Pentru premierul general Nicolae Ciucă a început poate cel mai greu război dintre cele pe care le-a dus în cariera domniei sale.
Oastea e una de strânsură, nu una disciplinată și uniform antrenată. În plus, nu este, încă, cu adevărat un lider în propriul partid și este obligat să conducă inclusiv miniștri sub „steag străin” asupra cărora e mult mai greu să își impună autoritatea.
Nu își mai poate permite nici exerciții de autoritate de tip Cîțu, dar nici riscul ridicolului premierului Ciorbea căruia Traian Băsescu, pe atunci ministru al Transporturilor, îi spunea: “nu tu ești șeful meu. Șeful meu e Petre Roman”.
Și sunt miniștri pesediști pe care îi văd rostind nerușinat tipul acesta de replică, mai ales pe cei care nici nu ar face trimitere la Marcel Ciolacu, ca șef. Cel mai trist e că văd și miniștri liberali.
Armele și teatrul acestui război nu îi sunt cu adevărat familiare premierului Ciucă. A preluat funcția în fața unui popor exasperat, împărțit între cei care au așteptări mari și cei care se simt trădați, inclusiv de Nicolae Ciucă prin acceptarea comenzii unui guvern cu PSD.
Și, deloc de neglijat, cel care ar trebui să-i fie principal aliat, șeful propriului partid, în mod evident abia așteaptă să-l vadă rupându-și gâtul și îl sabotează de câte ori poate.
Este năucitor să-l auzi criticând pregătirile pentru valul 5 Covid pe cel care a lăsat România complet descoperită în fața valului 4 după ce a omorât și vaccinarea. Așa cum dl Cîțu, spun surse guvernamentale, a sifonat presei informații despre care știa că nu sunt corecte. De exemplu, că testarea gratuită a nevaccinaților ar urma să fie nelimitată, domnia sa știind că e vorba de o lună și jumătate.
Care au fost victoriile și care înfrângerile lui Nicolae Ciucă în aceste prime două săptămâni de război?
Victorii
Cea mai importantă ține de organizarea Guvernului – dispariția ordinii de zi suplimentare la ședințele de guvern. Lista pe care se ascundeau marile provocări și șmecherii.
Pe lângă actele de pe ordinea de zi pusă pe site-ul Guvernului se făcea și o listă suplimentară de OUG-uri sau HG-uri care, adesea, la începutul ședinței de guvern nici măcar nu erau încă integral scrise.
Până la finalul ședinței, adesea cu ajutorul unei lungi și bine asezonate culinar pauze, actele de pe ordinea de zi suplimentară erau și scrise, și avizate pe genunchi și adoptate. În plus, timpul de reacție al societății și Opoziției era aproape nul. Un fel de blitzkrieg.
Mai țineți minte “elefanții” Guvernului Grindeanu? Noaptea celor 20 de OUG ale Guvernului Orban? Forțarea PNDL3 de către Florin Cîțu? Toate au fost făcute pe ordinea de zi suplimentară. Din cauza ei fiecare ședință de guvern era un sport extrem, de vigilență, de evaluat informații pe surse.
O altă victorie care se profilează clar e blocarea taxei de solidaritate, inepția pesedistă care ar fi urmat să producă prejudicii cu mult peste miliardul de euro pe care ar fi trebuit să îl aducă, în cel mai fericit caz, la buget. Cât de toxică ar fi fost această taxă a explicat deja pentru SpotMedia.ro avocatul Gabriel Biriș.
Deși premierul Ciucă nu este, în mod evident, un mare vorbitor, comunicarea domniei sale e mai bună decât a predecesorilor.
În primul rând, și-a stabilit din prima zi purtător de cuvânt, o alegere, de altfel, foarte bună. Premierul rostește ceva mai rar și apăsat cuvintele, însă ele par mai bine cumpănite decât fluxurile de panglici ale predecesorilor săi.
E important că nu siluiește limba, ba chiar recurge la nuanțe mai greu accesibile celor care nu au o oarecare cultură în spate. De exemplu, am observat la premier folosirea și corectă pe deasupra a viiitorului anterior (va fi fost).
Înfrângeri
Cea mai importantă ține de componența Guvernului pe care îl conduce. Da, postul de SGG este al PSD, și da, dl Neacșu nu are vreun impediment legal să îl ocupe.
Dar funcția aceasta este una cheie în organizarea Guvernului și din punctul de vedere al companiilor aflate în subordinea sa. Deci premierul ar fi avut un cuvânt de spus.
Dar să zicem că marja de manevră a premierului privind numirile PSD este limitată, un viciu de construcție a Guvernului, valabil și în cazul fostei coaliții.
Însă dl Roman este din PNL. Este inacceptabil ca un personaj ca Florin Roman mai este membru al unui guvern onorabil condus de un premier cu onoare.
Ministrul Digitalizării este o catastrofă, după cum a confirmat și ceea ce a descoperit Libertatea. Și-a pus în CV o carte pe care nu a scris-o. Prins cu minciuna, a declarat-o articol, care nici acesta nu e de găsit. Iar lucrarea de master a domniei sale este plagiat.
Nu există nicio scuză pentru ca dl Ciucă să păstreze un asemenea specimen în Guvern. Poate că sunt lideri liberali care îl susțin pe Florin Roman, omul bun la toate pentru toți șefii, dar cel care poartă răspunderea pentru echipă e premierul, mai ales pentru partea propriului partid.
Urmează numirile de secretari de stat, de prefecți. Vor fi numiți cu semnătura premierului, deci va fi răspunderea premierului pentru ceea ce acceptă. Deja înțeleg că pentru Prefectura București urmează un tun de Voluntari.
Relaxările abrupte ale măsurilor Covid sunt un pariu pe muchie de cuțit. Rămâne de văzut dacă reducerea componentei constrângere va ține și poporul va fi prudent tocmai pentru că se face apel la responsabilitatea și liberul arbitru individual. Dacă eliminarea elementului frondă ar urma să sporească conformarea voluntară.
Dacă nu va ține însă și valul 5 se va năpusti ca urmare a veseliei perioadei următoare pe ușa lăsată deschisă de Guvern, răspunderea premierului Ciucă nu va fi cu nimic mai mică decât a premierului Cîțu, pentru ceea ce s-a întâmplat în toamnă.