O știre oficială, publicată vineri dimineață, informează că Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova cere „retragerea forţelor străine, tehnicii şi armamentelor, precum şi alţi paşi în scopul revenirii la configuraţia care era în 1997 pe teritoriul ţărilor care nu erau membre NATO la acea dată. Printre acestea se numără şi Bulgaria şi România”.
Adică tot ce am construit noi timp de trei decenii, prin apropierea de Occident, prin integrarea structurilor noastre militare în sistem NATO, baza modernă de la Kogălniceanu, scutul de apărare de la Deveselu și multe altele să fie abandonate brusc, pe baza unui aranjament Est-Vest, făcut la masa verde și fără să întrebe nimeni România!
Harașo, abordare!
Mă abțin să fac multe comentarii pe marginea acestui subiect, cu implicații internaționale majore, dar memoria mă trimite involuntar la tristul an 1812, când sultanul convenea cu țarul la masa verde să-i cedeze un vast teritoriu din Voievodatul Moldovei, cuprins între Prut și Nistru.
Teritoriul nici nu avea nume. Rușii i-au spus inițial Mejdureciia (aică „țara dintre râuri”), turcii Basarabia (prin confuzie cu altul mai mic, în sud), iar domnitorii voievodatului asistau atât de uimiți cum li se taie țara în două, încât nu-i găsiseră, încă, nume.
Cum să-i spună unei vaste părți din principat, pe al cărei hotar răsăritean voievozii înălțaseră cel mai solid lanț cu cetăți de apărare din câte a avut țara vreodată, demne ca exemplu și în alte părți ale Europei?
Oare de cine s-au temut voievozii atâta vreme, încât să nu precupețească oameni, materiale și bani, ca să se apere? Întrebarea este retorică, întrucât răspunsul îl știe oricine. Nu cred că este nevoie să tălmăcesc eu cuiva explicația.
Dar, chiar și fără explicații, recenta informație despre declarația MAE rus, citată mai sus, uimește. Rețin sintagma „în scopul revenirii la configuraţia care era în 1997, pe teritoriul țărilor care nu erau în NATO la acea dată”. Oare puternicul nostru vecin vrea cu adevărat să revină la configurația din 1997?
Nici Rusia nu era atunci membră NATO, nici Ucraina, nici teritoriul numit Crimeea. Acum, Rusia sugerează revenirea la configurația de atunci, din 1997. Dar configurația de atunci prevedea Crimeea în cadrul Ucrainei și nimeni nu prefigura nici ciudata Republică Populară Donețk, nici la fel de inexplicbila Republica Populară Luhansk, pe care parlamentari din Duma de Stat încearcă să le legitimize, chiar în aceste zile, ca să sfârtece țara Ucrainei?
Mda. S-ar părea că, pentru România și Polonia este valabilă astăzi configurația din 1997, iar pentru Crimeea și Ucraina cea din 2022. Dacă nu cumva din 2023 sau 2024 – căci nu poate ghici nimeni ce va mai urma.
Cum spuneam mai devreme, mă abțin de la prea multe comentarii pe care și le poate face singur oricine. Mă abțin, dar tot îmi aduc aminte câtă dreptate avea strămoșul, când spunea cu tristețe în glas, acum două milenii: Quod licet Jovis, non licet Bovis.
Cine n-a înțeles poate pune întrebarea mai simplu: kak?