DEZBATERE: De ce rămâne România în topul mortalității infantile?

DEZBATERE: De ce rămâne România în topul mortalității infantile?

În primul rând, este vorba de un procent mare de mame tinere în România, în contextul în care educația pentru sănătate nu există în școlile din România în continuare, decât ca disciplină facultativă pe care o accesează foarte, foarte puțini copii, e concluzia dezbaterii cu ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, și Gabriela Alexandrescu, președinte executiv Salvați Copiii România.

Mortalitatea infantilă: cum ieșim din topul negativ?

Avem, iată, pe masă o temă care ține România în topul Uniunii Europene, mortalitatea infantilă. Când ne aflăm pe primul loc, când suntem detronați, să spun așa, cu ghilimelele de rigoare, de Malta sau, așa cum se întâmplă în ultimele statistici, de Bulgaria. Sigur, nu ținem cont de numerele absolute, vorbim de rata mortalității infantile. Aș vrea să încep cu o întrebare comună și o să-i dau cuvântul domnului ministru mai întâi, care sunt, din punctul de vedere al autorității, cauzele, pentru care mortalitatea infantilă rămâne un capitol sumbru pentru România, menționând faptul că sigur, noi târâm deja un decalaj din perioada comunistă.

Alexandru Rafila, ministrul Sănătății: Aș vrea înainte să fac o precizare. Acest decalaj la care faceți dvs referire s-a redus substanțial. Adică dacă în urmă cu 10 ani România avea o mortalitate infantilă de 10‰ față de 3,8 la nivelul Uniunii Europene, în momentul de față am ajuns undeva în jur de 5 la mie, deci s-a redus la jumătate, iar la nivelul UE este 3,3.

Scăderea la nivelul Uniunii Europene se datorează și reducerii mortalității infantile și în România.

Este o diferență de circa 50%, o reducere substanțială și cred că lucrul cel mai important pe care trebuie să îl urmărim a propos de cifre.

ADVERTISING

A propos de măsuri, cred că trebuie să rămânem pe acest trend descendent care se înregistrează în ultimii 10 ani și la care au contribuit în bună măsură și activitățile pe care le-a desfășurat Organizația Salvați Copiii, care au fost de multe ori, dacă vreți, superioare activităților pe care le-au adoptat autoritățile de sănătate publică.

Dacă ne referim la cauze, sunt mai multe. În primul rând, este vorba de un procent mare de mame tinere în România și aici discuția trebuie să meargă puțin mai departe de o aparență. Procentul mare de mame tinere din România este din cauza lipsei de informare.  Pe de o parte, educație pentru sănătate, care nu există în școlile din România în continuare, decât ca disciplină facultativă pe care o accesează foarte, foarte puțini copii.

Pe de altă parte, sunt și anumite caracteristici, dacă vreți, tradiționale, culturale. În România există anumite minorități care în mod tradițional se căsătoresc de foarte tineri și au copii înainte de vârsta de 16 ani. Nu este un lucru care să fie neobișnuit în România, se întâmplă de foarte mult timp. Important este ca să reducem și aici acest procent, pe de o parte, și să oferim accesul la asistență medicală.

Accesul la asistență medicală este îngreunat fie de lipsa medicilor de familie, de exemplu, în anumite comunități există câteva sute de unități administrativ-teritoriale în România, care nu au încă medic de familie și e clar că, atunci n-ai cum să urmărești o sarcină a unei femei, și lucrul ăsta poate să împieteze asupra riscurilor legate de nou-născut, pentru că sarcina nu este urmărită și femeia poate să nască fie prea devreme să pună în pericol viața copilului, pentru că este prematur, iar sistemul de sănătate trebuie să poată să ofere în același timp resursele care să permită tratarea acestor copii. Aici am făcut progrese, cred eu.

ADVERTISING

Anul trecut, un proiect al Băncii Mondiale care trebuia să aducă vreo 380 de incubatoare în maternitățile de grad doi și trei în România se blocase. Noi am reușit anul trecut să terminăm acest proiect, să aducem 200 din cele 380 care au fost implicate inițial în proiect.

