Vă promit că voi strânge o nouă majoritate, care va ocupa de întărirea statului, pentru ca drepturile fiecărui român să fie protejate, lucru posibil doar dacă eliberăm statul de incompetență, clientelism, corupție și aroganță.
După trei runde de alegeri în care românii și-au făcut partea lor de treabă și au votat anti-PSD, președintele Klaus Iohannis, autorul promisiunii de mai sus, absentează.
Klaus Iohannis și-ar fi dorit un al doilea mandat reformator. De altfel, reforma statului, resetarea instituțiilor sunt concepte pe care le-a folosit în discursurile politice.
Doar că istoria ne obligă la un context, iar acesta nu este unul atât de indiferent încât România să își permită autorități care să ia o pauză și să se ocupe de simboluri.
L-am mai citat pe Harari, într-un interviu pe care mi l-a acordat în 2018, îl readuc aici:
Din nefericire, istoria nu ne oferă discounturi. Dacă viitorul umanității se decide în absența ta, pentru că esti prea ocupat (…)- totuși, tu nu vei fi ferit de consecințe.
Ce spune Harari e că istoria nu e cea pe care o decupăm ca fiind ideală și în care Klaus Iohannis ar putea funcționa ca reformator, așa cum și-a propus, mai ales că are cel de-al doilea guvern non-PSD, ci aceea care se întâmplă și, chiar dacă nu ai chef de ea, nu-ți convine cum arată rolul tău și tot așa, istoria tot se întâmplă, în absența ta, doar că și tu vei suporta consecințele.
De pildă, oamenii tot mor cu zile în spitale/ tiruri de ATI sau în așteptarea unei intubări întârziate de lupte feudale între eterni directori de spitale și miniștri ai Sănătății care, și ei, ar fi dorit un alt decor.
E o istorie grea, sunt alții care chiar nu fac față, marți, ministrul austriac al Sănătății a admis că nu mai poate, e prea obosit.
Dar președintele Klaus Iohannis nu are de luat decizii de zi cu zi, așa cum e cazul oficialului austriac și nici nu are o funcție pur administrativă.
Președintele încarnează, cu atât mai mult în perioade de criză socială și, iată, și politică, ideea de reprezentare.
Este instituția de care oamenii trebuie să se simtă reprezentați, atunci când le e frică pentru viața, securitatea, sănătatea lor, iar partidele politice eșuează sau nu se adresează acestor nevoi sociale și le lasă să se ducă într-un registru exclusiv emoțional.
Mai mult, această reprezentare activă, pentru că nu vorbim despre un simbol, face parte din contractul pe care Klaus Iohannis l-a propus societății pentru acest al doilea mandat.
Vă promit că voi strânge o nouă majoritate, după alegeri, care va face asta. Și care nu se va opri la acest lucru, ci se va ocupa de întărirea statului, pentru ca drepturile românilor să poată fi protejate și garantate cu adevărat. Românii cinstiți muncesc din greu, plătesc taxe multe și așteaptă să fie respectați și protejați la ei acasă, așa cum este protejat și respectat orice cetățean european. Statul român poate face asta, dacă este eliberat de incompetență, de clientelism, de corupție și de aroganță!
Klaus Iohannis, după asasinarea Alexandrei Măceșanu și eșecul statului în a o salva
Românii și-au îndeplinit partea lor de contract.
Au făcut posibile cele două guverne – unul PNL, celălalt PNL-USR PLUS-, au recăpătat Primăria București de sub tutela Gabrielei Firea, dar exact când o nouă tragedie se petrece, cea de la Babeș, președintele absentează cu desăvârșire.
Nici măcar simbolic nu și-a făcut simțită prezența, prin clasicul mesaj de condoleanțe care, în astfel de contexte, e o demonstrație de empatie.
Avem de a face cu probleme structurale în spitale și am solicitat noului ministru al Sănătății să lucreze cu celeritate la un proiect de reformă pentru întreg sistemul de sănătate și aștept primele idei pentru a demara această reformă.
Klaus Iohannis, după tragedia de la „Matei Balș”
A primit președintele proiectul de reformă? E demarată reforma? Ce presupune ea?
Este drama de la Babeș o infirmare a ideilor reformatoare sau, din contră, ar trebui accelerată schimbarea, astfel încât România să nu adune și morți din cauze prevenibile deceselor cauzate de COVID 19? Nu am aflat, nici măcar de la trimisul prezidențial în lume, Rareș Bogdan.
Klaus Iohannis nu a mai organizat de astă-dată o conferință de presă, așa cum obișnuia să facă în campania electorală pentru alegerile legislative, când comunica primul deciziile luate de Guvernul Ludovic Orban, asumându-și astfel rolul de reprezentare legitimă.
Aici, de altfel, rezidă marea diferență dintre cele două guvernări, PNL și PNL – USR PLUS: în primul caz, autoritatea era prezentă, unitară, comunica ritualic (nu vorbim despre cât de bine vorbea Marcel Vela), lua decizii pentru care cerea, simbolic, acordul cetățenilor.
În cel de-al doilea caz, imaginea autorității alunecă de la una caraghioslâcă, cu premierul și ministrul Sănătății sabotându-se reciproc la declarații de presă paralele și un cod politic sub-precar, care folosește sintagme hollywoodiene de felul „oameni de onoare” și „bărbați de stat”, la una în care se retrage pur și simplu în simbolismul ei și lasă personaje colective ca AUR să ocupe vidul de autoritate.
Eu sunt dispus să îmi asum demersurile care, în final, vor duce la o altfel de politică în România, o politică pentru cetăţeni, previzibilă şi transparentă. Următorul guvern trebuie să vină urgent cu soluţii la problemele care i-au scos pe oameni în stradă şi să nu repete greşelile de până acum.
Klaus Iohannis, după Colectiv
Tragedia de la Babeș s-a produs la capătul unor uzurpări, imposturi și cârpeli care i-au ucis și pe cei 64 de oameni în Colectiv, și pe Aura Ion, Alexandra Măceșanu, bolnavii de la Matei Balș și Piatra-Neamț.
Suntem la următorul guvern, dar condițiile de repetare ale tragediilor anunțate sunt neschimbate, iar pandemia nu poate sta ca scuză de una singură.
Citește mai multe informații despre tragedia de la Victor Babeș:
