Președintele Iohannis ne-a anunțat joi seara, practic, un fel stare de urgență nedeclarată și, în același timp, a recunoscut implicit falimentul sistemului actual: ”Măsurile luate până acum nu mai sunt suficiente”.
Adică acel sistem care a funcționat strict cu ochii pe sondaje și a lăsat toată decizia la latitudinea autorităților locale în funcție de numărul local de infectări rezultat dintr-un număr extrem de inegal de teste, de la câteva zeci în unele județe, la câteva mii în altele.
De ce anunțul a fost făcut de președinte, pe sistemul anunțării măsurilor de austeritate din 2010, nu e greu de înțeles. Pentru ca decontul să nu cadă pe premierul aflat în campanie. De altfel, discursul dlui Iohannis a și conținut o parte consistentă dedicată alegerilor.
O înăsprire a restricțiilor era și de așteptat, și necesară, după ce strategia conformării populației printr-o comunicare inteligentă a fost ratată. Așa că în condițiile creșterii galopante a numărului de cazuri erau deja de multă vreme necesare măsuri mai restrictive.
Sunt săptămâni de când experți cu nume și prenume, precum prof. Răzvan Cherecheș, nu cei misterioși la care tot face referire președintele fară a-i identifica, cereau lockdown în zonele roșii.
Cât de eficiente vor fi restricțiile care vor intra în vigoare de luni rămâne de văzut. Eu am îndoieli că marile infectări se produc noaptea, așa că aș miza pe telemuncă, pe împărțirea angajaților în grupe, astfel încât presiunea pe mijlocele de transport în comun să scadă.
Pentru că sistemul de testare a rămas inegal, din păcate, revenim la măsurile egale pe tot teritoriul țării, deși în mod normal ele ar trebui aplicate local, în funcție de condițiile locale. În mod evident, un oraș cu peste 3 la mie nu are nevoie de aceleași reguli ca un sat unde poate să nu fie niciun caz.
Există totuși cel puțin o măsură pe care o consider aberantă și toxică, mai ales luată la nivel național – închiderea școlilor.
Să iei această măsură în localități defavorizate, cu populație săracă, fără să știi dacă ea este cu adevărat necesară acolo pentru că tu, Guvern, nu ai fost capabil să faci un sistem unitar și o strategie corectă de testare, înseamnă să rupi acești copii de singura lor șansă de evoluție.
Tabletele nu au venit, sunt încă zone pe care rețelele de Internet nu le acoperă, materia nu a fost sistematizată, cursuri remediale pentru pierderile de anul trecut nu au fost făcute. Practic, Ministerul Educației nu a făcut nimic din martie până acum, mergând pe aceeași strategie a pasării responsabilității către autoritățile locale.
Peste golurile de anul trecut se vor suprapune golurile de anul acesta în evoluția unor copii care nu au nicio șansă să compenseze cu meditații.
Întreb din nou: oare de ce occidentalii, în mare majoritate, iau măsuri severe, dar lasă școlile deschise? Și reprezentantul OMS pentru Europa recomandă că școlile să rămână deschise: „Nu există motiv pentru care să putem spune că şcolile sunt vectori principali de transmitere. Trebuie să menţinem şcolile deschise până la capăt, pentru că nu ne permitem o generaţie pierdută din cauza Covid-19”.
Dar acele societăți au metabolizat importanța școlii, care nu e doar parcare cât timp părinții sunt la muncă, acele țări sunt conduse de politicieni care au făcut multă școală serioasă și, de aceea, îi înțeleg importanța.
Așa cum nu înțeleg închiderea piețelor. Toți cei care nu vor mai putea cumpăra din ele se vor duce la supermarket, la hipermarket, sporind aglomerația de acolo. În plus, să nu uităm că în magazine avem alimente în general importate.
Din păcate, nu am auzit nimic despre eficientizarea DSP și a anchetelor epidemiologice, despre schimbări care să permită și testarea contacților asimptomatici, despre încercări de egalizare a capacității de testare în teritoriu.
Cât despre alegeri, cea mai mare problemă este campania în care nu se iau decât măsuri populiste. Deci dacă Guvernul va fi dispus să ia măsurile necesare cu asumarea riscului electoral, ziua votului în sine nu ar trebui să fie o mare problemă. Dar neîncrederea, anxietatea multor oameni ar putea afecta substanțial prezența la vot.
Eu cred că referirea la alegeri era mai bine să lipsească din discursul președintelui despre noile restricții, pentru că a creat o antiteză nefericită. Exemplul SUA nu a fost nici el unul inspirat.
În SUA, cei mai mult dintre alegători, 100 de milioane, au votat anticipat sau prin corespondență, de aceea, și prezența fără precedent și tot de aceea numărătoarea mai dificilă.
La noi, votul prin corespondență nu există decât pentru diaspora, iar votul anticipat deloc. Ce era atât de greu și cine să se fi opus introducerii unui asemenea sistem extrem de simplu și eficient? Cine se teme de aglomerație se poate duce să voteze în ce zi dorește într-o secție special amenajată, în general la primărie.
Una peste alta, este bine că Guvernul a renunțat la relaxarea nejustificată și la optimismul fără niciun fundament. Să speram că nu va fi nici prea puțin și nici prea târziu.
Iată articolele zilei pe SpotMedia.ro:
