În vreme ce Uniunea Europeană distribuie judicios vaccinurile insuficiente în statele membre, Viktor Orban alege să se imunizeze cu un produs chinezesc și să folosească Sputnik-ul de la Moscova pentru cetățenii ungari.
Au Rusia și China campanii coordonate de dezinformare în UE?
Reușește UE să contracareze dezinformările din diplomația vaccinurilor, așa cum a reușit la debutul pandemiei să dea în vileag Moscova și Beijingul, care trimiteau cadouri otrăvite țărilor europene lovite de pandemie?
Sunt teme pe care SpotMedia.ro le-a discutat cu Corina Rebegea, cercetător în cadrul Centrului pentru Analiza Politicii Europene (CEPA), un think tank american care se ocupă, printre altele, și de fenomenul dezinformării.
Citește toate interviurile din rubrica Spot on Europe
În vreme ce se vorbește tot mai insistent despre cum Uniunea Europeană a pierdut practic trenul vaccinării, Rusia a ajuns la cel de-al treilea vaccin. Există o legătură între cele două? E vaccinul geopolitic?
Cred că putem spune că majoritatea statelor au pierdut trenul vaccinării, din motive pe care le-aș lăsa pe seama experților să le explice. Însă aveți dreptate că există și o competiție narativă și geopolitica pe tema vaccinurilor.
Încă de la începutul pandemiei, în primele luni ale anului 2020, narațiunile propagate de trusturi rusești sau chineze par să fi urmat trei tipuri de obiective:
(1) discreditarea democrațiilor occidentale ca fiind incapabile să gestioneze crizele;
(2) prezentarea modelului de guvernanță autoritar că fiind mult mai eficient;
(3) distragerea atenției de la adevărată origine a virusului și de la problemele interne în prevenirea răspândirii virusului (în special în China).
Uniunea Europeana a fost ținta atacurilor de la începutul pandemiei, în special în privința felului în care a fost gestionat primul val.
Rusia și China au intervenit prin „diplomația măștilor” pentru a influența opinia publică și a câștiga simpatia europenilor - cred că vă aminitiți de hashtagul #ForzaCina care a circulat în Italia anul trecut - pentru a arăta că sunt mult mai solidare și capabile să intervină rapid și pentru a se poziționa ca lideri mondiali.
Diplomația vaccinului e similară.
Se folosește Vladimir Putin de vaccin, pentru a profita măcar de falii mai vechi din UE? Am văzut că Viktor Orban folosește vaccinul Sputnik în Ungaria, deși acesta nu e aprobat de Agenția Europeană a Medicamentului.
Vaccinul e utilizat pentru scopuri geopolitice – așa cum spuneți, pentru a profita de faliile existente în alianța transatlantică, dar și pentru a crea un mesaj pozitiv despre Federația Rusă.
Faptul că unele state (nu doar Ungaria) își propun să folosească vaccinul Sputnik în pofida absentei omologării UE se încadrează într-o serie mai lungă de decizii de politică externă, prin care liderii acestor state încearcă să se poziționeze în afara competiției geopolitice dintre alianța transatlantica și Rusia, respectiv China.
Moscova se laudă cu producție mare de vaccin, are de dat statelor europene, dar pandemia e destul de dramatică în țară. Cum se explică acest paradox?
Nu cred că am un răspuns la această întrebare, însă sunt câteva elemente interesante de luat în considerare.
Kremlinul a sponsorizat sau susținut de mulți ani campanii de dezinformare anti-vaccin. Acestea au contribuit la creșterea scepticismului față de vaccinuri de orice fel peste tot în lume.
Apoi, din informațiile pe care le putem găsi despre vaccinul Sputnik, se pare că sunt eforturi mult mai mari pentru a-l exporta decât pentru a implementa campanii de vaccinare în interior.
Vaccinul face parte dintr-un efort de a seduce opinia publică globală și de a creste influența Rusiei în Europa, dar mai ales în alte zone unde statele în curs de dezvoltare nu au acces la vaccinurile omologate în Occident.
Nu doar Rusia, ci și China are vaccin de dat Occidentului. Așa cum, la începutul pandemiei, când Italia se confrunta cu o criză umanitară, Moscova și Beijing trimiteau ajutoare medicale Italiei, vom fi aflat mai târziu despre calitatea îndoielnică a acestora. Reușeste UE să contracareze narațiunile acestea alternative?
Cred că, de la începutul pandemiei și până în prezent, Uniunea Europeană a reușit să își îmbunătățească comunicarea strategică despre măsurile de combatere a crizei.
De altfel, și faptele i-au venit în ajutor.
Faptul că UE a reușit totuși să coordoneze și să implementeze un plan de vaccinare și de sprijin financiar care dă rezultate, că ajutoarele din Rusia și China erau de fapt vândute, iar nu donate, că echipamentele livrate nu au putut fi folosite pentru că erau deficitare, dar și agresivitatea de discurs a actorilor chinezi și rusi au contribuit la o scădere a sentimentelor pozitive față de China, cel puțin, așa cum arata un sondaj de opinie de la institutul Pew de acum câteva luni.
Putem spune în vreun fel că acestea două, Rusia și China, au campanii coordonate în Occident? Dar au mize comune? China rămâne un partener comercial important pentru Europa, în vreme ce Rusia cade din ce în ce mai mult în dizgrație, avem acum acest episod Navalnîi.
Rusia nu a căzut încă în dizgrație în unele capitale europene, desi aș saluta decizia de a folosi legislația Magnițki recent adoptată în UE pentru a impune sancțiuni.
Vizita recentă a lui Joseph Borell la Moscova (în ciuda valului de revoltă declanșat de tentativa de otrăvire și apoi arestarea și condamnarea lui Navalnii) și mai ales continuarea proiectului Nord Stream 2 de către Germania arată destul de clar că nu există o înțelegere comună a amenințării pe care o constituie Rusia și nici o politică coerentă la nivel european. Cred că într-o oarecare măsură se poate spune același lucru și despre China.
Întrebarea legată de coordonarea dintre Rusia și China necesită un răspuns mai complex.
Dacă ne referim doar la ceea ce au observat cercetătorii în perioada pandemiei, există o destul de mare suprapunere în tacticile de dezinformare și propagandă și narațiunile distribuite de Rusia și China.
În anumite situații, narațiuni propagate pe canale de comunicare rusești au fost distribuite pe canale chineze și viceversa.
De asemenea, în ultimii ani au existat câteva acorduri de cooperare între presa rusa și cea chineză. Însă nu avem încă destule elemente care să ne arate că există o coordonare la nivel strategic.
De fapt, știm încă destul de puțin despre cum acționează organele de propagandă și dezinformare, dacă fac parte dintr-o strategie bine determinată sau sunt pur oportuniste și circumstanțiale (cum spun americanii, technica aruncării de macaroane pe pereți pentru a vedea ce se lipește) și cine coordonează, de fapt, diferitele componente.
E drept că mai ales în perioada pandemiei unele mize par să fi fost comune (de exemplu, discreditarea și slăbirea eforturilor occidentale), dar în general comportamentul și obiectivele Chinei și Rusiei sunt diferite, iar arsenalul de dezinformare și propagandă joacă roluri diferite în setul de măsuri de subversiune sau influență al celor două state.
După ce Rusia a fost o temă constantă pe agenda americană, în timpul administrației Trump, acum se vorbește mai mult despre China. E o falsă impresie? Mai joacă Moscova în SUA sau și-a concentrat atenția asupra UE?
Rusia continuă să fie o temă importantă pe agenda experților și decidenților americani, dar e adevărat că atenția a fost captată mai mult de China în ultima perioadă.
Într-un discurs recent, președintele Biden a vorbit despre Rusia ca o forță disruptivă și despre China ca un competitor strategic al SUA. Cred că politicile administrației de la Washington, dar și ale Congresului vor continua să fie foarte dure față de ambii actori.
Cred că e prea devreme să spunem dacă mizele s-au schimbat. Cel mai recent episod, atacul cibernetic la adresa firmei SolarWinds, ne arată foarte clar că SUA rămân o țintă importantă.
În plus, regimul sancțiunilor, conducta Nord Stream 2, evenimentele din Belarus sau din Caucaz, cu implicații și pentru SUA și pentru UE, rămân mize la fel de importante.
E România un teren fertil pentru manipulările/dezinformările Rusiei?
Răspunsul direct e da, la fel cum și alte state europene au vulnerabilități și au devenit ținte pentru manipulările venite dinspre Kremlin.
Există studii interesante (unele produse de think tankuri din România) despre factorii care vulnerabilizează o societate în fața atacurilor informaționale sau de alt fel.
Cred că astfel de analize sunt importante – ar fi necesar să vedem chiar mai multe studii de acest fel - pentru că ne ajută nu doar să înțelegem tacticile ostile, dar și pentru a vedea ce anume ne face vulnerabili și cum putem să ne protejam sau, și mai bine, să anticipăm eventuale atacuri.