Conflictul Rusia-Ucraina. Iohannis, prins între relația privilegiată cu Germania și parteneriatul strategic cu SUA

Peste 100.000 de soldați, tancuri, blindate și elemente de artilerie au fost masate la granița fostei republici sovietice care vrea să adere la NATO și Uniunea Europeană. Putin vede democratizarea și dezvoltarea Ucrainei ca o amenințare la adresa regimului său dictatorial.
Conflictul Rusia-Ucraina. Iohannis, prins între relația privilegiată cu Germania și parteneriatul strategic cu SUA
  • Anunțul Ministerului de Externe din Rusia cum că trupele NATO ar trebui să părăsească România a agitat oficialii de la București.
  • Klaus Iohannis a convocat CSAT pentru mijlocul săptămânii viitoare să discute despre pregătirile de război ale lui Putin.
  • Joe Biden a anunțat că el crede că Rusia va intra în Ucraina.
  • Germania are rețineri în ce privește o reacție dură a NATO în cazul unei invazii ordonate de Putin.
  • Președinte Volodimir Zelenski a anunțat că orașul Harkov din estul Ucrainei va fi prima țintă a atacului.  

Președintele României a convocat, în sfârșit, CSAT (Consiliul Superior de Apărare al Țării) după ce oficialii ruși au anunțat că vor ridica presiunea asupra Ucrainei doar dacă situația militară din estul Europei revine la situația din anul 1997, când niciuna din țările foste comuniste nu erau membre NATO.

Adică, Kremlinul a cerut ca tot ce înseamnă sistem de apărare Nord-Atlantic să fie retras și din România.

Îngrijorarea opiniei publice după ce a apărut această informație l-a determinat pe ministrul de Externe Bogdan Aurescu să ia o poziție oficială și pe Klaus Iohannis să ceară o reuniune a membrilor CSAT, dar fără grabă, miercuri, săptămâna viitoare.

Oficialii români așteaptă ca americanii să rezolve problema

“Solicitarea ca postura forțelor NATO în toate statele Alianței care au aderat după 1997, inclusiv trupe, să fie redusă conform cerințelor Moscovei, figurează deja în propunerile Rusiei cu privire la securitatea europeană, făcute publice în luna decembrie 2021”, se arată într-un comunicat al Ministerului de Externe al României.

“Această solicitare a fost deja respinsă fără echivoc ca inacceptabilă de către Alianța Nord-Atlantică atât public, cât și în cadrul dialogului NATO cu Rusia și, respectiv, SUA-Rusia. O astfel de solicitare este inadmisibilă și nu poate face obiectul unei negocieri, având în vedere că postura de descurajare și apărare este nemijlocit conectată cu, și este parte intrinsecă a mecanismului de apărare colectivă al NATO, asupra căruia niciun stat terț nu poate avea drept de veto”, se mai anunță în documentul oficial.

Din reacția întârziată a oficialilor români se înțelege că în România, criza din Ucraina nu e o îngrijorare prea mare și așteaptă ca americanii să rezolve problema.

Primele semne de nervozitate au apărut doar când s-a aflat că Vladimir Putin vrea să-și extindă influența militară și politică asupra statelor foste comuniste din est, ca și cum, nu asta încearcă de peste un deceniu, prin diverse forme - de la campanii de fake news, atacuri cibernetice, intervenție în economie și politică, spionaj și amenințare militară.

Klaus Iohannis, un început de an dificil

Într-o conferință de presă de miercuri, 19 ianuarie, Joe Biden a spus că el personal “crede că Putin va intra în Ucraina”.

Președintele SUA a formulat această remarcă într-un mod îngrijit, încercând să găsească un ton care să nu producă panică, dar să prezinte o situația reală.

Una dintre explicațiile oferite de președintele SUA e că Putin se simte prins ca-ntr-un clește între China și Vest, iar presiunea asupra Ucrainei reprezintă o încercare de a păstra influența Rusiei în regiune.

La 8.000 de kilometri distanță de Washington, un alt președinte, cel al României, nu ține conferințe de presă pe nicio temă și nu vorbește de situația îngrijorătoare a unui posibil război în vecinătate.

Klaus Iohannis are un început de an greu, alianța dintre PNL și PSD începe să scârțâie, iar prim-ministrul Nicolae Ciucă, favoritul său, a devenit vulnerabil din cauza faptului că sunt indicii serioase că și-a plagiat lucrarea de doctorat. Ceea ce pentru un fost general, erou al războiului din Afganistan, reprezintă un dezastru de imagine.

Lipsa de popularitate, izolarea și inadecvarea au transformat președinția României într-o instituție care a pierdut mult din încrederea opiniei publice.

Orașul Harkov, prima țintă din Ucraina a lui Putin

În acest moment, e greu de spus care va fi următoarea mutare a lui Putin. Cu toate informațiile, cu toată tehnologia și declarațiile diplomatice, în final, liderul rus va fi cel care va lua decizia dacă atacă sau nu Ucraina și cât de masiv va fi acest atac.

Președintele Ucrainei Volodimir Zelenski susține că trupele rusești vizează orașul Harkov ca primă țintă a invaziei - Foto: Hepta.ro

Toate analizele se bazează pe indicii legate de mișcările de trupe, declarații ale oficialilor ruși și reacții ale cancelariilor europene, dar acestea, la fel de bine se pot schimba de la o zi la alta.

„În mod realist, dacă Rusia decide să-și intensifice presiunea, va face acest lucru în acele teritorii în care există oameni care au legături de familie cu Rusia. Harkov, care se află sub controlul guvernului ucrainean, ar putea fi ocupat“, a declarat președintele Ucrainei Volodimir Zelenski, într-un interviu, citat de presa locală.

Dar în toată această vâltoare diplomatică se remarcă două lucruri - interesele României par a fi reprezentate de alții, iar în lipsa unei voci autohtone puternice, nu știm calitatea reprezentării.

La prima vedere, există un front unit SUA-NATO, iar o invazie a lui Putin în Ucraina va primi un răspuns pe măsură.

La o privire mai atentă, exact cum a subliniat și Biden, frontul NATO nu este atât de unit cum ne-am dori.

Vor exista grade diferite de reacție în funcție de gravitatea atacului. 

Dacă vreți, statele europene s-au poziționat între Germania și Marea Britanie. Prima, dacă s-ar putea, ar face compromisuri majore în fața lui Putin, iar a doua va reacționa cu toată forța în cazul unui atac. Între acești doi poli se află toate celelalte mari puteri economice din Europa.

Germania nu are susținerea statelor nordice în ce privește conflictul Rusia-Ucraina

Merită subliniat că, totuși, Germania nu are o susținere prea mare în ce privește “compromisurile” în fața lui Putin. 

Olanda are peste 100 de cetățeni uciși în 2014 de racheta trasă de militari ruși în avionul de pasageri MH 17,  iar statele nordice sunt, de asemenea, îngrijorate de agresivitatea Kremlinului, fiind în vecinătatea Rusiei.

Klaus Iohannis, ca reprezentant important al minorității germane de la noi din țară, are o relație privilegiată cu Berlinul, dar în același timp, pilonul principal al politicii de securitate al României e reprezentat de Parteneriatul Strategic cu SUA.

Tensiunile din Ucraina pun în mișcare toate straturile de putere din Europa și testează vechile și noile alianțe.

Dar, în opinia mea, marea problemă nu e ce va face Putin, ci ce vor face cei amenințați de agresivitatea și instabilitatea Rusiei?

Joe Biden a prezentat un plan pe trei direcții: diplomatic, economic și militar. Dar e greu de spus dacă în acest moment există consens la nivelul Uniunii Europene pentru acest plan. Din informațiile de până acum, mai degrabă, nu sau da, cu nuanțe.

Germania merge pe o reacție proporțională cu agresivitatea lui Putin.

De fapt e aceeași situație ca în 2014, când Putin a invadat Crimeea și n-a pățit mai nimic. După mai puțin de 8 ani, criza s-a agravat, nu s-a estompat.

Declarația lui Joe Biden a avut și o altă nuanță, mai puțin comentată. 

Afirmând că el crede că Putin va intra în Ucraina, Biden a spulberat elementul surpriză al Rusiei legat de o posibilă invazie.

Întrebarea la care trebuie să răspundă Putin

În discuțiile care au avut loc două zile mai târziu la Geneva între Antony Blinken, șeful Departamentului de Stat al SUA, și Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, Kremlinul n-a mai putut folosi pârghia amenințării cu războiul. 

Deja americanii, prin președintele lor, anunțaseră că, într-un fel sau altul, rușii vor intra în Ucraina. Deci toate pregătirile militare ale SUA și NATO se desfășoară pornind de la această posibilitate.

În opinia mea, aceasta e explicația pentru care Moscova a făcut un pas înapoi, vineri, la Geneva, acceptând o nouă rundă de convorbiri. Faptul că, într-o formă sau alta, Occidentul se pregătește de război îi arată lui Putin că zarurile au fost aruncate și în cazul unei invazii ori câștigă, ori pierde tot.

Când pentru un dictator, o situație devine albă sau neagră, fără plan B, aliați sau o cale de mijloc, înseamnă o decizie de viață sau moarte. 

Întrebarea la care trebuie să răspundă, acum, Putin e ce șanse am să stric mașinăria SUA-NATO? Și cel mai optimist general rus ar spune că puține.