Cu adevărat problematice sunt forțele pro-Rusia din rândul social-democraților germani, Austria, de asemenea, are dificultăți în a găsi o linie clară, iar Emmanuel Macron s-a lăsat umilit de câteva ori de Putin. Statele mici sunt cele care înțeleg cel mai bine ceea ce se întâmplă în Ucraina: libertatea Europei este apărată acolo.
Și, totuși, România nu se vede în acest context, la nivel european, remarcă istoricul austriac Oliver Jens Schmitt, într-un nou dialog cu Spotmedia.ro.
- Foarte importantă a fost, încă de la început, poziția clară a Marii Britanii, care contrastează cu politica de liniștire a Parisului și a Berlinului.
- Cu adevărat problematice sunt forțele pro-Rusia din rândul social-democraților germani. Austria, de asemenea, are dificultăți în a găsi o linie clară, după cum a arătat vizita jenantă a cancelarului austriac la Putin.
- Viktor Orbán este în prezent destul de izolat în Europa, deoarece Polonia are o atitudine foarte diferită față de Rusia. Deoarece Orbán depinde de finanțarea UE, UE ar trebui acum să exercite presiuni masive asupra sa și să îl izoleze diplomatic.
- România este aproape invizibilă la nivel european, ceea ce vorbește nu doar despre slăbiciunea politică și strategică a actualului guvern, ci și a elitelor politice responsabile în ansamblul lor.
- Împotriva lui Putin, în cazul în care acesta va fi încă la putere după război, doar o alianță de apărare foarte solidă și o strategie care să prevină orice atac rusesc prin descurajare clară vor fi de folos.
- Dacă Occidentul cedează și Rusia câștigă războiul împotriva Ucrainei, acest lucru nu va însemna pace. Putin a declarat în mod clar că revendică întreaga sferă de putere a fostei URSS.
- Putin l-a umilit de mai multe ori pe Macron și nu îl ia în serios decât într-o măsură limitată. Rusia urmărește o politică numită "de-ucrainizare": Ucraina ca națiune trebuie distrusă, aceasta este politica guvernului rus. Macron nu a vrut încă să înțeleagă acest lucru.
- Biserica Ortodoxă Rusă nu este altceva decât un instrument de propagandă al unui regim totalitar.
- În timp ce mănăstirile și clerul ortodox din România ajută refugiații din Ucraina, conducerea BOR nu pare să poată lua o poziție clară într-o situație geopolitică dificilă: să nu uităm că problema independenței ecleziastice a Ucrainei față de Moscova a divizat geopolitic Ortodoxia.
Oliver Jens Schmitt predă istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena și este, din 2017, președintele Secţiei Filozofie Istorie a Academiei Austriece de Ştiinţe. Editura Humanitas i-a publicat volumele „Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și decăderea 'Căpitanului'“ și „România în 100 de ani. Bilanţul unui veac de istorie".
România este aproape invizibilă la nivel european, ceea ce vorbește nu doar despre slăbiciunea politică și strategică a actualului guvern, ci și a elitelor politice responsabile în ansamblul lor.
Au trecut două luni de război. Sunt în continuare gesturi de solidaritate la nivelul liderilor UE, politicienii europeni merg la Kiev. În același timp, însă, avem victoria lui Viktor Orban la Budapesta și refuzul autorităților maghiare de a se alinia sancțiunilor UE contra Rusiei și iată, recent, poziția Austriei împotriva unei aderări rapide a Ucrainei la UE. Pe măsură ce războiul se banalizează, ne putem aștepta la o fragmentare a UE în ce privește atitudinea față de Rusia?
În prezent, indiciile arată într-o altă direcție: în Franța, Marine Le Pen a pierdut alegerile prezidenţiale, iar în Slovenia, unul dintre cei mai apropiați prieteni politici ai lui Viktor Orbán, prim-ministrul Janez Janša, a fost demis din funcție după ce a pierdut și el alegerile.
Social-democrații germani ale căror simpatii pentru Putin sunt de notorietate sunt supuși unor presiuni interne tot mai mari pentru a furniza arme grele Ucrainei - marți, Ministerul german al Apărării a aprobat exportul de tancuri germane către Ucraina.
Finlanda și Suedia se pregătesc să adere la NATO.
Numeroase state, în special din Europa central-estică, cum ar fi Republica Cehă și Slovacia, Polonia și statele baltice, statele scandinave, dar și Belgia și Țările de Jos sprijină, de asemenea, Ucraina din punct de vedere militar.
De asemenea, Grecia și-a manifestat solidaritatea cu Ucraina la începutul invaziei rusești, nu în ultimul rând din cauza minorității grecești din Mariupol și din împrejurimi.
Statele mici sunt cele care înțeleg cel mai bine ceea ce se întâmplă în Ucraina: libertatea Europei este apărată acolo.
În schimb, statele mai mari se simt, în mod evident, la același nivel politic cu Rusia - Franța și Germania au fost, prin urmare, mult mai puțin implicate în ajutorul militar decât statele menționate mai înainte. Foarte importantă a fost, încă de la început, poziția clară a Marii Britanii, care contrastează cu politica de liniștire a Parisului și a Berlinului.
Ar trebui subliniat faptul că, sub conducerea lui Mario Draghi, Italia și-a redus masiv dependența de gazul rusesc și, de asemenea, furnizează arme Ucrainei.
Dacă punem cap la cap toate aceste fapte, unitatea și capacitatea de acțiune a UE sunt uimitoare.
Cu adevărat problematice sunt forțele pro-Rusia din rândul social-democraților germani. Austria, de asemenea, are dificultăți în a găsi o linie clară, după cum a arătat vizita jenantă a cancelarului austriac la Putin.
