AI ne-ar putea lua joburile. Viața. Viitorul. Dar poate până când să o facă AI, deja o facem noi. Chiar mult mai eficient.
Am uitat ce e important. Și pare că uităm tot mai mult din ce contează cu adevărat sau care sunt adevăratele motive pentru care facem ceva. Iar acest editorial este departe de a fi unul filosofic. Adună o serie de observații pornind de la Noaptea Învierii.
Pentru prima dată de când merg la slujba de Înviere, am întâlnit o masă de oameni mai preocupată de bârfe, de împărtășit noutăți mărunte, dat check-in și marcat cât mai repede „îndatorirea”.
Nu s-a cântat, mulți nici măcar nu au așteptat momentul care an de an făcea cartierul să vibreze de vestea Învierii. Mai trist, unii nu și-au oprit poveștile nici în timpul slujbei, care abia se auzea din cauza unor probleme cu instalația de sonorizare.
Ironic, în perioada în care pandemia ne distanța, mulți plângeau după ritualul simbolic care ne amintește de pilonii creștinismului.
Prima dată, după restricții, când a fost slujba de Înviere, străzile din jurul bisericii erau pline de oameni, cu măști, dar mult mai apropiați. Iar glasurile lor erau unite, lumânările străpungeau întunericul, iar lumina speranței și a credinței părea tot mai puternică.
Când am uitat ce e important? Când am uitat că Paștele este despre Miracolul Învierii, despre Speranță, despre Suflet și Frumos?
Dacă ești undeva nu înseamnă că ești neapărat acolo. Am ajuns ca avatarurile și în viața reală. Suntem, dar nu suntem. Vrem să marcăm cât mai multe locuri și experiențe pentru check-in, uitând să le trăim, înțelegem, savurăm și asimilăm pentru a ne bucura mai mult de viață și a înțelege ce ne face fericiți și ce ne face bine.
Nu AI ne va lua viața sau joburile. Ni le luăm singuri, uitând să fim prezenți. Să facem lucrurile cu sens, pasiune și mai ales căutând să învățăm câte ceva din fiecare experiență.
Învierea este un catalizator de bine. Pare că l-am golit de acest sens și am transformat Ziua în doar o altă zi.
Din păcate, nu este singura sărbătoare pe care o reducem la mâncare, întâlniri cu familia sau prietenii, prilej de călătorii sau schimb de cadouri. Toate tradițiile și obiceiurile au un rol mult mai profund în viețile noastre. Ne dau sens, dar mai ales speranță. Miracolul Învierii este despre speranța că totul va fi bine. Dar ca să fie bine trebuie să ne amintim ce este important...
Împreună schimbăm lumea în care trăim!