Românii sunt chemaţi la urne trei weekend-uri la rând, iar toţi ochii sunt aţintiţi asupra partidului de extremă dreapta AUR.
Se va alătura România oscilaţiei globale către dreapta dură? Aceasta este întrebarea-cheie pe măsură ce alegătorii se vor prezenta la urne în următoarele săptămâni pentru a alege un nou preşedinte şi un nou parlament, după o campanie polarizantă prezentată de partidele principale drept o alegere între stabilitate şi extremism, scrie POLITICO.
Mai mulți candidaţi se luptă pentru a deveni următorul preşedinte al ţării din sud-estul Europei - George Simion din partidul de extremă-dreapta AUR, aflat în prezent pe locul al doilea în sondaje, fiind cel care trebuie urmărit înainte de primul vot de duminică.
De ce trebuie să îți pese
Oricine va câştiga va reprezenta România la Bruxelles şi în NATO.
În ciuda istoriei sale pline de scandaluri de corupţie, România a fost considerată mult timp un aliat de încredere al NATO în Europa de Est şi o ţară care a respectat în mare măsură normele UE în regiune. Acest palmares o diferenţiază de alte ţări din regiune, precum Ungaria, Slovacia şi Bulgaria, care stârnesc în permanenţă temeri legate de statul de drept şi de apropierea de Rusia. Acest lucru s-ar putea schimba acum, potrivit POLITICO.
Simion s-a angajat să adopte o poziţie mai fermă la Bruxelles şi să apere interesul naţional al României, chiar dacă acest lucru înseamnă să se sustragă legislaţiei UE. Dacă va fi ales, el se va alătura unui număr tot mai mare de lideri de extremă dreapta din cadrul blocului comunitar, înclinând şi mai mult balanţa în detrimentul partidelor mainstream şi al politicilor centriste din cel mai înalt organism decizional al UE.
Şeful partidului AUR a declarat că îi are ca modele pe Trump, pe prim-ministrul italian Giorgia Meloni şi pe liderul dreptei dure poloneze Jarosław Kaczyński.
În acelaşi timp, relaţiile României cu Ucraina şi Moldova ar putea, de asemenea, să se deterioreze, Simion având în prezent interdicţie de a intra în ambele ţări.
O victorie a oricărui alt candidat prezidenţial este de aşteptat, în schimb, să reprezinte o continuitate pentru politica externă a ţării.
Care este miza
Treisprezece candidaţi speră să îl înlocuiască pe Klaus Iohannis, actualul preşedinte de centru-dreapta, care îşi încheie al doilea mandat după un deceniu în funcţie.
Primii cinci clasaţi, conform sondajelor din România, sunt Marcel Ciolacu, actualul prim-ministru al României şi lider al Partidului Social Democrat (PSD) de centru-stânga, George Simion, liderul partidului de extremă dreapta Alianţa pentru Unirea Românilor, aflat pentru prima dată în Parlament, Elena Lasconi, liderul Uniunii liberale centriste Salvaţi România, fost reporter TV şi actual primar al unui orăşel, Mircea Geoană, un fost secretar general adjunct al NATO şi un fost lider PSD care candidează ca independent, şi Nicolae Ciucă, un general în retragere şi fost prim-ministru de centru-dreapta, care conduce Senatul României.
În timpul campaniei s-au purtat puţine discuţii reale despre politică, în ciuda încetinirii producţiei economice a ţării şi a deficitului public uriaş. În schimb, candidaţii prezidenţiali s-au concentrat pe atacuri personale, scandaluri şi lozinci. Simion, de exemplu, a fost acuzat că s-a întâlnit cu spioni ruşi - lucru pe care l-a negat - în timp ce Ciolacu este criticat pentru călătoriile sale costisitoare cu avionul de lux, notează POLITICO.
Pe hârtie, toţi candidaţii la preşedinţie sunt pro-UE, pro-NATO şi susţin Ucraina în detrimentul Rusiei.
Cu toate acestea, Simion a promis să suspende ajutorul militar acordat Ucrainei, dacă va fi ales, şi să sprijine un acord de pace negociat de preşedintele ales al SUA, Donald Trump, chiar dacă acest lucru înseamnă ca Ucraina să facă concesii teritoriale.
Alţi candidaţi prezidenţiali au recunoscut, de asemenea, că Ucraina nu poate obţine pacea fără să cedeze unele teritorii Rusiei.
Indiferent dacă Simion ajunge sau nu în turul al doilea, partidul său AUR este pe cale să obţină rezultate bune la alegerile parlamentare din 1 decembrie - ceea ce va face dificilă excluderea sa în orice coaliţie.