Tratamentul parodontitei în funcție de stadiul bolii

Tratamentul parodontitei în funcție de stadiul bolii
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum
Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

Rezultatul tratamentului parodontal se verifică cu sonda parodontală. Medicul măsoară, dinte cu dinte, cât de adâncă a rămas punga dintre gingie și rădăcină și urmărește dacă zona sângerează la atingere. De această măsurătoare depinde pasul următor: oprirea la curățarea profesională, trecerea la chirurgie sau intrarea directă în programul de întreținere.

În limbajul obișnuit, boala se numește parodontoză. Termenul medical corect este parodontită, iar clasificarea adoptată în 2017 o împarte în patru stadii, de la I la IV, după cât țesut de susținere s-a pierdut și cât de complex este cazul. Stadiul arată cât de departe trebuie mers cu tratamentul. În formele incipiente, curățarea în profunzime și o igienă corectă pot aduce boala sub control, iar opțiunile de tratament pentru parodontoza avansată includ, în plus, intervenții chirurgicale, regenerarea osului pierdut și o planificare care ține seama de dinții deja afectați.

ADVERTISING

Cei patru pași ai ghidului european, de la stadiul I la stadiul III

Pentru stadiile I-III, ghidul de practică clinică al Federației Europene de Parodontologie (EFP) descrie un tratament în patru pași, aplicați în ordine:

1. Igiena orală acasă, controlul factorilor de risc și îndepărtarea profesională a plăcii bacteriene.

2. Instrumentarea subgingivală, adică curățarea rădăcinilor sub gingie, acolo unde se află depozitele care întrețin inflamația. Medicul poate adăuga, de la caz la caz, terapii adjuvante.

3. Chirurgia parodontală, pentru zonele care nu au răspuns suficient la primii doi pași.

4. Întreținerea pe termen lung, cu rolul de a împiedica revenirea bolii.

Primul pas se aplică tuturor pacienților, indiferent de stadiu. Fără o igienă zilnică eficientă și fără controlul factorilor care întrețin inflamația, cum sunt fumatul și diabetul, efectul curățării din cabinet se pierde în timp. Boala poate reveni chiar și după un tratament executat corect, așa că schimbările de obiceiuri fac parte din tratament la fel de mult ca intervențiile medicului.

ADVERTISING

Stadiile I și II: curățarea rădăcinilor și închiderea pungilor

În stadiile incipiente, tratamentul se sprijină în principal pe primii doi pași. Curățarea subgingivală se face fără incizii, cu instrumente specializate care ajung pe suprafața rădăcinii, sub marginea gingiei, iar zonele gurii pot fi tratate în ședințe separate. După îndepărtarea depozitelor, suprafața rădăcinii este netezită, astfel încât gingia să se poată readapta pe dinte, iar bacteriile să se acumuleze mai greu.

Succesul se judecă după un criteriu clar, numit în ghidul EFP „închiderea pungii”: adâncimea pungii ajunge la cel mult 4 mm, iar zona nu mai sângerează la sondare. Acolo unde această țintă este atinsă după reevaluare, chirurgia nu mai este necesară, iar pacientul trece la etapa de întreținere.

Laserul ca terapie adjuvantă la curățarea subgingivală

Laserul este folosit în unele clinici ca terapie adjuvantă la pasul al doilea, deși ghidul EFP consideră dovezile încă insuficiente și sugerează să nu fie folosit de rutină în acest rol. Un tratament cu laser pentru parodontoză se adaugă curățării mecanice a rădăcinilor și susține decontaminarea locală a pungilor parodontale. Indicația o stabilește medicul, după evaluarea clinică și radiologică a gingiilor, a osului de susținere și a adâncimii pungilor.

ADVERTISING

Ordinea etapelor rămâne aceeași și atunci când se folosește laserul. Detartrajul și curățarea rădăcinilor sub gingie sunt baza tratamentului, iar laserul nu le înlocuiește și nu vindecă singur boala. Este, așadar, o opțiune decisă de la caz la caz, propusă acolo unde medicul consideră că aduce un beneficiu, nu o etapă obligatorie.

Stadiul III: chirurgie pentru pungile care rămân la 6 mm sau mai adânci

În stadiul III, reevaluarea de după primii doi pași arată de obicei zone care nu s-au închis complet. Dacă rămân pungi de 6 mm sau mai adânci, ghidul european sugerează tratamentul chirurgical. Prin operația cu lambou, gingia este desprinsă controlat, astfel încât medicul să ajungă direct la rădăcini și la zonele profunde. Acestea sunt curățate complet, iar la final gingia este repoziționată pentru a reduce adâncimea pungilor.

Defectele osoase adânci și leziunile dintre rădăcinile molarilor, numite furcații, pot fi tratate prin regenerare. Zona afectată se curăță, apoi se aplică materiale de regenerare, cum sunt grefele osoase și membranele, care protejează defectul și permit formarea de os nou.

Așteptările trebuie să fie realiste: în formele severe ale stadiului III, ghidul recunoaște că nu orice dinte poate atinge ținta de închidere a pungii. De aceea, planul de tratament se discută adesea dinte cu dinte, iar medicul explică pentru fiecare zonă ce se poate obține în mod realist.

Stadiul IV: boala se stabilizează înainte de înlocuirea dinților

În stadiul IV, pierderea țesutului de susținere este însoțită de obicei de dinți pierduți sau cu stabilitate redusă. Tratamentul trebuie deci să țină cont și de refacerea funcției de masticație. Ordinea rămâne însă aceeași:

1. Igiena și controlul factorilor de risc.

2. Curățarea în profunzime și stabilizarea bolii.

3. Îngrijirea de susținere, înainte de implanturi sau de lucrări protetice.

Dinții care pot fi tratați se păstrează, iar implanturile vin abia după ce inflamația este sub control, pentru că un implant inserat într-o gură cu inflamație necontrolată rămâne expus acelorași bacterii care au distrus osul din jurul dinților naturali.

Cazurile din acest stadiu cer de regulă colaborarea mai multor specialități. Clinica LLL Dental din București pune pe primul loc salvarea dinților naturali, inclusiv în cazurile avansate, și coordonează specialitățile implicate atunci când cazul o cere. Medicul stomatolog coordonator al clinicii, dr. Claudiu Lupașcu, este medic specialist în parodontologie și stomatologie generală.

Întreținerea după tratament: aceleași măsurători, la fiecare control

Al patrulea pas nu are o dată de încheiere și se aplică indiferent de stadiul în care a început tratamentul. La controalele periodice, medicul repetă sondarea și compară rezultatele cu cele de la finalul tratamentului activ.

O zonă care începe din nou să sângereze la sondare ori o pungă care se adâncește peste pragul de 4 mm arată că inflamația s-a reactivat în acel loc. Curățarea se reia țintit acolo, înainte ca pierderea de os să avanseze. Intervalul dintre controale îl stabilește medicul, după felul în care au răspuns pungile la tratament și după factorii de risc ai fiecărui pacient.

Surse

European Federation of Periodontology (EFP), „New infographics explain the four steps of EFP clinical practice guideline", https://www.efp.org/news-events/news/new-infographics-explain-the-four-steps-of-efp-clinical-practice-guideline-30855/

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google