Și mai sunt câteva elemente importante: chirurgia cardiovasculară la copil, malformațiile cardiovasculare sunt o cauză de mortalitate. Aici avem un mare progres împreună cu cei de la Sandonato, parteneriatul cu Sandonato, am putut opera circa 1.500 de copii cu succes. Am făcut progrese evidente legate de dezvoltarea capacității de tratare a acestor copii cu malformații în câteva centre din țară, nu numai la Marie Curie.

Dezvoltăm astfel de centre și la Timișoara, și la Iași, și la Târgu Mureș, încât România să devină auto-sustenabilă, în sensul în care tinerii medici care au fost antrenați în chirurgia cardiovasculară la copii să poată să rezolve marea majoritate, dacă nu toate cazurile de astfel de patologii în țara noastră.

Astea sunt câteva lucruri pe care noi am reușit să le facem și lucrul pe care eu îl susțin cu tărie este faptul că o organizație puternică și profesionistă, cum este Salvați Copiii, poate să ajute, dar nu trebuie să înlocuiască responsabilitatea autorităților în luarea măsurilor care sunt necesare pentru ținerea sub control a acestei probleme.

Ca să sumarizez: educație pentru sănătate, investiții în maternitățile de grad doi și trei, extinderea competențelor profesionale în domeniul chirurgiei cardiovasculare și, nu în ultimul rând, un proiect care cred eu că este important, finanțat din PNRR, ambulanțe care asigură practic condiții de terapie intensivă pentru transportul acestor copii care sunt prematuri, de multe ori care sunt în dificultate și care au nevoie să ajungă în clinici specializate din România.

ADVERTISING

Mai mult, în cadrul PNRR, am reușit și dotări în valoare de circa 80 de milioane de euro pentru secțiile de neonatologie.

Este necesară însă o politică coerentă aici, încât să putem dezvolta capacitatea acestor maternități, mai ales de grad trei, care pot să ofere condiții de îngrijire medicală specializată permanentă pentru nou-născuți. Nu e o chestiune legată doar de echipamente, este o chestiune legată și de personalul care poate să asigure această îngrijire.

Gabriela Alexandrescu, cum se vede de pe teren, care sunt principalele cauze pentru care mortalitatea infantilă rămâne ridicată?

Din perspectivă istorică, rata mortalității infantile în România sigur a scăzut foarte mult. Când am început noi, în urmă cu 13 ani, acest program național de diminuare a mortalității infantile, eram undeva pe la 11‰, acum a scăzut sigur, la 5,2‰, dar ne dorim să ajungem cel puțin la media Uniunii Europene.

Știm că marile cauze ale mortalității infantile se datorează afecțiunilor a căror origine se situează în perioada perinatală. Și aici credem că ar trebui un sistem mult mai coerent, mai clar, de urmărire a gravidei, a sarcinii, controale periodice.

Apoi, știm că iarăși o altă cauză ține de boli ale aparatului respirator sau digestiv, asta ține de educație, de suportul familiei. Sunt foarte multe familii care trăiesc în zone vulnerabile, izolate, neurmărite medical și atunci de multe ori nu au informația necesară și abilitățile necesare îngrijirii unui nou-născut și a unui copil mic.

Și apoi, desigur, bolile cauzate de malformații congenitale, leziuni ș.a.m.d. Noi avem o colaborare foarte apropiată și cu dl. dr. Cârstoveanu, dar și cu Institutul Inimii din Târgu Mureș, pe care l-am sprijinit de nenumărate ori, pentru că într-adevăr fac miracole acolo referitor la operațiile pe cord și credem că poate deveni echipa de acolo, din Târgu Mureș, un bun exemplu și o bună practică pentru alte spitale din țară.

Dotările din maternități reprezintă o altă cauză. Știm că echipamentele au o durată de viață, ele sunt folosite intens, mai ales maternitățile de gradul trei trebuie înlocuite, tehnologia avansează, medicii trebuie să aibă acces la aceste echipamente și dispozitive medicale de ultimă generație pentru a oferi celor mici cel mai bun tratament.

