Cine ia deciziile importante pentru copil după divorț, la cine va locui și cât timp va petrece cu celălalt părinte? Sunt întrebări pe care avocat Claudia Chiriță, membră a Baroului București și avocat specializat în dreptul familiei, le aude aproape zilnic, fie de la părinți aflați în plin proces de divorț, fie de la cei care s-au despărțit de ani buni și descoperă că înțelegerea inițială nu mai funcționează. Din experiența sa în dosare privind autoritatea părintească, locuința minorului și programul de legături personale, multe conflicte pornesc nu de la ce spune legea, ci de la ce cred părinții că spune.
Expresii precum „custodie comună”, „custodie exclusivă” sau „program de vizită” circulă peste tot, de la discuțiile între prieteni până la grupurile de pe rețelele sociale. Dreptul românesc nu lucrează însă cu aceste etichete, iar confuzia se plătește scump: în nervi, în termene la instanță și, de cele mai multe ori, în liniștea copilului. Mai jos găsești nouă dintre cele mai răspândite mituri despre copil după divorț, explicate pe înțelesul tuturor.
Explicațiile care urmează pornesc din situații reale întâlnite în instanță și în cabinet. Dacă vrei să afli mai multe despre avocat Claudia Chiriță și despre felul în care îi sprijină pe părinți în cauzele de divorț, autoritate părintească sau pensie de întreținere, găsești toate detaliile pe site-ul cabinetului, avocatchirita.ro.
Mitul 1: „Custodia” înseamnă pur și simplu că minorul locuiește cu unul dintre părinți
Mulți părinți intră în biroul avocatului spunând că vor „custodia copilului”. În legislația actuală, această dorință trebuie însă descompusă în patru chestiuni distincte, pe care instanța le analizează împreună, dar le decide separat. Autoritatea părintească privește drepturile și responsabilitățile părinților față de copil și deciziile importante din viața lui. Locuința copilului arată la care dintre părinți este stabilit domiciliul minorului. Legăturile personale stabilesc modul în care copilul păstrează relația cu părintele de care este separat, iar obligația de întreținere privește contribuția fiecăruia la cheltuielile de creștere și educare.
De aceea, faptul că locuința copilului este stabilită la mamă nu înseamnă că tatăl a „pierdut custodia”, după cum stabilirea locuinței la tată nu o scoate pe mamă din deciziile importante. Pentru fiecare familie contează ce a hotărât concret instanța sau ce au convenit părinții în condițiile legii.
Mitul 2: Autoritatea părintească comună înseamnă jumătate din timp la fiecare părinte
Regula prevăzută de Codul civil este ca, după divorț, ambii părinți să exercite în comun autoritatea părintească. Aceasta privește însă responsabilitatea și participarea la deciziile importante, nu împărțirea matematică a zilelor din calendar. Autoritatea comună nu aduce automat un program de tip 50/50, cu o săptămână la mamă și una la tată, pentru că programul se construiește în jurul copilului: vârsta lui, școala, distanța dintre locuințe, programul de lucru al părinților și nevoia de stabilitate.
Curtea Constituțională a analizat recent chiar această problemă. Prin Decizia nr. 128/2025, instanța constituțională a confirmat regula din Codul civil potrivit căreia locuința copilului se stabilește la unul dintre părinți, având ca reper interesul superior al minorului.
Mitul 3: Părintele la care locuiește copilul poate lua singur toate deciziile
Faptul că minorul locuiește cu mama sau cu tatăl nu îi oferă acelui părinte autoritate exclusivă. Este firesc ca părintele cu care copilul stă zi de zi să gestioneze rutina, de la temele de acasă până la programul de somn. Deciziile cu adevărat importante, cum ar fi educația, tratamentele medicale complexe, schimbarea reședinței sau administrarea bunurilor copilului, se iau însă împreună. Exercitarea autorității de către un singur părinte este o situație separată, pe care instanța o dispune doar când există motive întemeiate și soluția corespunde interesului copilului.
