Unul din trei moldoveni a refuzat să spună cu cine a votat. Cum a fost posibil un sondaj cu rezultate foarte aproape de realitate? Interviu video

Unul din trei moldoveni a refuzat să spună cu cine a votat. Cum a fost posibil un sondaj cu rezultate foarte aproape de realitate? <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu video</span>

Unul din trei moldoveni a refuzat să spună cu cine a votat și, totuși, sondajul realizat telefonic în Republica Moldova a fost destul de aproape de rezultatele finale. Mai mult, ne dă și câteva răspunsuri despre eșecul unionismului și aventura AUR.

Sondajul a fost realizat după votare de compania CBS-Axa, la comanda comunității WatchDog și Institutului de Politici Publice și, în pofida unui mediu ostil, a reușit să dea tabloul electoral. Așa arată un sondaj onest, care își asumă deschis rata de refuz, pentru a nu greși.

De altfel, spune sociologul Vasile Cantarji (CBS-Axa) în dialogul cu SpotMedia.ro, atunci când politicienii aruncă sondaje pe piață, gândindu-se că manipulează alegătorii, mai degrabă cad ei în capcană. Sau manipulează doar activiștii și finanțatorii partidelor.

Ce este acest after poll pe care l-ați făcut la Chișinău? Expricați-ne puțin metodologia.

În 2020 am avut alegeri prezidențiale în Republica Moldova. Atunci apăruse ideea să facem un exit poll, dar eram în plină ascensiune a pandemiei și am zis de ce să nu facem în loc de exit poll un sondaj telefonic în ziua alegerilor?

After poll-ul nu este altceva decât un sondaj realizat la telefon.

Trebuie să zicem că e cumva o situație foarte dificilă în Moldova la capitolul sondaje, pentru că realizăm mai toate sondajele într-o atmosferă ostilă. În campania prezidențială de anul trecut, unii concurenți furnizau așa-zise sondaje, manipulatorii și atunci alți politicieni, care s-au considerat vizați, au atacat sondajul și au făcut apeluri către oameni să nu participe la sondaje. Și am văzut impactul acestor apeluri.

Dar în general sondajul este destul de ok, metoda a lucrat. Am prezis poziționările, am prezis scorurile.

Ce a fost interesant e că ați menționat spirala tăcerii, rata de refuz: unul din trei oameni nu a vrut să spună cu cine a votat. Cum vă explicați această spirală a tăcerii?

Ea a existat permanent, și în Moldova, și în România. Cel puțin la noi se constată de fiecare dată că alegătorii de stânga tind să refuze mai mult decât cei de dreapta.

Noi ne adaptăm metodele de calcul, de prognoză la acest efect, dar nu putem utilizând doar metode științifice, matematice, să-l anihilăm.

De aceea, chiar și în cazul exit poll-urilor clasice, noi mereu am subestimat scorurile partidelor de stânga, partidelor pro-ruse și am supraestimat scorurile partidelor de dreapta, cu viziuni pro-europene. Același efect l-am avut și la ultimul after poll: dacă ne referim strict la voturile din țară, noi nu putem să ne lăudăm, rezultatele finale seamănă cu ce am estimat noi, dacă luăm în calcul și diaspora. Dar dacă ne referim strict la țară, am supraestimat considerabil, cu 5 – 6% PAS și am subestimat Blocul Electoral al Comuniștilor și Socialiștilor.

De ce spirala tăcerii funcționează mai degrabă pe stânga? Care sunt motivele pentru care electoratul pro-rus nu vrea să își declare votul – rușinea, e un stigmat?

Mai mult e legat de profilul alegătorului de stânga. Alegătorul de stânga la noi este mai în vârstă, cu un nivel socio-economic mai scăzut, un alegător care e mai degrabă suspicios la proceduri care nu-i sunt cunoscute, cum sunt și sondajele.

Mai e și o oarecare stigmatizare, pentru că, existând o discrepanță de vârstă, când un partid domină în rândul electoratului compus din persoane în vârstă și altul domină în rândul electoratului tânăr, e cumva aici și un conflict între generații și atunci putem admite un oarecare stigmat.

E supralicitată repartizarea geopolitică a electoratului?

Da, absolut. La noi, probabil și în România, e o mare exagerare, cum împărțim partidele în stânga și dreapta.

Aici se suprapune practic perfect și vectorul extern, adică partidele de stânga optează de regulă pentru relații mai apropiate cu Estul, cele de dreapta, cu Vestul, se ajunsese în anumite perioade când la noi se făcea mai multă geopolitică decât politică.

Acest lucru se erodează încet, încet, pe fundalul multor dezamăgiri. La ultimele alegeri, a prins mai mult în discursul politic lupta cu corupția decât integrarea europeană sau, dimpotrivă, direcția Est. Oricum, rămâne în exces folosit în scopul de a motiva alegătorul să voteze într-un fel sau altul.

Temele geopolitice au fost folosite cap de afiș de Dodon și Voronin. Maia Sandu, PAS au încercat chiar să evite tema, să vorbească despre anticorupție.

Nu este pentru prima dată. În 2001, Partidul Comuniștilor luase guvernarea, promițând că va opri tancurile NATO. De atunci până astăzi se tot face apel la asemenea motivații, în timp ce PAS a ales strategia care s-a dovedit reușită și la prezidențiale: nu a vorbit despre geopolitică, ci a vorbit despre furturi, despre hoți și despre corupție.