Viktor Orbán este în prezent destul de izolat în Europa, deoarece Polonia are o atitudine foarte diferită față de Rusia. Deoarece Orbán depinde de finanțarea UE, UE ar trebui acum să exercite presiuni masive asupra sa și să îl izoleze diplomatic.
În fine, trebuie menționat faptul că România este aproape invizibilă la nivel european, ceea ce vorbește nu doar despre slăbiciunea politică și strategică a actualului guvern, ci și a elitelor politice responsabile în ansamblul lor.
În vremea URSS, Vestul a putut spune, vreme îndelungată, că nu știa ce se petrece dincolo de Cortina de Fier. Acum, însă, atrocitățile armatei lui Putin sunt „în direct”, să le spunem așa, toată lumea le vede și știe. Există un nivel rezonabil de compromis care se poate face cu Putin, pentru a proteja Europa de o eventuală criză economică. Pentru că aceasta, iar nu războiul, a fost tema principală și în campania prezidențială din Franța, și în campania de la Budapesta.
Putin a comis o încălcare a civilizației. Dacă încheiem un armistițiu cu el, va ataca din nou imediat ce armata sa își va reveni după pierderi.
Contractele cu Putin nu valorează nimic, mai ales dacă acesta oferă garanții de securitate: Ucraina a trebuit să învețe acest lucru de mai multe ori.
Toți membrii estici ai UE au trecut prin experiența dominației rusești, adesea de mai multe ori și pentru o perioadă lungă de timp, iar în unele cazuri, cum ar fi în cazul popoarelor baltice, existența lor a fost chiar amenințată.
Emmanuel Macron a dus o politică în cele din urmă naivă față de Putin, presupunând că se poate ajunge la un echilibru de interese. Dar împotriva lui Putin, în cazul în care acesta va fi încă la putere după război, doar o alianță de apărare foarte solidă și o strategie care să prevină orice atac rusesc prin descurajare clară vor fi de folos.
Putin are nevoie de o victorie sau de ceva ce poate prezenta ca pe o victorie, de 9 mai. Până unde va merge, la ce să ne așteptăm? Vedeți posibilă folosirea armelor tactice/chimice/nucleare?
Amenințarea cu aceste arme arată, în primul rând, slăbiciunea militară a Rusiei. Rusia vrea să intimideze Occidentul.
Dar dacă Occidentul cedează și Rusia câștigă războiul împotriva Ucrainei, acest lucru nu va însemna pace.
Putin a declarat în mod clar că revendică întreaga sferă de putere a fostei URSS. Propagandiștii săi amenință și insultă țările baltice, Polonia, țările scandinave. În prezent, nu există nicio alternativă realistă la un sprijin militar masiv pentru Ucraina.
Ucraina protejează întreaga Europă, dar mai ales statele baltice, Polonia și România.
Președintele Joe Biden a spus clar „genocid”, cu referire la crimele lui Putin în Ucraina. Președintele Macron a refuzat acest termen, care, spune el, nu mai lasă loc dialogului. E important ca Occidentul să folosească termenii potriviți? Contează dacă e genocid sau dacă e crimă de război? Și mai ales, e aici loc de nuanțe?
În opinia mea, acest lucru reflectă greşita evaluare a Rusiei de către Emmanuel Macron, care, aparent, încă mai crede în dialogul cu Putin.
Putin l-a umilit de mai multe ori pe Macron și nu îl ia în serios decât într-o măsură limitată. Rusia urmărește o politică numită "de-ucrainizare": Ucraina ca națiune trebuie distrusă, aceasta este politica guvernului rus. Macron nu a vrut încă să înțeleagă acest lucru.
Rusia nu vrea doar să domine Ucraina din punct de vedere politic, ci și să o distrugă ca națiune. Nu mai există alte nuanțe aici.
Unul dintre pilonii fundamentali ai ideologiei putiniste este Biserica Ortodoxă Rusă. Cum vedeți acest lucru, în fond tocmai religia e cea care se întemeiază pe deosebirea dintre bine și rău?
Biserica Ortodoxă Rusă se confruntă cu un faliment moral, cum probabil că nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria sa, deoarece Rusia poartă un război împotriva unui alt popor ortodox, cu scopul de a nimici acest popor.
Patriarhul Kiril susține că este un război al civilizației împotriva Occidentului corupt și depravat din punct de vedere moral. Astfel de afirmații au fost făcute și în România de către adepții ortodocși naționaliști ai lui Putin.
Biserica Ortodoxă Rusă nu este altceva decât un instrument de propagandă al unui regim totalitar. Nu mai are nimic de-a face cu mesajul creștinismului, atunci când un patriarh ortodox predică un război de agresiune.
Din nefericire, nici celelalte biserici ortodoxe, nici cele catolice sau protestante nu și-au ridicat vocea pentru a-i reaminti lui Kiril de îndatoririle sale de creștin. Papa Francisc, ca și Macron, acordă, se pare, o mare importanță dialogului; bisericile protestante sunt copleșite de situație, deși au zeci de ani de experiență cu bisericile ortodoxe din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor.
Ortodoxia din afara Rusiei, inclusiv BOR, reacționează mai ales cu un limbaj de lemn.
În timp ce mănăstirile și clerul ortodox din România ajută refugiații din Ucraina, conducerea BOR nu pare să poată lua o poziție clară într-o situație geopolitică dificilă: să nu uităm că problema independenței ecleziastice a Ucrainei față de Moscova a divizat geopolitic Ortodoxia.
În prezent, din cauza războiului rusesc de agresiune, multe sectoare sociale și politice sunt supuse unei presiuni puternice, inclusiv bisericile, dar mai ales ortodoxia.