De vină nu este cimpanzeul care intră cu grenada în silozul nuclear și trage cuiul. De vină este cine i-a pus cimpanzeului grenada în mână și cine i-a deschis silozul.
Cam așa și cu mandatul lui Donald Trump cu tot cu finalul dezastruos care a împins SUA într-o situație fără precedent, extrem de asemănătoare cu mineriadele noastre.
Până la urmă, Donald Trump a fost mereu egal cu sine însuși.
Nu cred că a surprins vreodată în acești 4 ani, nu cred că se aștepta prea multă lume la o acceptare demnă a înfrângerii și nici la o tranziție pașnică.
Scenele suprarealiste de la Capitoliul ocupat reflectă starea în care Donald Trump a dus America. Dar a adus-o pentru a că a fost în poziția să o aducă. Cum a ajuns în aceasta poziție? Fiind votat și câștigând alegerile.
Dar cum de a ajuns un personaj ca Donald Trump să fie votat președinte al SUA?
Pe scurt, pentru că eșecul marilor partide a adus electoratul într-o asemenea stare de frustrare, enervare, chiar disperare încât votul a fost o frondă, o înjurătură, o pedeapsă.
Donald Trump a fost produsul multor ani de dezamăgire, de ruptură între clasa politică și electorat, de agravare a unor tensiuni sociale de multe feluri pe care un personaj polarizant, capabil de show și populist le-a captat, le-a folosit și amplificat, nu numai pentru a câștiga mandatul, dar și pentru a-l exercita și apoi pentru a refuza despărțirea de putere.
Nu s-a întâmplat doar în SUA. Brexitul și Boris Johnson în UK sunt fenomene politice care au aceeași origine profundă.
România a intrat și ea pe această cale. AUR ce este? Aud tot felul de explicații savante, conspiraționiste. Poate că sunt parțial corecte, dar în opinia mea principala cauză a decolării AUR are aceeași origine ca fenomenul Trump - decuplarea politicii tradiționale de electorat.
Și tendința se accentuează. Uitați-vă acum la zona puterii!
În timp ce campania de vaccinare merge prost, românii nu știu să se descurce cu facturile la energie, școlile sunt închise, pandemia evoluează din pix, criza economică bate la ușa, buget nu avem, oamenii asistă la marea păruială pentru împărțeală fiecărei funcții, la declarații populiste și retractări.
Fără a avea pretenția unui studiu științific, ci doar din observații personale cu limitările lor, cei mai dedicați simpatizanți ai lui Donald Trump sunt și simpatizanți ai AUR.
Cu notele de specific local desigur, unele caricaturale, AUR este un partid de tip trumpist care va prinde exact atât de multă viteză câtă îi va da ineficiența, incoerența și desprinderea de agenda cetățeanului ale clasei politice tradiționale, cu USR-PLUS inclus.
Și dacă lucrurile vor merge în această direcție, dacă frustrarea socială va crește, se va găsi probabil și un lider charismatic și cât de cât frecventabil ca CV și studii în locul dnei Șoșoacă și al dlui Simion, care să valorifice cu adevărat potențialul politic al trumpismului românesc.
Să nu uităm că și legionarismul, cu care este asemănat AUR, a reușit ca, pe fondul unei frustrări generale, să sucească o vreme și mințile unor oameni de calitate.
În SUA instituțiile și democrația vedem că au rezistat, cu poticnelile de rigoare, și au reușit să–l elimine pe Trump. E de văzut dacă și partidele au învățat lecția acestei ascensiuni teribile.
Mă întreb însă cum am rezista și cum ne-am reveni noi, instituțional și politic, daca un asemenea puseu s-ar produce. Pericolul e deja aici.
Citeşte mai multe articole semnate de Ioana Ene Dogioiu
Află mai multe informaţii despre situaţia incredibilă din SUA:
