Anul trecut, economia rusă a avut un excedent bugetar datorat creșterilor prețurilor la petrol și gaze. Bugetul rus se calculează luând ca premisă 45 dolari/baril și un preț al gazului natural de 156,3 dolari/1000 mc, dar anul 2021 a adus însă prețuri medii mult mai mari: 68 de dolari/baril și 280 dolari/1000 mc, (conform dl Petrișor Peiu).
Datorită acestui fapt, Fondul Suveran Național s-a umplut cu diferența de prețuri dintre estimat și realizat, cam 120 de miliarde de dolari.
Concluzia simplă ce se trage de aici este că Putin are la dispoziție fonduri consistente care nu afectează în niciun fel bugetul țării.
Fondul Suveran Național este la îndemâna liderului de la Kremlin, deci Putin are fonduri consistente cu care poate susține o incursiune militară în Ucraina.
Anul trecut inflația a fost mare, de 7,5%, iar salariile din sectorul de stat s-au mărit doar cu 4%. De ce s-ar face astfel de economii într-un an când în Fondul Suveran Național au intrat atâția bani? Concluzia este simplă, liderul rus a folosit surplusul de bani economisit din buget cel mai probabil pe cheltuielile antiCovid. Astfel, bugetul a fost echilibrat, iar economiile au curs liniștit și consistent spre Fondul Suveran Național.
Mai mult, anul acesta, cheltuielile sociale prognozate sunt cu 3% mai mici ca anul trecut. Asta în condițiile în care prețul gazului tot mare este, iar barilul de petrol suie vertiginos spre suta de dolari, lucru ce va însemna bani consistenți la bugetul rus. Bineînțeles că jumătate din acești bani se vor duce tot în Fondul Suveran Național aflat la discreția autocratului de la Kremlin.
Nu sunt specialist în cheltuieli militare, dar sunt convins că banii pe care îi are la dispoziție Putin pot susține o incursiune militară în Ucraina. Dacă nu ar avea aceste fonduri la dispoziție, amenințarea sa militară ar fi repede deconspirată de analiștii SUA și NATO, iar Biden n-ar fi luat foc cu atâta ușurință.
Ce încearcă acum toată lumea este să clarifice dacă amenințarea rusă care a pus pe jar Occidentul se va concretiza sau nu militar.
Analiza bugetului rus duce la două concluzii: prima este că Putin dispune de bani ca să acopere costurile unei incursiuni militare în Ucraina, dar nu destui ca să invadeze țara sau să suporte pe termen lung sancțiunile economice cu care este amenințat de Occident. Din păcate, nimeni nu știe cum vor evolua lucrurile, așa că acțiunile SUA și NATO de descurajare a invaziei, fie ele diplomatice sau militare, sunt îndreptățite.
Nimeni nu știe dacă Putin joacă militar ca să câștige economic sau joacă militar ca să oprească Ucraina din drumul său spre Europa, caz în care un război ar fi de neevitat. Putin poate juca liniștit la două capete și va avea de câștigat în ambele situații.
Acum lumea se întreabă dacă toată mașinăria de propagandă rusă a fost pusă în mișcare doar pentru bani sau pentru a satisface nevoia de imperialism a armatei ruse și a cercurilor conducătoare de la Moscova care să justifice invazia Ucrainei.
Privită din pespectiva războiului hibrid, situația pare să răspundă ambelor comandamente.
Prețul petrolului a crescut, lucru ce va aduce pe termen scurt bani la bugetul rus și măcar un sfert din cât a încasat anul trecut la Fondul Suveran Național.
Olimpiada din China este un prilej foarte bun ca Rusia să mențină încă o lună presiunea fără să acționeze militar, ca să încaseze acești bani din creșterea prețului la petrol.
Manevrele militare din Belarus sunt un foarte bun prilej de a pune presiune pe SUA și NATO și pentru a menține acest status quo favorabil Rusiei.
De ce n-ar menține presiunea aceasta militară ca să câștige bani în vreme ce SUA și UE vor trebui să cheltuiască? Este o situație favorabilă Rusiei și Putin va renunța la ea doar dacă va primi ceva cu aceeași valoare, de exemplu, activarea Nord Stream II sau un statut privilegiat pentru republicile din Donbas sau poate un aranjament care să amâne intrarea Ucrainei în NATO.
Nu trebuie făcută confuzia între bugetul rus și Fondul Suveran Național.
În Europa, fondurile necesare unui război sunt transparente și trecute în bugete, dar în Rusia acest lucru nu se întâmplă.
În Rusia banii sunt ascunși și folosiți pentru cheltuieli militare după cum consideră țarul rus, iar mie mi se pare că o diminuare a cheltuielilor sociale în buget nu este un lucru care să fie liniștitor, nu este un lucru care să indice cu certitudine faptul că Rusia nu va porni un război cu Ucraina.
Confuzia este sporită și de secretomania ce-l învăluie pe Putin. Dacă nici apropiații săi nu știu cum va juca, te poți gândi că totul poate fi o cacealma, dar cacealmaua nu poate fi devoalată decât plătind și cerând jucătorului de poker să pună cărțile la vedere.
Deocamdată suntem în faza în care adversarii se privesc în ochi fără să clipească și se întreabă cât și dacă merită să pluseze.
Problema este simplă, dar nerezolvabilă, pentru că nu putem ști câți bani are Putin adunați la Fondul Suveran Național și cât va putea susține cu ei o incursiune militară sau cât va putea atenua cu ei din sancțiunile occidentale.
Cred că nici analiștii militari occidentali nu știu, iar asta sporește nesiguranța, mai ales că în cazul sancțiunilor economia europeană o va lua razna și costurile vor fi imense. Poate că asta este o carte importantă pentru Putin, pe care liderul este pregătit să o joace, pe când Europa nu.
Altă carte importantă în mâna jucătorului de la Kremlin este Germania și eu cred că nu bugetul rus sau desfășurările de trupe americane din Europa de Est vot tranșa jocul, ci atitudinea germană față de Moscova. Dacă ea se va rămâne tot pe traiectoria care a dus la anexarea Crimeii și la războiul hibrid din Donbas, liderul de la Kremlin va câștiga.
Europa va trebui să cedeze pe termen scurt, să se replieze și să regândească strategia pentru domolirea impulsurilor imperiale ale locatarului de la Kremlin. Și trebuie să facă asta în liniște, în tăcere, pas cu pas, nu cu strigătele războinice ale SUA ci, îmi pare rău să o spun, cu aparenta duplicitate germană sau cu disponibilitatea de compromis arătată de Franța.
Diplomatic, aceste cărți se pot juca cu șanse mari, dar ele trebuie urmate de măsuri economice care să reducă dependența de gaz a Germaniei în primul rând, deci a Europei. Fără o astfel de strategie, planul verde al Ursulei von der Layen nu face două parale.