Mitul 4: Programul de vizită este o favoare făcută celuilalt părinte
Legea nici măcar nu folosește expresia „program de vizită”, ci noțiunea mai largă de legături personale cu copilul. Acestea pot însemna întâlniri, găzduirea copilului peste noapte sau în vacanțe, dar și comunicarea la distanță, prin telefon sau apeluri video. Programul nu este un premiu pentru părintele „cuminte” și nici o pârghie de pedeapsă în conflictele dintre adulți, ci un instrument prin care copilul își păstrează relația cu ambii părinți, atâta timp cât aceasta nu îl expune unui risc.
Mitul 5: Copilul poate decide singur că nu îl mai vede pe celălalt părinte
Opinia copilului contează, iar legea îi garantează dreptul de a fi ascultat. Cu cât minorul este mai matur, cu atât părerea lui cântărește mai mult. A-l asculta nu înseamnă însă a-i pune pe umeri întreaga decizie, iar instanța va încerca să înțeleagă motivele refuzului, relația anterioară cu părintele și contextul familial. În divorțurile tensionate, un copil poate ajunge să îl protejeze pe unul dintre părinți sau să preia tensiuni pe care nu are cum să le gestioneze, așa că „copilul nu vrea” rareori închide singur discuția juridică.
Mitul 6: Dacă părinții se ceartă, legăturile cu celălalt părinte trebuie oprite
Violența, anumite forme de abuz, dependențele sau alte riscuri concrete pot justifica un cadru special pentru legăturile personale. Simpla neînțelegere dintre foștii parteneri nu este însă un pericol pentru copil, iar instanța face diferența dintre conflictul adulților și ceea ce este cu adevărat necesar pentru protecția minorului. Fără această distincție, programul copilului ar deveni o prelungire a procesului de divorț.
Mitul 7: Părintele care nu locuiește cu copilul nu poate cere informații de la școală sau de la medic
Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului spune contrariul. Ambii părinți pot solicita și primi informații despre copil de la școală, de la unitățile sanitare și de la alte instituții care intră în contact cu el, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească. Scopul acestui drept este implicarea responsabilă în viața copilului, nu supravegherea permanentă a fostului partener.
Mitul 8: Hotărârea de divorț stabilește situația copilului pentru totdeauna
Un program gândit pentru un copil de cinci ani poate deveni greu de aplicat când acesta ajunge la gimnaziu, iar părinții se pot muta sau își pot schimba jobul. Codul civil permite modificarea măsurilor privind copilul atunci când împrejurările se schimbă, inclusiv a programului de legături personale. Simpla dorință a unui părinte pentru un alt aranjament nu este însă suficientă, pentru că instanța va verifica ce s-a schimbat efectiv și dacă noua soluție servește interesul copilului.
Mitul 9: Cu o declarație notarială pe trei ani pot pleca oricând cu copilul din țară
Declarația autentificată a celuilalt părinte, cunoscută popular drept „procură pentru copil”, poate acoperi călătoriile în străinătate pe o perioadă de cel mult trei ani de la întocmire, potrivit Legii nr. 248/2005. Documentul ține însă de condițiile de ieșire a minorului din România și nu înseamnă că celălalt părinte a renunțat la autoritatea părintească.
O vacanță de două săptămâni nu este același lucru cu mutarea copilului într-un alt stat, iar orice deplasare trebuie să țină cont și de programul de legături personale stabilit cu celălalt părinte. Când apar neînțelegeri legate de călătorii sau de relocare, situația merită analizată înainte de plecare, pentru că un conflict aparent banal poate avea consecințe juridice serioase.
Ce urmărește instanța când decide situația copilului
Nu există o formulă valabilă pentru toate familiile, motiv pentru care două divorțuri care par identice pot primi soluții diferite. Interesul superior al copilului este analizat concret, iar judecătorul se uită la vârsta și maturitatea minorului, la relația lui cu fiecare părinte, la condițiile de creștere, la nevoile de educație și sănătate, la stabilitatea mediului și la opinia copilului, atunci când legea impune sau permite ascultarea lui.
