Chiar dacă la prima vedere pare o măsură care ar crește nivelul de trai al românului, racordarea fără plată la gaze a tuturor gospodăriilor riscă să ne facă mai mult rău decât bine.
Asociația Energia Inteligentă (AEI) a realizat un studiu din care reiese că măsura este una populistă, discriminatorie și care, în loc să ne ajute, mai degrabă ne îndepărtează de obiectivele pe care ni le asumăm la nivel european.
La jumătatea lunii octombrie, Autoritatea Națională pentru Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a adoptat un ordin prin care a stabilit că distribuitorii de gaze sunt cei care vor suporta costul racordării la rețea a viitorilor clienți casnici și non-casnici din România.
Puțini români au citit și analizat ordinul emis de ANRE. Cei mai mulți au aflat despre această măsură dintr-o declarație făcută pentru Digi24 de Niculae Havrileț, secretar de stat în Ministerul Economiei și Energiei (și fost președinte al ANRE).
Havrileț ocupă de multă vreme funcții de conducere în sistemul energetic și cunoaște atât limitele măsurii anunțate, cât și efectele nefaste pe care aplicarea ei le-ar putea avea în România. Doar că a ales să nu vorbească despre ele.
Una peste alta - cel puțin în mediul online - românii au reacționat bine la anunțul racordării fără bani la gaze. Părea că în sfârșit cineva a luat o măsură care să-i ajute și pe cei mai săraci oameni să trăiască în condiții puțin mai bune! Și asta, pe banii unor companii private.
Problema este că, în realitate, lucrurile nu stau chiar așa.
E adevărat că unii români ar putea trăi mai bine dacă vor avea acces curând la rețeaua de gaz, fără să împrumute sume mari pentru a plăti racordarea.
Dar per total - dacă va da startul acestei mari racordări la gaze fără plată imediată - România va face pași într-o direcție greșită, se arată într-un studiu realizat de experții Asociației Energia Inteligentă (AEI).
Racordarea la gaze nu poate fi nici gratuită și nici ieftină. Cine va plăti
Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisaliță, a explicat, în cadrul evenimentului organizat în parteneriat cu publicația Financial Intelligence - că deși la o primă vedere ar putea părea gratuită pentru consumatori, racordarea la gaze va costa destul de mult.
Distribuitorul - cel care va da, într-o primă etapă, banii pentru extinderea rețelei de gaz - și-i va recupera apoi majorând tariful de distribuție. Problema este că acest tarif majorat va fi suportat de toți clienții distribuitorilor (care au monopol pe anumite zone din țară), nu doar de cei racordați fără plată imediată.
Iar asta înseamnă că, de fapt, cu toții vom ajunge, la un moment dat, să plătim pentru extinderea rețelei de gaze și pentru racordarea de noi clienți.
În anumite cazuri, se va putea vorbi chiar despre discriminare. Motivul: mulți români au plătit deja din buzunar sume mari pentru a se racorda la rețeaua de gaze.
Iar lor nu le va returna nimeni banii. Ba mai mult, noua legislație îi va obliga să plătească și pentru racordarea celorlalți (care e gratuită doar la nivel de declarație politică - n.red.).
Și mai rău e că, din păcate, sumele de plată pentru racordarea celorlați n-ar fi tocmai neglijabile. Pentru a ridica gradul de racordare de la 50% la 75% în 30 de ani, ar fi nevoie ca fiecare proprietar de casă din România să plătească o factură cu circa 14% mai mare (spre 300 de lei pe an în plus).
Dumitru Chisaliță: Avem deja români racordați la gaz care nu-și permit să consume. Numărul lor va crește
Potrivit studiului Asociației Energia Inteligentă (AEI), costurile de extindere a rețelei și de racordare a clienților noi nu includ și costurile de operaționalizare a investițiilor (fără de care consumatorii nu vor putea folosi gazele - n.red.).
Or, aceste costuri sunt importante, ajungând uneori la mii de lei (bani pe care clientul căruia i s-a adus conducta de gaze la poartă s-ar putea să nu-i aibă).
În plus, chiar dacă această problemă s-ar rezolva, faptul că un client e racordat la gaz nu înseamnă că va și consuma (mai ales dacă nu are cu ce plăti factura).
Dumitru Chisaliță a menționat că s-a deplasat împreună cu colegii săi din asociație în mai multe localități și că a găsit gospodării în care gazul - deși accesibil - era foarte puțin folosit.
