Nici nu se anunțaseră rezultatele finale ale alegerilor locale, nici nu se soluționaseră contestațiile, nici nu se lămuriseră misterele filmării din depozitul cu saci și documente electorale ale Sectorului 1, când domnul Ciolacu anunța că a sesizat OSCE şi Comisia Europeană că alegerile din România, „depăşesc anumite limite”.
Poate liderul PSD n-a observat că încercarea de a păcăli organismele internaționale cu privire la propriile frustrări fusese ultima carte cu care s-a făcut ridicol Liviu Dragnea înainte de a părăsi scena cu totul. A jucat-o atât de lamentabil, încât liderii europeni i-au întors spatele, atunci când dânsul le întindea mână în semn de salut.
Hoțul strigă „hoții!”
Cum îndrăznește să mai ceară acum ajutorul organismelor europene un partid care, până anul trecut, le dădea cu tifla? Cum îndrăznește un partid ai cărui lideri corupți au ajuns după gratii sau așteaptă să ajungă acolo?
Cum își permite una ca asta un partid cu personalități politice care au rămas nejudecate doar după ce s-au ascuns sub fusta imunității parlamentare?
De unde atâta îndrăzneală la PSD să apeleze la sprijinul comunitar, când același partid a făcut tot ce-i stătea în putință să împiedice organismele europene în a-și angaja ca procuror șef un român, apreciat la Bruxelles, dar izgonit de la București?
Cum îndrăznește partidul să apeleze la CE, când știe toată Europa că, pentru a-și atinge scopul de mai sus, a înscăunat ca ministru al Justiției un avocățel pus anume să discrediteze în cel mai josnic chip o personalitate, pentru ca nu cumva aceasta să ajungă procuror șef european, ceea ce între timp a și ajuns?
Nu cred că sesizarea făcută de domnul Ciolacu către organismele internaționale a avut intenția să sperie Europa. Atâta minte o fi având dânsul să observe că demersul său va produce în lume ilaritate, nu spaimă. Nici pe câștigătorii alegerilor de la noi nu pare să-i poată speria. Nu reușește să-i impresioneze decât, cel mult, pe colegii din partid, pe lideraşii de ici sau de colo, mai exact pe foștii dragniști rebranduiți în ciolăciști.
La PSD, ca la radio Erevan
Poate a cules ceva laude și de la câteva Antene prietene, precum cea care a difuzat imagini halucinante, filmate în depozitul cu documente electorale, cu scopul vădit de a face zarvă și în niciun caz de a-i informa pe telespectatori.
Spectatorii nu înțeleg nimic privind mormanul cu documente și urmărind persoanele care intră, pleacă sau se plimbă de colo-colo, fără explicații, ca pe vremea filmelor mute cu Charlie Chaplin sau cu Stan și Bran. Recunosc, nu pot avea mai multe pretenții de la o cameră de supraveghere video, dar de la televiziunea care le preia și le dă pe post, am.
Când descoperi asemenea filmuleț menit să facă senzație, mi se pare profesionist să afli mai întâi cine sunt persoanele incriminate că ar fi pătruns nelegal în respectivul depozit, să cunoști mai multe detalii decât niște simple imagini ca pe vremea filmului mut și abia după aceea să insinuezi eventuala viciere a scrutinului.
Auzind cu urechile mele că unul din personajele prezentate în alb/negru ar fi fost identificat ca userist, dar dovedit ulterior ca membru PSD, mi-am adus aminte brusc de o cunoscută anecdotă din seria cu „radio Erevan”, terminată cu următoarea explicație, dată pe post: „știrea se confirmă parțial, în sensul că tovarășul n-a câștigat un autoturism Volga, dar i s-a furat o bicicletă Sputnik”.
Explicațiile lui Tudorache pentru omul PSD prins când căra procese verbale
Cu asta vrea Marcel Ciolacu să-i impresioneze pe europeni, când spune că alegerile din România, „depăşesc anumite limite”?
Dragnismul se simte în tot ce respiră „echipa” domnului Ciolacu. Vă mai aduceți aminte cum dădea vina Dragnea pe Soroș și pe diaspora, atunci când nu-i convenea ceva la el în țară?
Ei bine, iată ce a putut rosti recent Gabriela Firea, rănită greu în orgoliul ei, atunci când a înțeles că bucureștenii au sancționat-o la urnă:
"În toată perioada de campanie și precampanie s-a oprit intenționat apa caldă de către Guvern". Intenționat, evident, ca să facă populația Capitalei ostilă candidatei Firea. Ca să vedeți, Guvernul avea destulă putere să oprească apa caldă, iar primăria nu știa de la ce robinet s-o repornească!
Să fim serioși, de-a lungul campaniei electorale, CMTEB, o entitate mult mai specializată decât fosta prezentatoare TV Firea, nu reclama lipsa agentului termic, furnizat de centralele administrate de Guvern. Reclama doar avarii în propria rețea, avarii și nimic altceva.
Bucureștenii citeau zilnic pe site ce puncte termice erau afectate de respectivele avarii, ce blocuri, ce cartiere și uneori chiar ce locuințe.
Iar bucureștenii înțelegeau foarte bine această realitate. Știa toată lumea că mentenanța însemna bani, foarte mulți bani, iar fondurile primăriei erau risipite de primarul general pe reclame fără rost, plătite regește către televiziunile prietene partidului, pe cadouri populiste împărțite bucureștenilor înainte de alegeri și chiar pe aparițiile doamnei Firea pe ecrane, cu scop strict electoral, dar cu pretextul prezentării succeselor instituției.
Ca demnă ucenică a lui Dragnea, Firea nu suportă însă umilința și nu știe să piardă. A și anuntat că își va cere „dreptatea” în justiție, de pe tribunele politice, de oriunde. Cam așa cum Ciolacu a și demarat ofensiva către întreaga Europă.
Cum li s-ar putea prezenta europenilor Marcel Ciolacu al nostru
Îmi permit să merg cu imaginația într-un scenariu închipuit, când liderii europeni l-ar lua în serios pe liderul PSD și ar deschide un dialog cu o persoană care, pentru ei, este un simplu necunoscut. L-ar întreba direct: cine ești dumneata, domnule M.C?
Iar răspunsul ar trebui să fie cam așa: cum, nu știți? Eu sunt celebrul Ciolacu de la București, care am tras de sub picioare preșul celebrei Dăncilă, care tocmai se așezase pe scaunul, cald încă, al faimosului Dragnea – doar nu veți spune că nu-l cunoașteți!
Care Dragnea a tras și el preșul de sub pantofii lui Ponta, care – poate n-ați fost informați – a ajuns în vârful piramidei cu singura recomandare că seamănă din profil cu Nicolae Titulescu. Nu știți cine a făcut recomandarea? Predecesorul lider Năstase, care a stat de două ori la zdup și tot de atâtea ori a ieșit de acolo, spre deosebire de un lider mai recent, tot al nostru, care n-a ieșit încă, dar tocmai așteaptă o nouă sentință într-un proces aflat în desfășurare.
Iar eu sunt Ciolacu, Marcel Ciolacu, adică urmașul direct al tuturor acestor lideri.
Firește, scenariul este imaginar, dar nu mi se pare exclus ca liderilor din OSCE și din CE să le încolțească în minte ceva asemănător și să se întrebe cum se face că un lider, care știe foarte bine cum s-au fript cu ciorba predecesorii săi, îi cere Europei să-l scoată din spanac, în loc să sufle urgent în iaurt, dacă mai apucă.