Sunt foarte multe cazuri de copii născuți prematur. Este nevoie de echipamente, de ventilatoare în continuare, și vorbim cu secții de nivel trei, foarte avansate, însă le trebuie pentru că ei primesc foarte multe cazuri.

Probabil că este nevoie de mărirea capacității de primire în terapie intensivă. Avem o capacitate destul de restrânsă acum, undeva la 60-70%, și trebuie extinsă pentru a da posibilitatea echipelor fantastice de neonatologi de la nivel trei și doi să preia acești copii și să nu mai fie în situația de a-i refuza și de a încerca să-i redirecționeze în alte părți.

Apoi, sigur, poate că ar trebui revizuite gradele maternităților, poate că ar trebui făcută o discuție mai amplă și văzut ce tipuri de cazuri se pot primi; acum este destul de restrictiv pentru nivelul doi, poate că se mai poate discuta cu specialiștii din domeniu.

Pregătirea cadrelor medicale este importantă,  sunt foarte puține. Avem ultimele cifre, erau în jur de 800 de neonatologi la nivel național. Sunt foarte puțini, trebuie atrași alții în sistem și trebuie pregătiți și în alte competențe.

Noi, de exemplu, am început niște programe de investiție în neonatologi pentru a le dezvolta competențele pe zona de ecografie, în incubatorul copilului, am început să pregătim specialiști din Argeș, Brașov, Iași, din toată țara, mergem la Constanța, Timișoara, Bihor, București. Mergem cu specialiștii în diferite zone din țară pentru a-i pregăti.

Multe secții nu au sisteme de monitorizare centralizată, care ar facilita observația și intervenția rapidă în secții, pentru că de multe ori se lucrează cu personal minim și da, a subliniat și dl. profesor Rafila că avem deficit de medici specialiști și medici de familie.

Din datele Federației Naționale a Asociațiilor Medicilor de Familie, 53% din localitățile din România nu au suficienți medici de familie.  Am văzut din teren că de multe ori gravidele nu sunt luate în evidență și asta încercăm noi să facem, pentru a nu ajunge să nască având o sarcină dificilă într-o maternitate care nu e pregătită.

Este un impediment și accesul limitat la investigații și servicii medicale pe perioada sarcinii, din cauza plafonului scăzut pus la dispoziție de casele de asigurări de sănătate, din multe zone din țară vin acest feedback și știm din munca directă că există mereu rechemări, că s-a terminat plafonul, că veniți luna viitoare.

Noi am dezvoltat aceste servicii comunitare integrate care sunt în legătură cu medicul de familie, cu asistentul social, cu mediatorul sanitar ș.a.m.d. Aceste servicii care merg pe teren sunt foarte, foarte necesare și foarte utile în momentul acesta de dezvoltare.

Aș vrea să menționez și eu lipsa acestei educații pentru sănătate din curricula școlară. S-a discutat atât, există atâtea opinii care nu susțin o astfel de materie, dar totuși trebuie să știm și trebuie să fim conștienți de faptul că România are foarte mulți copii vulnerabili, are foarte mulți copii cu părinții plecați din țară, are foarte mulți copii care au părinții un nivel scăzut de educație.

Sunt mulți copii în asistență socială, multe cazuri în care copilul trebuie să aibă informația științifică utilă necesară propriei vieți și propriei protecție.

Domnule ministru, ați menționat necesitatea unor ambulanțe care să poată face transferul spre o maternitate de grad ridicat al copiilor cu patologii mai severe. Sunt disparități foarte mari între județe. În unele județe rata mortalității infantile poate să dubleze chiar media națională. Ce putem face pentru a mai atenua din aceste decalaje?

În primul rând, ambulanțele le cumpărăm în acest an. În acest an vor fi disponibile. O să vedeți niște ambulanțe galbene de data asta, nu roșii sau albe. Sunt practic niște secții de terapie intensivă sau o unitate, să spunem, în secție, o unitate de terapie intensivă pe roți. Și m-a bucurat foarte mult succesul acestui proiect. Am colaborat și noi foarte bine și colaborăm în continuare cu doctorul Cârstoveanu.

