Măsurile antiepidemice anunțate de președintele României nu sunt foarte dure prin comparație cu deciziile altor state europene, care se află în situații mult mai bune.
În Letonia, de pildă, unde mai mult de jumătate dintre cetățeni s-au vaccinat deja, va fi impus un lockdown total timp de patru săptămâni.
Deși aproape 80% din populație e imunizată, din 15 octombrie certificatul verde este obligatoriu la locul de muncă în Italia, unde nici menajerele sau îngrijitoarele nu mai pot lucra dacă nu sunt vaccinate.
În Estonia, unde aproape 60% s-au vaccinat, testele PCR vor fi eliminate pentru accesul în spații închise.
În Bulgaria, ministrul Educației a anunțat că profesorii fără vaccin vor putea preda numai online.
În România, aflată în topul tragic al statelor cu cea mai mare rată a mortalității, restricțiile anunțate nici măcar nu pot fi impuse imediat, fiindcă la București funcționează doar un guvern interimar de mai bine de două săptămâni și fiindcă orice restrângere a unor drepturi fundamentale se face, potrivit Constituției, doar prin legi adoptate de Legislativ.
Președintele a înțeles, în sfârșit, că prea mulți oameni mor în fiecare zi, că tot mai mulți copii sunt afectați și că cei aproape 70% de români care nu vor să se vaccineze trebuie ținuți departe de ceilalți, atât pentru a-i convinge de necesitatea imunizării, cât mai cu seamă pentru a-i proteja de infecție.
Deși în România moare cineva la fiecare patru minute, totuși președintele nu s-a grăbit să le ceară liderilor formațiunilor parlamentare să se înțeleagă rapid asupra unei legi în acest sens.
Klaus Iohannis a venit cu prima declarație publică despre morțile dramatice, care au loc de mai bine de o lună, abia pe 19 octombrie.
Până atunci, s-a ocupat de criza politică și de impunerea lui Florin Cîțu în fruntea liberalilor, la celebrul congres din 25 septembrie 2021. Între timp, și-a dat seama că premierul demis a devenit o piatră de moară pentru oricine se mai asociază cu el.
Pentru a-și salva imaginea, președintele a început deja să vorbească despre vinovați: „Este alarmantă lipsa de acțiuni concrete din partea autorităților și cifrele confirmă, din păcate, că nu s-a făcut ceea ce ar fi trebuit până acum”.
Deși recunoaște că au existat multe erori, Klaus Iohannis nu admite că și el se află printre cei care au greșit și chiar sugerează că nici nu contează acum prea mult să fie căutați cei culpabili: „pregătirea acestui val, pe fondul unei campanii de vaccinare care s-a mișcat mult prea lent, a fost deficitară, cauzele sunt multiple, dar, și dacă vedem cine și ce a greșit, acum ceea ce mai contează este să reușim să depășim această mare cumpănă”.
În afara președintelui, care a fost absent până acum, premierul în exercițiu Florin Cîțu este asociat, direct și indirect, cu drama prin care trece România. El va fi probabil și țapul ispășitor.
Klaus Iohannis este obligat să-l sacrifice, pentru a-și salva propria imagine și pentru a descâlci relațiile politice dintre foștii parteneri de guvernare. Așa că, dacă până recent liderii PNL insistau că Florin Cîțu va fi, din nou, nominalizarea lor pentru funcția de prim-ministru, acum s-ar putea să-l abandoneze și cei mai loiali din cercul său.
Triumful deșănțat de la congresul PNL, care a avut loc pe fondul statisticilor care se umpleau de morți, îl fac pe Florin Cîțu nefrecventabil.
Firește, și sacrificarea lui ridică probleme, pentru că liberalii sunt deja antagonizați, după ce Klaus Iohannis a ținut neapărat să-l impună pe Cîțu șef al PNL.
Totul s-ar putea complica și mai mult, în vreme ce credibilitatea președintelui Iohannis în partid și în afara lui se află deja în scădere din cauza spectacolului politic grotesc din ultima lună.
În culise, politicienii discută despre o înțelegere neasumată care ar exista între Klaus Iohannis și liderul PSD, Marcel Ciolacu.
O înțelegere care ar fi preferată în detrimentul USR și care ar aduce la guvernare un guvern minoritar PNL susținut din Parlament de PSD.
E greu de crezut însă că PNL ar merge pe o astfel de variantă, fără să se gândească la pierderile pe care le va suferi la alegerile din 2024.
Ar fi mai logică refacerea arcului guvernamental cu USR, PNL și UDMR, având în frunte un alt premier. Dar, pentru PNL, asocierea cu USR a părut să fie foarte obositoare: energia, hărnicia și transparența fără limite a miniștrilor USR i-a enervat atât de tare pe liberali, încât au găsit pretextul care să scoată această formațiune de la guvernare.
Pe de altă parte, PNL și PSD au destul de multe în comun, chiar dacă nu le place să recunoască.
Cele aproape 100 de miliarde de euro așteptate de la Bruxelles ar putea fi împărțite mai ușor și cu infinit mai puțină gălăgie între aceste formațiuni cu experiența lucrului transpartinic și în spatele ușilor închise.
Mai sunt și câteva obiective politice comune, nerostite de liberali, dar dorite în mod tacit: păstrarea Justiției așa cum a lăsat-o Liviu Dragnea și menținerea alegerii primarilor și șefilor Consiliilor Județene într-un singur tur.
În fața lui Klaus Iohannis și a liberalilor se deschid două perspective: cea a câștigului imediat sau cea a avantajului de lungă durată, bazat pe principii și deci pe păstrarea electoratului de dreapta.
Sabina Fati