Un sistem neputincios. De ce Bucureştii au învins pandemia şi cine strigă „Lupul”

Un sistem neputincios. De ce Bucureştii au învins pandemia şi cine strigă „Lupul”
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

Bucureştenii plătesc să se testeze, autorităţile locale deschid restaurante, jocuri de noroc şi cinematografe, pentru că aşa este legea, iar ministrul Sănătăţii mai degrabă e avertizor public şi deschide un front unde autoritatea lui nu aduce niciun folos, dar ar aduce în altă parte.

De pe margine, părinţii privesc neputincios cum Educaţia ar putea fi sacrificată din nou.

Există un motiv pentru care statele occidentale cu sisteme de sănătate mult mai eficiente decât cel al României adoptă restricţii mai severe decât în primăvară, când a lovit primul val al pandemiei de COVID-19, odată cu debutul campaniei de vaccinare.

Dacă vaccinarea nu va reuşi să producă efecte mai rapid decât numărul de îmbolnăviri, atunci singura soluţie de revenire la normalitate, mai ales economic, este invalidată. Iar costurile pe care le vor plăti categoriile deja vulnerabilizate vor deschide adevărate drame umanitare.

ADVERTISING

Tocmai pentru a proteja această unică soluţie, guvernele europene iau măsuri tot mai drastice.

România e iarăşi în decalaj şi dacă în primăvară încă se discuta probabilitatea ca statele estice să fie afectate mai blând – aglomerări urbane mai mici, localităţi depopulate în urma migraţiei economice şi chiar vaccinul anti-TBC din copilărie erau câteva ipoteze de lucru -, acum este evident că virusul nu discriminează.

Nu sunt nici acum indicii că acest al treilea val pandemic, exacerbat de noile tulpini mult mai contagioase, se va opri la graniţa României.

Sau la porţile Bucureştilor, unde situaţia pe hârtie e atât de bună, încât se redeschid, la capacitate redusă, cafenele, jocuri de noroc şi cinematografe. Aşa spune legea, argumentează cei care au luat decizia.

O lege pe care ministrul Sănătăţii nu o contestă, dar care admite direct că rata de infectare care apare în raportările zilnice ale Grupului de Comunicare Strategică, din care Ministerul Sănătăţii face parte, nu este cea reală.

Dar care e rata de infectare reală nu putem şti, e un proces complicat, care deschide larg tabloul mediocrităţii cu care autorităţile îşi fac treaba.

Să luăm ziua de vineri, când, potrivit raportărilor Direcției de Sănătate Publică a Municipiului București, s-au înregistrat 447 de rezultate pozitive dintr-un total de 4.737 de teste efectuate în laborator.

Dintre acestea, 880 teste au fost efectuate în laboratoare publice și 3.857 teste efectuate în laboratoare private. Aşadar, de patru ori mai puţine teste efectuate de autorităţi decât cele făcute pe cont propriu şi pe banii din buzunar ai bucureştenilor.

Un număr infim de testări nu poate duce decât la un număr mic de cazuri raportate, e ceea ce ministrul Vlad Voiculescu înţelege foarte bine, laolaltă cu riscul ca măsurile de relaxare luate pe baza unor raportări triumfaliste să pericliteze atât campania de vaccinare - şi aşa întârziată de livrările sub normă ale Pfizer şi de degringolada programărilor, care lasă vârstnicii şi bolnavii cronic expuşi, pentru a vaccina fără selecţie angajaţi ai firmelor înfipte -, cât şi redeschiderea şcolilor, cu profesori care, nici ei, nu vor fi vaccinaţi la timp.

Iar faptul că ministrul avertizează, în loc de a propune măsuri imediate care să corecteze percepţia deformată, ne arată, o dată în plus, cât de vulnerabili suntem.

În mod firesc, în chestiuni legate de sănătate, vocea ministrului Sănătăţii e cea mai legitimă. La fel de firesc, însă, ministrul are autoritatea de a constitui câte comisii se poate, care să lucreze la foc continuu şi să remedieze decalajele de testare.

Într-un context marcat de anxietate, saturaţie şi neîncredere deopotrivă, autorităţile nu doar că se contrazic şi se eschivează de la responsabilitate, dar nu îşi pot masca nici vanităţile politice, nici neputinţele.

Iar bucureştenii nu au de ales decât să supravieţuiască pe cont propriu, să se testeze, cine poate să plătească preţul deloc mic al unui test în sistemul privat, iar cine nu, să îşi facă un test antigen acasă şi apoi să ia medicamente recomandate de rude şi prieteni, să se descurce fiecare cu resursele de bani, pile şi rezistenţă emoţională ale fiecăruia.

Colectiv, Alexandra Măceşanu, Aura Ion, şirul lung de tragedii inutile ale României tocmai aşa au fost posibile, prin concursul incompetenţelor, neputinţelor şi speranţelor că merge şi aşa, supravieţuim.

Citeşte mai multe texte semnate de Magda Grădinaru


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