Și a mers foarte bine, știți cum se spune: poți minți un om mereu, un popor o singură dată, dar nu poți minți un întreg popor de multe ori. Cam așa se întâmplă la noi cu geopolitica electorală.

Apelul la lupte cu hoții și corupția a asigura victoria, nu geopolitica.

Anticorupția a fost tema mare a României, s-a erodat. La fel de mare a fost și așteptarea. Va trebui PAS să livreze imediat soluții?

La noi așteptările întotdeauna au fost foarte mari și apoi și dezamăgirile. Nu fac aprecieri politice, nu e domeniul meu, dar vă pot confirma că sunt foarte mari așteptările.

La noi a fost mereu alternanță de guvernare, stânga/dreapta, dreapta și-a luat în sfârșit revanșa, nu doar în fața stângii clasice, cum ar fi PSRM și PCRM, dar şi în fața unui regim obscur, a rămășițelor acelui regim, întruchipat în câteva partide care au participat la alegeri.

O temă la București a fost felul în care s-a descurcat AUR la Chișinău. De fapt, nu s-a descurcat. De ce?

Noi numim acest fenomen scara unionismului în Republica Moldova. 60 – 70% din cetățenii Republicii Moldova au o atitudine pozitivă față de România, în pofida propagandei antiromânești de decenii, mai ales în perioada sovietică.

Atunci când noi întrebăm oamenii despre un eventual, adică efemer, referendum de unire cu România, ponderea a crescut în ultimii ani, între 20 și 30% spun că da.

La un eventual referendum, adică un exercițiu imaginar, oamenii spun că da, ar fi votat pentru unirea cu România. Dar când se ajunge la un comportament real, chiar dacă are o atitudine pozitivă față de România, omul înțelege rațional că e o gogoașă ceea ce încearcă să servească partidele politice, fiindcă unirea nu e ceva realizabil acum, aici sau în viitorul apropiat.

Și atunci pedepsește aceste partide, fiindcă încearcă să-i convingă să-i voteze cu o idee despre care ei înțeleg din start că nu este una realizabilă.

Partidele care intrau în alegeri invocând cauza unionistă nu au reușit niciodată.

Dar unde se regăsește acest electorat unionist?

E reprezentat politic de partidele pro-europene, de regulă. Tema unirii nu va avea pondere exprimată prin vot, atâta vreme cât nu există un proiect realist de unire.

Orice cetățean cât de cât versat își dă seama că noi avem regiunea transnistreană, cu care nu putem face nimic, din păcate, că noi avem un potențial conflict la sud, mă refer la Găgăuzia, că noi avem și în alte regiuni populație care se opune puternic unei eventuale uniri.  Și atunci se optează pentru unirea cu România, dar prin intermediul aderării la Uniunea Europeană.

Cât de polarizată e societatea în Republica Moldova?

Așa a fost mereu. La aceste alegeri a persistat ceva nemaivăzut până acum: această subprezență a fost în detrimentul partidelor de stânga. De regulă, partidele pro-europene aveau probleme în a-și motiva alegătorii să vină să voteze.

Știam că dacă e prezență scăzută, acest lucru se produce în detrimentul partidelor pro-europene. S-a dovedit că la aceste alegeri exponenții stângii politice – Igor Dodon și Vladimir Voronin – au intrat în alegeri pe piciorul stâng, adică de pe o poziție destul de proastă și în rândul alegătorilor proprii.

Acel electorat e, de regulă, unul destul de disciplinat.

Unde a fost electoraul lui Usatîi?

Credem că electoratul lui Renato Usatîi a participat la alegeri și ponderea obținută de Renato Usatîi exprimă cantitativ electoratul său. Fenomenul a fost la prezidențiale, când el a reușit să scoată la votare pături de alegători care de regulă nu prea participă la vot. Atunci i-a reușit, de data asta, nu.

Ilan Șor a reușit însă și vorbim despre un partid al cărui lider e fugar, e condamnat în primă instanță.

Ilan Șor e un alt fenomen. Tind să cred că a vorbi despre alegători ai partidului ȘOR nu e corect. E vorba despre un electorat mobilizat tehnic, la propriu cumpărat prin magazine cu preț redus, prin pachete alimentare și tot așa. Nimeni nu merge să voteze pentru acel partid din suflet sau din convingere.

Se poate manipula prin sondaje de opinie?

Există permanent această suspinciune, dar nu există evidențe care să spună că oamenii iau prea în serios sondajele, atunci când se decid cu cine să voteze.

E cam ca felul în care genul candidatului aparent contează. În realitate, se află la coada listei de motive după care un om se decide să voteze.

În schimb, politicienii au o problemă cronică în a crede că sondajele influențează opțiunea de vot a cetățenilor și încearcă să manipuleze, dar mai mult se manipulează pe ei înșiși și pe activiștii lor de partid.

În ultimele scrutine, tot felul de partide promovau făcături de sondaje, încercând să manipuleze. Eu nu cred că acest lucru a avut impact asupra voturilor cetățenilor, dar cred că prin sondaje au fost manipulați înșiși politicienii. Din acest punct de vedere da, sondajele pot manipula, dar pe politicieni, pe activiștii de partid și pe finanțatorii partidelor.

Citește și: Cum a reușit partidul Maiei Sandu să obțină de unul singur majoritate parlamentară la Chișinău, dar şi A cui este victoria și cum îi zice secretului Moldovei

Pe aceeași temă:


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