Nu este ceva cu care se poate trăi. Ei nu pot să fie lăsați să mai controleze Gaza, ei nu mai pot fi vecinii noștri. Cum v-ar plăcea să aveți un ISIS chiar lângă casă dvs, fix dincolo de graniță?
Noi nu vrem să ne luptăm cu oamenii din Gaza, desigur că nu. Ei nu sunt dușmanii noștri. Dar Hamas este inamicul nostru.
Zeruya Shalev, una dintre marile voci nu doar ale literaturii israeliene, ci și ale acelei părți a societății care a militat mereu pentru soluția celor două state și pentru pacea cu palestinienii, spune, într-un interviu acordat Spotmedia.ro, că poate această tragedie teribilă va putea cumva să unească toate puterile moderate din regiune.
Poate va fi mai clar acum cine sunt teroriștii, care sunt conducerile moderate și pragmatice, oameni sau organizații cu care putem sta de vorbă și alături de care putem fi uniți împotriva răului.
Pe de altă parte, este convinsă că premierul Netanyahu este cel care a preferat să facă Hamas mai puternic și, totodată, să slăbească Autoritatea Palestiniană a lui Abu Mazen (Mahmud Abbās).
Deși rănită grav într-un atentat terorist, Zeruya Shalev (ale cărei cărți sunt traduse la Editura Humanitas Fiction) păstrează speranța că vor fi două state care vor găsi pacea.
Zeruya Shalev, în primul rând, cum sunteți? Cum ați aflat despre atacul Hamas? V-a surprins?
Da, bineînțeles, am fost complet șocată, ca și toți ceilalți de aici. Eram acasă în Haifa când am început să primesc mesaje. Am pornit televizorul care a rămas pornit până acum. Stau și mă uit la știri și plâng, ce pot sa spun...
Ce v-a surprins cel mai mult? Atrocitatea atacului sau faptul că Israelul a fost atât de slab?
Faptul că nu am fost deloc pregătiți, că nimeni nu i-a putut opri. Că a luat atât de mult timp până s-a terminat. Și faptul că nu a existat niciun avertisment, că serviciile de informații din Israel nu au făcut asta. Practic nimeni nu se aștepta, deci este un eșec teribil, desigur. Este de necrezut că pe teritoriul Israelului oamenii au ajuns să fie atât de neputincioși.
Tot ce știam despre tehnologiile de apărare s-a prăbușit, toate concepțiile pe care le aveam s-au prăbușit într-un mod atât de tragic.
Dar cum a ajuns Israelul aici, cum a devenit atât de slab în ultimii ani? Pentru că înainte sistemul părea foarte bun.
Da, așa este. Și sper să fie din nou un sistem bun, după ce războiul se va sfârși. Dar cred că pot identifica două evoluții sau două teorii.
Prima, după cum știți, Netanyahu este la putere de aproape 15 ani. El este cel care a preferat să facă Hamas mai puternic și, totodată, să slăbească Autoritatea Palestiniană a lui Abu Mazen (Mahmud Abbās). Nu am putut înțelege de ce.
În toți acești ani, m-am tot gândit la asta, și nu doar eu, mulți dintre noi am simțit că este o greșeală teribilă. Adică, de ce să facem Autoritatea Palestiniană mai slabă când ea este mai moderată și mai dispusă la negocieri decât Hamas? Care era logica? Nu am reușit să înțeleg și, bineînțeles, nu am putut fi de acord cu asta.
Dar așa a ales să acționeze statul Israel, sub conducerea lui Benjamin Netanyahu. Au crezut că le va fi mai ușor să controleze Hamas. Poate că au crezut și că Hamas va fi mai responsabil față de cetățenii lor sau că Hamas va fi mai puțin vocal, dacă s-ar putea obține niște acorduri solide cu ei. Poate asta a fost, dar e clar că a fost o mare greșeală.
Poate a fost mai ușor pentru Netanyahu, în egală măsură ca și pentru Abbas, să aibă un țap ispășitor în Gaza. Adică dacă Hamas este responsabil pentru oamenii din Gaza, noi ceilalți nu mai avem nicio responsabilitate.
Probabil că a fost și acest tip de atitudine. Dar știți că au dat bani Hamasului, toți acei bani care curgeau din Qatar, i-au lăsat să aibă acces la atât de mulți bani, fără ca măcar să-și dea seama că vor folosi acești bani pentru a crea arme.
Pentru că asta a făcut Hamas, o uriașă industrie a morții. Lor nu le-a păsat de fapt de oamenii lor, de cei de acolo. Erau ocupați doar cu acest război, un război fanatic și fundamentalist.
Deci aceasta a fost prima greșeală, iar a doua a fost întregul comportament al lui Netanyahu și al guvernului său în ultimele nouă luni, de când au declarat revizuirea sistemului judiciar.
Credeți că este o capcană ca Israelul să intre acum în Gaza și astfel să provoace o criză umanitară uriașă? Pentru că oamenii de acolo sunt și ei ostaticii Hamas.
Este o situație îngrozitoare acolo. Îngrozitoare, pentru că Hamas îi folosește pe civili ca scuturi umane și încearcă să îi împiedice să părăsească Gaza. Hamas își lansează rachetele din clădiri civile pentru ca astfel să se protejeze.
Este o mare dilemă. Este foarte de greu să acționezi într-o asemenea situație. Cred că dacă, în cele din urmă, acest război va pune capăt regimului Hamas, acesta va fi un lucru bun pentru oamenii din Gaza. Dar pentru moment situația lor este groaznică.
Credeți că este corect să facem separația între aripa politică Hamas și aripa sa militară, brigăzile Al-Qassam?
Nu știu. Chiar nu știu. Știu doar că Hamas s-a comportat mai rău decât naziștii.
Dacă conducerea lor politică ar vrea să nege responsabilitatea, să nu fie parte la ce s-a întâmplat, atunci ar fi minunat. Dar dacă o susțin, după cum se pare, și se simt parte a ce s-a întâmplat, atunci sunt și ei responsabili. Chiar nu știu cum s-ar putea rezolva o astfel de dilemă, pentru că aici au avut loc crime.
A fost un masacru.
Au fost decapitări de copii, au făcut exact ca ISIS. Nu este ceva cu care se poate trăi. Ei nu pot să fie lăsați să mai controleze Gaza, ei nu mai pot fi vecinii noștri. Cum v-ar plăcea să aveți un ISIS chiar lângă casă dvs, fix dincolo de graniță? Nu mai pot rămâne lucrurile la fel după tot ce au făcut.
Trebuie să ne luptăm cu ei.
Noi nu vrem să ne luptăm cu oamenii din Gaza, desigur că nu. Ei nu sunt dușmanii noștri. Dar Hamas este inamicul nostru.
Crezi că Abbās are un rol în această criză? Trebuie să facă ceva, trebuie să condamne Hamas?
Mahmud Abbās, ei bine, el deja a postat un mesaj de condamnare, dar l-a șters imediat. Desigur, eu cred că el ar trebui să prezinte o viziune complet diferită de Hamas.
Sper și că vom avea un nou guvern israelian și mai sper că noua conducerea israeliană va învăța din ce s-a întâmplat și va coopera mai mult cu palestinienii moderați și va încerca să-l ajute pe Mahmud Abbās să aibă un rol mai puternic. Cred că asta a devenit un lucru important acum.
Care este starea de spirit în Israel și cum sunt acum relațiile dintre evrei și arabii din Israel? Știu că aveți mulți prieteni din comunitatea arabă.
Așa este. Eu locuiesc în Haifa, care este oraș mixt. Simt multă solidaritate cu comunitatea arabă. Am curățat împreună chiar și adăposturile, pentru a ne pregăti de război. Tot ce văd în jurul meu arată solidaritate. Ei simt la fel ca noi, sunt șocați de ceea ce se întâmplă și le este frică. Cum ne este și nouă.
Credeți că o pace durabilă mai este încă pe masă acum? Îmi dau seama că este cea mai grea întrebare, poate că nu este momentul pentru ea, deoarece sunt alte lucruri mai arzătoare, cum ar fi salvarea ostaticilor.
Trebuie mai întâi să supraviețuim războiului. Ceea ce înseamnă că trebuie să câștigăm, pentru că dacă nu câștigăm, nu vom supraviețui. Nu poți fi slab aici, în Orientul Mijlociu, pentru că atunci vei fi ucis. Dacă ești slab, ei îți vor tăia capul.
Nu putem lăsa să se întâmple așa ceva din nou.
Dar eu nu-mi pierd niciodată speranța. Poate că această tragedie teribilă va putea cumva să unească toate puterile moderate din regiune. Asta ar fi viziunea mea pentru o rază de speranță. Poate va fi mai clar acum, cine sunt teroriștii, care sunt conducerile moderate și pragmatice, oameni sau organizații cu care putem sta de vorbă și alături de care putem fi uniți împotriva răului.