Expertul mai spune că s-au tras conducte pentru a alimenta sate mici, unde s-au racordat 4-5 gospodării. Dar costul investiției e suportat de toți clienții distribuitorului care a făcut investiția.
De unde ar veni banii și ce riscăm dacă extindem pe repede-înainte rețeaua de gaze
Dumitru Chisaliță a amintit că, într-adevăr, pentru extinderea rețelei de gaze ar putea fi folosiți și bani europeni din Programul Operațional de Infrastructură Mare (POIM). Cât de mult ne vom putea baza pe astfel de finanțări rămâne de văzut.
Este adevărat, spune expertul, că printr-un amendament susținut de europarlamentarii Cristian Ghinea, Vlad Marius Botoș și Odrej Knotek (din Cehia - n.red.), Comisia Europeană a acceptat să finanțeze și crearea de infrastructură pentru producția de energie pe gaz, dacă acesta va fi folosit în loc de cărbune.
Dar - în cadrul proiectului european de reducere a poluării numit Green Deal - gazul este folosit doar ca un combustibil fosil de tranzit.
”Să nu uităm, totuși, declarațiile lui Frans Timmermans, vicepreședintele Comisiei Europene, care a făcut precizări clare, care ne arată că mergem în direcția opusă față de abordarea UE.
Timmermans a spus clar că investițiile în infrastructura de gaz - adică exact cele despre care vorbim aici - sunt în primul rând responsabilitatea sectorului privat și depind în mare parte de deciziile autorităților naționale care trebuie să stabilească tarife care să reflecte costurile.
Utilizarea gazelor va trebui - potrivit lui Frans Timmermans - să se reducă rapid după anul 2030.
Or, asta înseamnă că tocmai când noi vom termina de extins rețeaua nu o vom mai putea folosi. Și atunci: ce sens are?”, a mai precizat Dumitru Chisaliță.
Dar chiar dacă UE ne va lăsa să folosim pe scară largă gaze și peste 10 ani, e posibil ca până atunci rezervele noastre să intre în declin (chiar dacă vom începe extracția offshore din Marea Neagră). Or, asta ar însemna că prin extinderea rețelelor de gaze pe banii consumatorilor de fapt le pregătim terenul unor importatori de gaze, care vor face averi în viitor, este de părere expertul.
În plus, dacă rețeaua se extinde indiferent dacă vor consuma sau nu gaze - românii vor suporta până la urmă costurile de mentenanță și pază ale rețelei (din cauză că țevile sunt din fier și pot fi dezgropate, tăiate și vândute de hoți - n.red.).
Nici măcar nu putem spune sigur că vom polua mai puțin dacă vom extinde rețelele de gaze. Motivul: potrivit unui studiu citat de Asociația Energia Inteligentă, combustibilii fosili de tipul cărbunelui produc mult dioxid de carbon.
Dar rețelele de distribuție a gazelor pe care noi vrem să le extindem sunt mari producătoare de metan.
Iar metanul e mai nociv decât dioxidul de carbon.
Cum să facem, în loc de extinderea necontrolată a rețelei de gaze?
Dumitru Chisăliță a precizat pentru SpotMedia.ro că într-adevăr ar trebui să ne propunem să alimentăm toată țara cu energie. Dar nu cu energie din aceeași sursă.
”Sigur că, în anumite locuri și condiții, ar putea fi nevoie să extindem rețele de gaz și chiar să subvenționăm această măsură.
Dar dacă tot facem undeva rețele, mai bine le-am face compatibile cu hidrogenul (mult mai puțin poluant decât gazul - n.red.). Și nu rețele gândite să funcționeze 10 ani, ci 50-60 de ani.
Dar dacă eu îmi propun să bag gaz în toată România, înseamnă că în 2030 voi avea doar gaz peste tot. Și-atunci ce vom face, când va trebui să reducem consumul de gaz?
Dar pot să bag gaz în preajma zăcămintelor, sigur. Să spunem că pe rază de 50-60 de km de sursa de alimentare, dezvolt alimentarea cu gaz. Asta ar avea o logică.
Și în restul țării, caut soluții diferite. Mă pregătesc deja pentru 2030”, a precizat președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisaliță.
Citește și:
Preț corect la gaze. Ce faci ca să nu îți crească factura cu peste 160% de la 1 iulie (Video)
Preț corect la gaze (II). La cine ajung banii pe care îi dăm pe factură și ce putem negocia (Video)
Preț corect la gaze (III). Cum stabilim ce reducere să-i cerem furnizorului și cum o negociem