Ce ar putea aduce nou în ce privește situația din estul Ucrainei preconizata întâlnire din 25 ianuarie, de la Paris? De fapt întrebarea asta trebuia pusă la timpul trecut, anume: ce au rezolvat până acum întâlnirile din „formatul Normandia” (Germania, Rusia, Ucraina, Franța – n.red.)?
Trebuie spus de la început că „formatul Normandia” este unul șchiop: negocierile trebuie purtate între statul ucrainean și separatiștii din Donbas, nu între Ucraina și Rusia. Moscova nu are dreptul să participe la negocieri în numele republicilor Donețk și Lugansk, dacă nu recunoaște a priori faptul că este parte din conflict. Da, Rusia este parte din conflict, dar ar trebui să recunoască acest lucru public. Faptul că Franța și Germania au acceptat statul rus la negocieri înseamnă că ele au recunoscut tacit rolul Rusiei în conflict. Atunci Rusia de ce nu-și recunoaște rolul?
După un început tumultuos „formatul Normandia” s-a stins, e în moarte clinică. Pe de o parte pentru că pozițiile Ucrainei și Rusiei sunt ireconciliabile, pe de altă parte pentru că nevoia Franței și Germaniei de a fi „parte” din soluție nu a mai constituit o nevoie, după ce conflictul s-a învechit.
Societatea europeană s-a obișnuit cu situația, adică cu extragerea Donbasului din Ucraina la fel cum s-a obișnuit cu ideea anexării Crimeii. Nu prea poți cere cetățeanului european atent la impozite și taxe și obișnuit cu traiul bun să se deranjeze pentru un conflict considerat „îndepărtat”. Nu-i poți cere cetățeanului european apărat de NATO bani în plus la bugetul apărării, pe care să-i iei de la sănătate sau de la investiții, pentru o chestiune care pentru el nu este o necesitate stringentă.
Ca atare, Franța și Germania au făcut vălva politică de rigoare cu „formatul Normandia” apoi încet, s-au retras, au lăsat lucrurile să moară. O fi jucat și Rusia un rol important, mă refer la amenințările Kremlinului pe tema gazului. O fi contat, nu zic nu, și faptul că americanii au luat conflictul pe cont propriu și au privit inițiativa politică europeană cu reticența de rigoare. Reticență cauzată de o mai bună înțelegere a felului în care Rusia amestecă războiul hibrid cu diplomația.
Acum formatul Normandia pare lipsit de conținut, pentru că Rusia a ridicat miza dincolo de conflictul din Donbas la un conflict diplomatic cu NATO. Conflictul din Donbas nu mai are importanță pentru diplomația rusă de vreme ce pretențiile ei pun la îndoială extinderea NATO. Poate că diplomația rusă asta dorește, o escaladare a nivelului de ostilitate cu NATO care să justifice o invazie în Donbas.
Ministrul de externe german a vizitat Moscova și și-a făcut auzite pretențiile. Președintele Macron a glăsuit de la tribuna Parlamentului European în favoarea consolidării flancului de est al NATO. Ucraina a decis să poarte negocieri cu Rusia privind dezamorsarea conflictului din Dombas. Ce-ar mai putea face formatul Normandia? Cred că suntem în fața unei întâlniri ținute pentru că fusese programată și de la care nimieni nu așteaptă nimic nou. Diplomațiile Franței și Germaniei vor folosi prilejul pentru a bifa încă o acțiune în favoarea dezescaladării conflictului, iar rușii vor prezenta pe plan intern acțiunea ca pe o dovadă de intransigență în fața occidentului „agresor”.
Formatul Normandia, ca și diplomația americană, nu pot opri invadarea Donbasului, pentru că acțiunea rusă de pedepsire a Ucrainei pentru „deriva democratică” este necesară pentru a ține în lesă societatea rusă și fosta lume ex-sovietică. Invadarea este necesară pentru a încetini procesul de disoluție a puterii ruse, pe care negocierile cu SUA nu-l pot răsturna, nu-l pot scoate din ireversibilitate.
Iar dacă un înalt demnitar german, cum este fostul șef al marinei, crede că trebuie să i se asigure lui Putin „respectul necesar”, mai că aș crede că acesta este trendul din diplomația germană. Sigur că acest lucru nu va fi recunoscut, cum nu va fi recunoscută nici dorința de a ceda în fața rușilor a premierului francez insinuată de la tribuna parlamentului european. Nu trebuie să ne lăsăm amăgiți de intenția președintelui Macron de a trimite trupe în România. Acest lucru înseamnă doar că președintele francez își marchează preventiv teritoriul.
Aceasta este politica europeană, în clipa de față, dispusă să cedeze ceva din Ucraina, ca să potolească furia țarului de la Kremlin. Și atunci ce rost mai are întâlnirea de la Paris în „formatul Normandia”?
Politica europeană este greșită. Mânia lui Putin este îndreptată spre NATO, dar cauza slăbirii puterii Rusia. Cauza reală este starea proastă economică a țării, este incapacitatea puterii absolutiste de la Kremlin de a genera prosperitate economică, prin comparație cu Uniunea Europeană. De asta e mâniat Putin pe Europa, pentru că generează și radiază prosperitate, iar el nu poate riposta cu aceeași monedă. Bun, și atunci la ce este folositoare o întâlnire în „format Normandia”?