Germania este într-o situaţie ingrată în privinţa crizei din Ucraina, fiindcă importă jumătate din necesarul de gaz din Rusia. Dar bazele dependenţei Germaniei de energia din Rusia s-au pus cu mult timp în urmă.
„Criza din Ucraina a dus la o înrăutăţire pronunţată a relaţiilor dintre Rusia şi Occident.” Cu această constatare începe studiul întocmit de Matthias Basedau şi Kim Schultze, intitulat: „Dependenţa de importuri de energie: Un risc pentru Germania şi Europa?”
În document se arată că "Germania şi Europa sunt în mare măsură dependente de importuri de energie din Rusia. Aceasta se referă mai ales la gaz, petrol şi huilă. Pe fundalul înrăutăţirii relaţiilor cu Rusia se aude tot mai frecvent avertismentul că guvernul rus ar putea folosi stoparea livrărilor drept armă politică în stil mare".
Remarcabil este că studiul a fost realizat în 2014 de GIGA German Institute of Global and Area Studies - Leibniz-Institut für Globale und Regionale Studien din Hamburg.
Dependenţă, deşi se ştia ce înseamnă asta
În această analiză geopolitică nu s-a schimbat nimic de atunci. Dimpotrivă. Între timp Vladimir Putin a sporit turaţia în politica sa externă şi energetică. Preşedintele Rusiei a modernizat din temelii armata ţării sale şi face presiuni tot mai mari asupra ţărilor vecine şi a unor părţi din UE sugerând ameninţări militare.
Fatal este în context că dependenţa Germaniei de importurile de energie din Rusia a mai crescut o dată substanţial în ultimul deceniu.
Începând din 2012, procentul livrărilor de gaz din Rusia a crescut de la 40 la sută la 55 - ceea ce reprezintă o creştere de mai bine de o treime.
Şi în privinţa importurilor de petrol lucrurile stau cam la fel. În acelaşi interval de timp, petrolul importat din Rusia a ajuns să acopere 42 la sută din necesarul Germaniei. În 2012, acoperea 38 la sută.
Nu ne temem că vor îngheţa locuinţele
Între timp fiecare a doua locuinţă din Germania este încălzită cu gaz şi anotimpul rece poate dura, în funcţie de vreme, până târziu în luna martie.
Cu toate acestea, oamenii nu trebuie să-şi facă griji că locuinţele lor vor rămâne neîncălzite, dacă conflictul din Ucraina escaladează, susţin experţii.
"Dacă ar fi vorba doar de oferta existentă la nivel mondial, am putea înlocui mâine gazul rusesc", a declarat pentru Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung (FAS) Andreas Goldthau, expert pe probleme energetice în cadrul Societăţii Germane pentru Politică Externă (DGAP). "Întrebarea este însă: cât suntem dispuşi să plătim pentru aceasta?"
În cazul stopării livrărilor, Europa ar avea trei posibilităţi: să importe prin conducte mai mult gaz metan din alte ţări furnizoare, să importe mai mult gaz lichefiat (Liquefied Natural Gas - LNG) cu ajutorul navelor specializate sau să dea cep depozitelor de gaz.
Mai ales industria, care este în Germania cel mai mare consumator de gaz (aproximativ 35 la sută din total), se luptă deja de pe acum cu masiva scumpire a acestei resurse.
Branşe deosebit de energofage cum ar fi industria aluminiului, a îngrăşămintelor chimice sau a ceramicii nu mai sunt rentabile dacă preţul gazului trece de un anumit nivel.
Depozitele de gaz din Germania nu sunt într-o situaţie prea grozavă
Dar recurgerea la rezervele de gaz este problematică, fiindcă nivelul depozitelor aflate mai ales în nordul Germaniei este mai redus ca niciodată.
Acest fapt este confirmat pentru DW şi de Sebastian Bleschke, expert în cadrul "Initiative Energien Speichern e.V." (INES).
"Capacităţile de stocare a gazului metan din Germania ocupă locul 4 în lume şi acesta este unul din motivele pentru care mulţi, mai ales din piaţa internă a UE, îşi îndreaptă privirile spre aceste capacităţi germane.
Dar ele sunt umplute în prezent la doar 42 la sută din capacitate. Nivelul de umplere nu a fost niciodată atât de scăzut în această perioadă a anului", a declarat însărcinatul cu afaceri al Uniunii operatorilor depozitelor de gaz şi hidrogen din Germania.
Un detaliu interesant este următorul: 10 la sută din rezervoarele de gaz din Germania aparţin unor firme din subordinea concernului rus Gazprom, controlat de Kremlin. Acestea sunt umplute, potrivit lui Sebastian Bleschke, la doar 17 la sută din capacitate. Restul depozitelor sunt umplute în proporţie de 50 la sută.
Norvegia şi Olanda extrag la capacitate maximă
Ţări extractoare europene cum ar fi Norvegia, Olanda sau Marea Britanie nu pot înlocui gazul din Rusia.
Guvernul de la Oslo a comunicat că livrările au atins deja maximul posibil şi în aceeaşi situaţie se află şi Olanda.
În ce priveşte Marea Britanie, ea însăşi suferă din cauza penuriei de gaz şi a preţurilor-record, care au falimentat deja o serie de distribuitori de gaz de mai mică anvergură.
LNG nu este încă un concurent pentru gazul din conductă
În săptămânile trecute au pornit din SUA spre Europa un număr semnificativ mai mare de nave încărcate cu gaz lichefiat. Dar, spre deosebire de Olanda, de exemplu, Germania nu deţine niciun terminal de descărcare a LNG pe coastele sale.
În schimb, dispune de gazoductul Nord Stream 2, plin deja cu gaz rusesc, care aşteaptă numai permisiunea de a fi dat în exploatare.
În privinţa Nord Stream 2 se poate vedea explicit baletul făcut de guvernul german pe marginea dependenţei energetice de Rusia.
Pe de-o parte, ministrul de Externe, Annalena Baerbock, l-a adus în discuţie ca potenţială sancţiune împotriva Rusiei, iar pe de alta cancelarul Olaf Scholz l-a relativizat, calificându-l drept proiect privat, pur economic. Totuşi, cancelarul şi-a schimbat recent părerea, afirmând că proiectul va fi stopat, în cazul unei invazii ruseşti în Ucraina.
Dar cunoscători din domeniu nu cred că Rusia va stopa complet livrările de gaz către Vest. Şeful producătorului de curent electric Uniper, Klaus-Dieter Maubach, a evidenţiat de pildă că Rusia şi-a onorat contractele pe termen lung de livrare de gaz şi în timpul Războiului Rece şi după anexarea Crimeii.
El estimează că gazul rusesc acoperă 50 la sută din necesarul Germaniei. Dar această cotă oscilează, mai ales în utimul timp.
Potrivit ofertantului de date ICIS, Rusia a livrat în decembrie trecut doar 32 la sută din gazul consumat în Germania. Norvegia s-a clasat pe locul doi, cu 20 la sută, urmată de Olanda cu 12 la sută.
Doar cinci la sută din necesarul de gaz este asigurat în Germania din producţia internă. Aproximativ 22 la sută a provenit din depozite, iar restul din alte surse.
Dar chiar şi dacă ar livra cu mult sub 50 la sută din necesar, Maubach este convins că "Rusia nu poate fi înlocuită în anii viitori, în calitate de furnizor".
În plus, trecerea la energia verde prevede în Germania închiderea celor trei centrale nucleare rămase în funcţiune, plus renunţarea la termocentralele pe cărbune. Pentru a compensa aceste închideri, gazul metan rămâne pentru Germania singura sursă de energie fosilă.
Mai multe achiziţii de gaz pe piaţa spot
Distribuitorii şi importatorii de gaz europeni deţin de decenii contracte de livrare de gaz rusesc prin conducte cu o valabilitate de până la 30 de ani.
Unul din motivele care au dus la scumpirea extremă a gazului metan este faptul că unii distribuitori cumpără gaz pe termen scurt, de pe aşa-numita piaţă-spot. Acolo preţul a crescut spectaculos în decursul ultimului an, prinzându-i pe picior greşit pe ofertanţi.
Profesioniştii din domeniu sunt însă convinşi că până să ajungă livrările scumpe de LNG aduse cu navele să compenseze eventuala stopare a livrărilor din Rusia sezonul rece se va încheia probabil.
Timpul trece în favoarea Germaniei şi a UE, care îşi asigură 40 la sută din necesarul de gaz din Rusia, crede Sebastian Blaschke. "Odată cu avansarea iernii, ne aşteptăm mai degrabă la temperaturi mai blânde, fiindcă actualmente nu avem o iarnă prea grea. Dar un rest de nesiguranţă rămâne."
Gazul va rămâne în continuare scump, măcar până la primăvară. Iar o detensionare reală a situaţiei va fi posibilă doar dacă va apărea perspectiva soluţionării paşnice a încleştării geopolitice dintre Vladimir Putin şi Occident.
Thomas Kohlmann