Din practica dosarelor cu minori, avocat Claudia Chiriță observă că părinții care obțin soluții echilibrate sunt, de regulă, cei care pot explica nu doar ce cer, ci de ce soluția propusă funcționează pentru copil. Un program realist, care ține cont de școală, distanțe și vacanțe, spune instanței mult mai mult decât dorința de a câștiga o victorie simbolică împotriva fostului partener.
Când merită să discuți cu un avocat de dreptul familiei
Sprijinul unui avocat devine important atunci când părinții nu se înțeleg asupra autorității părintești, a locuinței copilului, a programului de legături personale, a școlii, a tratamentelor medicale, a pensiei de întreținere sau a călătoriilor în străinătate. În București și Ilfov, astfel de situații apar atât în timpul procesului de divorț, cât și ani mai târziu, iar o analiză făcută din timp separă ce își dorește fiecare părinte de ceea ce poate fi cerut și dovedit în instanță.
Întrebări frecvente
Există custodie comună în România?
Codul civil nu folosește termenul de „custodie”. Regula după divorț este exercitarea în comun a autorității părintești, în timp ce locuința copilului se stabilește la unul dintre părinți.
Pot schimba programul de legături personale după divorț?
Da, dacă împrejurările s-au schimbat și noua soluție corespunde interesului copilului. Cererea se analizează de instanță pe baza situației concrete.
Am nevoie de acordul celuilalt părinte ca să plec în vacanță cu copilul în străinătate?
În general, pentru ieșirea minorului din țară este necesară declarația notarială a celuilalt părinte, valabilă cel mult trei ani. Mutarea definitivă într-un alt stat este însă o decizie diferită, care nu poate fi luată unilateral.
Cine este avocat Claudia Chiriță
Avocat Claudia Chiriță este membră a Baroului București și își concentrează activitatea pe dreptul familiei. Asistă și reprezintă clienți din București și Ilfov în cauze privind divorțul, autoritatea părintească, stabilirea locuinței copilului, programul de legături personale, pensia de întreținere, partajul și alte litigii de familie. Experiența în astfel de dosare contează, pentru că dincolo de textul legii fiecare cauză aduce o combinație diferită de fapte, probe, relații între părinți și nevoi ale copilului.
Recenzii și păreri despre avocat Claudia Chiriță
Cei care caută online recenzii și păreri despre avocat Claudia Chiriță pot consulta informațiile publice despre activitatea sa profesională, experiență și domeniile de practică. Merită însă privit dincolo de numărul de stele sau de recenzii și verificat dacă experiența avocatului se potrivește cu problema concretă pe care o ai, fie că e vorba de un divorț cu minori, de un program de vizită care nu mai funcționează sau de o mutare în străinătate.
Detalii despre serviciile de dreptul familiei și datele pentru programarea unei consultații sunt disponibile pe avocatchirita.ro, iar părerile clienților pot fi consultate în recenziile Google ale avocatei Claudia Chiriță.
Indiferent de etapa în care se află familia, un lucru rămâne valabil în toate dosarele cu minori: soluțiile care rezistă în timp sunt cele construite în jurul copilului, nu în jurul conflictului dintre adulți. O discuție cu un avocat înainte ca tensiunile să escaladeze poate face diferența dintre un proces lung și o înțelegere care funcționează pentru toată lumea.
Noile reguli și tarife pentru ridicarea mașinilor parcate ilegal în București: Unde vor acționa PMB și primăriile de sector
TollRo intră în vigoare cu sistemul plin de erori: 80% dintre testele transportatorilor au indicat probleme UPDATE CNAIR vine cu precizări, șoferii protestează
Ciclul secret al spionajului din satelit: Cum ajută Rusia Iranul să țintească forțele SUA
România are viitor: Căpitanul naționalei U17, promovat de Real Madrid. Cine e Eduardo Corlat
