Practicarea sportului în copilărie poate avea efecte importante asupra sănătății mintale la maturitate. Un studiu arată că adulții care au făcut constant sporturi organizate în perioada copilăriei și adolescenței au mai puține simptome de anxietate și depresie.
Cercetarea arată însă și un aspect mai puțin așteptat. Persoanele care au practicat sport în copilărie, dar au renunțat ulterior, au raportat o stare de sănătate mintală mai slabă decât cele care nu au făcut deloc sport, conform Science Daily.
Studiul a fost realizat de cercetători de la Ohio State University și Baylor University și a analizat datele obținute de la 3.931 de adulți din Statele Unite.
Participanții au fost întrebați despre activitățile sportive pe care le-au avut în copilărie, dar și despre simptomele de anxietate și depresie pe care le au în prezent.
Doar unul din patru a continuat până la 18 ani
Rezultatele au arătat că 35% dintre persoanele chestionate nu au practicat niciodată sporturi organizate în copilărie.
Alți 41% au făcut sport, dar au renunțat la un moment dat. Doar 24% au continuat să participe la activități sportive organizate până la vârsta de 18 ani.
Cei din ultima categorie au avut cele mai bune rezultate atunci când cercetătorii au analizat simptomele de anxietate și depresie.
În schimb, persoanele care au început să practice un sport, dar au renunțat ulterior, au avut cel mai slab profil din punct de vedere al sănătății mintale. Cei care nu au făcut deloc sport s-au situat între cele două categorii.
Cercetătorii atrag însă atenția că diferențele nu au fost foarte mari și că majoritatea participanților nu aveau niveluri clinice de anxietate sau depresie.
Cu toate acestea, rezultatele arată că nu este suficient ca un copil să înceapă să practice un sport. Contează și dacă acesta continuă, precum și motivul pentru care decide să renunțe.
De ce renunță copiii la sport
Cel mai des întâlnit motiv pentru care copiii au renunțat la sport a fost lipsa distracției. 45% dintre participanți au spus că nu se mai simțeau bine atunci când practicau sportul.
Pe locul al doilea s-a aflat sentimentul că nu sunt suficient de buni. 31% dintre cei care au renunțat au indicat acest motiv.
Alte cauze au fost dorința de a se concentra mai mult pe școală, problemele de sănătate sau accidentările, costurile prea mari, problemele cu colegii de echipă și interesul pentru alte activități.
Un aspect important este că 8% dintre participanți au spus că au renunțat după ce au fost abuzați de un antrenor.
Cercetătorii consideră că aceste rezultate ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru adulții implicați în sportul juvenil.
Un mediu pozitiv poate face diferența
Laura Upenieks, unul dintre autorii studiului, spune că motivele pentru care copiii renunță la sport arată că mediul în care aceștia practică activități sportive nu este întotdeauna unul potrivit.
Un copil care nu se simte bine la antrenamente, nu se înțelege cu ceilalți membri ai echipei sau este criticat constant poate ajunge să renunțe la sport.
Iar efectele unei astfel de experiențe nu se opresc neapărat în momentul în care copilul pleacă din echipă.
Cercetătorii au descoperit că motivele legate de relațiile cu ceilalți, inclusiv lipsa distracției, problemele cu colegii sau abuzurile unui antrenor, au fost asociate cu mai multe simptome de anxietate și depresie la vârsta adultă.
Și lipsa banilor poate avea un rol. Persoanele care au spus că nu și-au permis să practice sport sau să cumpere echipamentul necesar au avut, de asemenea, rezultate mai slabe în ceea ce privește sănătatea mintală.
Există însă și o excepție interesantă. Cei care au renunțat la sport pentru a se concentra mai mult asupra școlii au prezentat mai puține simptome depresive la maturitate.
Sportul nu trebuie să fie doar despre rezultate
Cercetătorii consideră că una dintre probleme este accentul prea mare pus uneori pe rezultate și pe victorie.
Pentru copii, sportul ar trebui să însemne și distracție, prietenie, mișcare și sentimentul că fac parte dintr-o echipă.
Un mediu pozitiv îi poate ajuta să dezvolte obiceiuri care să le fie utile și mai târziu. Printre acestea se numără activitatea fizică regulată, colaborarea cu ceilalți și disciplina.
Chris Knoester, unul dintre autorii studiului, spune că rezultatele nu înseamnă că orice copil care face sport va avea automat o sănătate mintală mai bună.
„Nu este o poveste simplă în care practicarea sportului este bună pentru copii”, a explicat cercetătorul.
Contează cât timp rămân copiii implicați și, mai ales, experiența pe care o au în cadrul echipei.
Dacă un copil este făcut să creadă că nu este suficient de bun sau că nu are loc într-o echipă, acest lucru îi poate afecta încrederea în propriile forțe și stima de sine.
În schimb, un mediu în care copiii sunt susținuți, încurajați și se pot bucura de sport poate contribui la o stare de bine pe termen lung.
Cristi Chivu, premiat la Scala din Milano
Cum s-a transformat prăbușirea unui ghețar într-un zid ucigaș de noroi: Un expert explică dezastrul din Himalaya
Sorana Cîrstea și Gabriela Ruse și-au aflat adversarele din primul al US Open 2026
Ședință importantă în PSD, cum n-a mai fost de mulți ani. Liderii și parlamentarii partidului se reunesc la Sinaia