Am trecut la ceea ce amintea și dna. Alexandrescu, la inventarierea maternităților de gradul doi și trei, să vedem dacă reușim să extindem numărul acestor maternități și, mai ales, ceea ce trebuie e repartizarea teritorială, pentru că noi avem inegalități mari din punctul ăsta de vedere.

Vă dau un singur exemplu, media medicilor raportați la populație din București față de un județ din estul țării este de patru-cinci ori mai mare în București.

Deci e clar că oamenii au apetență să meargă în centre universitare, mă refer la profesioniști, au condiții de lucru, au venituri mai bune.

E vorba de retenția și atragerea personalului medical și în zonele mai puțin favorizate. Aici, răspunsul nu poate să vină doar din partea Ministerului Sănătății. Politica publică în acest domeniu trebuie dublată de interesul autorității locale.

Și avem exemple de bună practică în județe, de exemplu, învecinate. Avem un județ în care avem foarte mult personal medical, Bistrița-Năsăud, unde avem mult personal medical, medici care au revenit din Franța în Bistrița să lucreze acolo, în timp ce într-un județ alăturat, în Sălaj, de exemplu, lucrul ăsta nu se întâmplă.

E clar că implicarea autorității locale este esențială în atragerea personalului medical și, până la urmă, în rezolvarea problemelor medicale ale comunității.

Ne dorim să dezvoltăm un model de bună practică, mai ales în comunitățile rurale, care să rezolve problemele de sănătate, inclusiv urmărirea gravidelor și a copiilor nou-născuți. Centrele astea ar putea să fie un răspuns pentru accesul la servicii de sănătate și chiar pentru educație pentru sănătate. Pot să facă consiliere.

A propos de educația pentru sănătate. Personal, am început acest proiect în 2002, se numea educația pentru sănătate, scopul era să se transforme dintr-o disciplină opțională într-una obligatorie. Uitați-vă că au trecut 20 de ani și abia acum în  proiectul de lege a educației menționată ca o disciplină curriculară.

Ați menționat amândoi problema mamelor minore. O sub-problemă în această categorie mare a mamelor minore e dată de mamele sub 15 ani. Aici suntem fruntași în Uniunea Europeană. Cum putem rezolva această problemă? Am făcut recent o dezbatere și cu dna. dr. Livia Ognean, de la Sibiu. Şi îmi spunea că a crescut exponențial numărul acestor mame. Deci nu vorbim de 17-18 ani, vorbim de 15 ani.

Gabriela Alexandrescu: Da, din păcate, România acoperă 45% din numărul de nașteri înregistrate în rândul fetelor cu vârste mai mici de 15 ani din Uniunea Europeană.

Din teren, din munca pe care o desfășurăm noi în echipele din cele 60 de comunități rurale, am văzut că sunt fete care la 15 ani sunt mame de doi copii, până la 18 ani deja nasc trei copii. Cred că este și, așa cum spuneam, o lipsă de educație din școală și o lipsă de educație din comunitate, o încurajare a acestor fete care își iau informația doar din mediul familial. Sunt și aceste căsătorii foarte devreme, căsătorii nelegale.

Trebuie să avem în vedere că, odată devenite mame, foarte multe fete întrerup educația școlară, nu mai sunt încurajate să se întoarcă la școală și să zicem că vor fi, din păcate, dependente de un adult în viața lor. Nașterea la vârstă mică e și cu riscuri și pentru mamă, și pentru făt. Unul din 10 nou-născuți provine de la mame adolescente.

Alexandru Rafila: Este o completare foarte scurtă, de fapt, am menționat și la început acest lucru. Să nu uităm de background-ul cultural. Există minorități care în mod tradițional își căsătoresc copiii foarte devreme.

Aici, dincolo de informare, cred că este un proces mai lung care ține și de modificarea obiceiurilor, pentru că aici nu-i vorba de informații, obiceiurile se modifică mai greu. Avem o șansă, cred, mai degrabă pentru generațiile următoare.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