„A fost nevoie să moară oameni”…mai ţineţi minte celebra declaraţie a lui Iohannis de după Colectiv?
Au trecut 10 ani! Şi ce s-a schimbat de la Colectiv încoace, când 64 de tineri au murit în flăcări? Dar după Crevedia?
Mare lucru nu. Nu mai fumăm în restaurante, bravo nouă! Dar școli, spitale, grădinițe stau şi azi fără autorizație ISU, fără asigurări, fără planuri de evacuare.
Știți câte locuințe din România au asigurare obligatorie? Vreo 2,3 milioane din peste 9,7 milioane. Restul? Merg pe ideea „Las că doar n-o să ni se întâmple tocmai nouă”.
Pentru că „merge și așa”. Și dacă vine controlul? Nu vine. Iar dacă vine, se dă maxim o amendă și rămâne cum am stabilit.
- Explozie puternică într-un bloc din București, cu 3 morți. Arată ca lovit de rachetă, risc de prăbușire totală (Foto&Video)
- Explozia din Rahova: Distrigaz susține că a închis gazele de ieri, dar sigiliul era rupt azi dimineață. O neconcordanță de oră
- Cum arată liceul afectat de explozia din Rahova. Copii răniți, geamuri sparte, tencuială căzută, bănci avariate (Foto & Video)
- Explozia din Rahova. Bolojan spune că blocul probabil va trebui demolat. Care e starea răniților (Video)
- Explozia din Rahova: Filmul evenimentelor, pas cu pas. Peste 300 de pompieri mobilizați și circulație blocată
Până într-o zi, când îți sare totul în aer.
Au murit trei oameni în explozia blocului din Rahova şi alţii se luptă pentru viaţa lor prin spitale. Care spitale riscă şi ele să te omoare, aşa că ajungi să apreciezi hotărârea rapidă de a trimite arșii în străinătate.
Cum s-a ajuns din nou la moarte? Oamenii au fost spulberaţi din casele lor, într-o dimineață obișnuită, într-un bloc banal, dintr-un cartier dormitor al Bucureştiului, în anul de (dis)graţie 2025.
În ţara în care încă punem scotch pe senzorul de gaz care piuie, în loc să ne panicăm și să evacuăm tot blocul.
Au murit într-o capitală europeană, din cauza nepăsării generalizate, de la omul de rând la autorităţi.
O femeie a scris, disperată, pe Facebook, despre cum a sunat la gaze pentru că mirosea toată scara a fum și gaz. A venit omul de la Distrigaz, a oprit alimentarea, a pus un A4 în avizier și s-a întors în mașină. Nu a verificat nimic, nu a evacuat pe nimeni. A „monitorizat situația”. S-a făcut că lucrează, așa cum se face în România de zeci de ani.
Dar staţi că nu e tot. Un dac liber a rupt sigiliul. Că doar noi, românii, suntem campioni la... libertate. Avem legi care spun clar că nu ai voie să te atingi de instalația de gaze, dar în realitate românul taie sigiliul cu briceagul și se laudă că s-a "descurcat”.
Ce-a urmat? O explozie care a spulberat două etaje și orice urmă de încredere în sistem.
Adevărul e că nu gazul ne omoară, ci nepăsarea. Ne omoară birocrația, amânările, delăsarea și mentalitatea lui "lasă-mă să te las".
Ne omoară faptul că, în loc să prevenim, reacționăm abia după ce moare cineva. Poate atunci se schimbă ceva. Poate. Dar, de obicei, nu.
Ce urmează acum? La fel ca după orice dezastru românesc: o anchetă, o comisie, un comunicat, un „vom analiza”, iar peste două săptămâni uităm pentru că vine alt Breaking News. Se transformă totul în statistici, vinovați fără nume și legi fără aplicare.
Câte blocuri trebuie să mai sară în aer ca să pricepem că „merge și așa” ne costă prea mult?
România nu mai are voie să fie țara în care doar moartea schimbă ceva. Și dacă nu ne trezim acum, ne vor trezi sirenele. Sau, mai rău, nu ne va mai trezi nimeni.