Coproducţie Mosfilm-Holywood, cu Annalena Baerbock în rolul principal

Coproducţie Mosfilm-Holywood, cu Annalena Baerbock în rolul principal

Pare că pe frontul de est s-a instalat acalmia. Manevrele militare din Belarus se desfăşoară în linişte, iar la graniţa Ucrainei trupele ruse şi armamentul par să fi încremenit în ger. Acest status quo pare un soi de mică reeditare a Războiului Rece, pare o situaţie de echilibru desprinsă dintr-o piesă de teatru absurd.

Între timp SUA aşteaptă ca Rusia să răspundă scrisorilor cu propuneri pentru dezescaladarea conflictului. NATO propune Rusiei inspectarea reciprocă a bazelor de rachete, de parcă Rusia de asta ar avea nevoie, de inspectarea poloneză a Kaliningradului.

Iar la Paris defunctul format Normandia încearcă să aducă Rusia pe calea diplomaţiei, de parcă asta ar dori ruşii să facă acum, să resusciteze un cadavru.

Între timp, Germania nu şi-a revizuit comportamentul şi refuză să dea arme Ucrainei, dar plusează cu ceva peste un miliard de euro ca ajutor economic, ca să închidă gura Occidentului, dar să nu supere Moscova.

Franţa face balet pe cont propriu şi în loc să înceapă trimiterea de trupe în România, ca să ia faţa Americii, face vizite protocolare cu Lacul lebedelor în program.

Polonia acuză Germania de joc dublu, iar ca răspuns Annalena Baerbock vorbeşte despre unitatea blocului european doar pe limba germană.

Între timp, armatele ruse stau şi aşteaptă ca vânzoleala din Europa să crească. La urma urmei, de ce ar trage cu puşca, dacă glonţul ameninţării e mai putenic, iar vânatul occidental arată ca o căprioară speriată?

Între timp, SUA caută modalităţi de aprovizionare cu gaz a Europei, pentru eventualitatea că gazul rusesc se întrerupe, fie din cauza conflictului, fie ca sancţiune impusă Rusiei, dar nu prea le găseşte.

Iar între timp preţul petrolului creşte şi posibilitatea ca Putin sa aibă noi venituri la buget după cele provenite din exportul gazului urcă şi ea. Probabil că banii ce vor veni în următoarele două săptămâni vor fi mai mulţi decât costul mutării trupelor ruse la graniţa cu Ucraina. Rusia iese pe profit, ce-ar fi rău în asta?

Între timp, investitorii din Ucraina îşi retrag banii, ceea ce este pe placul lui Putin.

Americanii umplu cu gaz lichefiat tancurile şi le trimit spre Europa, gândind că banii care intră în conturile lor nu vor intra în conturile ruseşti.

Pare o conspiraţie de parcă ruşii şi americanii s-ar fi înţeles la joc economic la sumă nulă, ca pierderea de fonduri din gaze naturale să fie compensată de plusul la petrol.

Iar între timp chinezii umplu de zăpadă artificială pârtiile de la Beijing, ca să vadă oaspetele de onoare, ţarul Putin, cum schiorii ruşi vor cuceri medalie după medalie de aur. Iar soldaţii ruşi de la graniţa cu Ucraina vor urmări în linişte olimpiada de iarnă la graniţa ţării natale, nu pe străzile din Kiev.

Deşi între timp americanii vor deplasa armament şi trupe în Europa de Est. Deşi tranşele de echipament militar american vor tot sosi în Ucraina. Deşi Ucraina va avea timp să-şi mobilizeze rezerviştii. Deşi Germania va părea că iese din politica ei duplicitară sub presiunea SUA. Deşi Nord Stream II va rămâne deocamdată tot inutilitatea care era.

S-ar părea că Rusia pierde totuşi. Dar poate că nu e chiar aşa, iar foamea de gaz a Germaniei o va împinge pe Annalena Baerbock în rolul principal.

Poate că după Olimpiada de la Beijing ţarul Putin va cere deschiderea Nord Stream II, ca să nu intre acum în Ucraina, iar Germania, după o săptămână de zbateri politice mai mult declarative decât existenţiale, va anunţa că din aprilie gazoductul va fi funcţional, cu condiţia să i se asigure prin ea şi Ucrainei gazele necesare.

Iar SUA nu vor spune nu, dacă restul Europei va trăi pe viitor cu gazele sale de şist, iar investiţiile americano-germane din Ucraina vor fi protejate. Meci geo-politico-economic nul.

Mai apoi, tarul Putin va ,,accepta” cererea republicilor din Donbas şi le va alipi la Rusia fără să tragă un foc. Iar ucrainenii se vor mulţumi cu pierderea a ceea ce era deja pierdut.

Iar americanii vor mai vocifera şi vor menţine trupele prin Europa de Est până iarna următoare, ca să monitorizeze viitoarele posibile invazii ruse. Apoi, Putin va ridica steagul alb şi îşi va retrage trupele în cazărmi, cam jumătate din efective şi cam la vreo patru ore de mers cu trenul de graniţă.

Mai apoi, dincolo de formatul Normandia, Germania va negocia o pace economică între Rusia şi Ucraina pe principiul gaz pentru Ucraina contra apă pentru Crimeea. Iar acest film suprarealist, coproducţie Mosfilm-Holywood, cu Annalena Baerbock în rolul principal, îşi va termina primul episod.

Abia atunci domnul Klaus Iohannis, protectorul mediului din România educată, va ieşi la televizor să ne anunţe că în tot acest răstimp România a fost pregătită pentru o eventuală escaladare a conflictului, pentru că soldaţi NATO au făcut ce trebuia să fi făcut noi.

Deşi în privinţa extracţiei gazelor din Marea noastră Neagră tot ministrul Popescu ne va anunţa că din cauza ameninţării invaziei ruse din Ucraina nu s-a făcut nimic, iar Hidroelectrica nu şi-a realizat niciuna din investiţii din cauză că e PSD la guvernare.

Acesta este scenariul german. Ce ne facem însă dacă după Olimpiadă ţarului Putin i se năzare să se joace de-a regizorul şi să schimbe partitura actriţei într-un rol secundar?