România este condusă de un partid-stat. Chiar dacă, la nivel teoretic, avem o coaliție stânga-dreapta între PNL și PSD. Dacă înainte cele două partide mai erau diferite în unele privințe, acum poți la fel de bine să le schimbi între ele, să le schimbi liderii și să nu observi vreo diferență. Sunt doar două fețe ale aceleiași monede, două capete ale aceleiași creaturi.
Cele două partide sunt unite în cuget și simțiri de același mod de operare caracterizat prin corupție, clientelism și monopolizarea funcțiilor și puterii în stat.
Acum serios, cât de liberal este fostul premier Nicolae Ciucă și cu ce este liberal mai precis? Și cât de social-democrat este cameleonicul premier Marcel Ciolacu?
Sunt, pur și simplu, forme care așteaptă să fie umplute și care dacă ar fi schimbate între ele la conducerile celor două partide nu ar face nicio mare diferență. Cei doi, mai ales mai abilul Ciolacu, ar fi făcut carieră în orice partid de sistem cum sunt acestea.
E aproape o minune cât de bine se înțeleg cele două partide care până de curând se jurau că sunt rivale de moarte. Dar așa e când ai o pasiune pentru banul public, capturarea justiției și o relație cel puțin interesantă cu serviciile de informații.
Ce rezultate are partidul-stat?
- Suntem în urmă serios cu atingerea obiectivelor stabilite de PNRR și, implicit, cu accesarea la timp a miliardelor provenite din această sursă de bani europeni.
- Fiscalitatea e haotică și imprevizibilă, cu efecte puternice asupra antreprenorilor din mai multe zone, de la construcții la agricultură.
- Cetățenii obișnuiți își văd veniturile erodate de creșterile de prețuri.
- Corupția înflorește, dar marii corupți scapă pe capete – peste hotare sau prin prescriere – în timp ce coaliția nu face mai nimic la capitolul ăsta. Și de ce ar face, doar nu se ajută singuri să intre la închisoare.
- Subiecte importante în toată lumea precum tranziția energetică, lupta cu poluarea, despăduririle și altele sunt tratate în cel mai bun caz superficial de actuala coaliție.
- Drepturile cetățenilor sunt permanent abuzate, așa cum am văzut cazul cu reținerea abuzivă a unei protestatare.
Toate astea decurg din monopolul de putere mai sus amintit pe care partidul-stat, prin cele două brațe ale sale, l-a realizat de la emoționanta naștere a actualei coaliții. Monopol care nu face bine nici democrației și nici economiei românești. E bine să existe o concurență mult mai mare, chiar și între partidele corupte, nu o înfrățire care controlează 70% din Parlament și 99% din puterea în stat.
Adăugat la toate aceste aspecte, avem un monstru pe care PSD și PNL l-au crescut, l-au lăsat să crească sau l-au făcut să crească prin politicile lor. AUR, un partid extremist care aduce tot ce poate aduce un partid extremist, de la ură în societate la dezinformare și conspirații periculoase.
AUR nu face doar asta, ci mai este și o sperietoare cu ajutorul căreia partidul-stat vrea să își perpetueze puterea. Ce motiv mai bun să accepți o coaliție PSD-PNL decât ,,sperietoarea’’ AUR, decât un partid care pretinde că este antisistem în timp ce este jucăria Sistemului?
Cu alte cuvinte, partidul-stat are multe atuuri pentru a rămâne la putere. Dar nu e imposibil de scos din schemă. S-au mai văzut partide crezute invincibile ajunse repede în Opoziție, chiar și partide-stat ca USL-ul lui 2012, care s-a destrămat rapid.
Așa că miza lui 2024 e slăbirea sau chiar înfrângerea partidului-stat oriunde se poate. Orice poziție de consilier câștigată, orice primărie mică, orice deputat scos din gura partidului-stat e un câștig. Pentru că dacă nu luptăm cu partidul-stat, el ne va conduce mult timp pe noi, ba chiar și pe copiii noștri.