În primul episod al campaniei noastre v-am arătat cât de mulți bani în plus riscați să scoateți din buzunar de la 1 iulie 2020, dacă nu negociați corect un nou contract pentru gazele consumate acasă.
Iar în al doilea episod v-am relatat pe larg modul în care ajung gazele naturale din zăcămintele subterane până la noi acasă. De asemenea, v-am spus cum se reflectă fiecare etapă a acestui drum al gazelor în factura noastră.
Astazi vă arătăm, etapă cu etapă, cum puteți negocia prețul gazelor.
Cum ne pregătim pentru negociere
Vă reamintim, pe scurt, cum ajung gazele din zăcământ la noi acasă.
De la producătorul care le extrag din zăcământ (sau de la graniță, în cazul importurilor), gazele sunt preluate prin conducte de transport deținute de statul român și administrate de Transgaz.
Apoi, gazele ajung în rețelele de conducte ale distribuitorilor și sunt transportate până la noi acasă. Aceste țevi de distribuție sunt, de asemenea, proprietatea statului și se află doar în administrarea societăților numite ”distribuitori”.
Noi nu plătim, însă, gazele nici la producător, nici la transportator și nici la distribuitor. Le plătim la furnizor. Acesta este o firmă care cumpără gaze și plătește transportatorul și distribuitorul ca să ni le livreze acasă.
În factura noastră se regăsesc: prețul la care furnizorul a cumpărat gazele de la producător, dar și tarifele pe care le-a plătit către Transgaz și către distribuitor. Aceste tarife sunt stabilite de stat.
În plus, factura noastră mai cuprinde o componentă care nu este menționată distinct și clar: venitul pe care furnizorul îl obține din activitatea sa. Acest venit se mai numește și marjă.
Din marjă, furnizorul trebuie să își achite cheltuielile de funcționare (inclusiv salariile oamenilor) și să rămână și cu profit.
Singurul element din întreaga factură de gaz pe care noi, consumatorii casnici, îl putem negocia, este această marjă.
Iată cum trebuie să procedăm.
De unde ne alegem cea mai avantajoasă ofertă de gaze
În România există, în acest moment, 83 de furnizori de gaze. Și mulți dintre ei își doresc să aibă printre clienți și consumatori casnici.
Așa că, în mod normal, ar trebui să fim deja asaltați de oferte pentru a încheia contracte de gaze.
Dar lucrurile nu stau așa din două motive. Pe de o parte, pandemia a redus activitățile de marketing în aproape toate industriile. Apoi - chiar dacă ar vrea - unui furnizor i-ar fi greu să contacteze clienți cu care nu are deja contract.
Mai clar, dacă noi avem acum contract cu furnizorul Een, de unde să afle un alt furnizor cum ne cheamă și ce adresă avem, ca să ne trimită acasă o ofertă de gaze? Guvernul ar fi putut stimula concurența pe piață. Dar n-a făcut-o. Iar acum e destul de târziu.
În consecință, dacă vrem să găsim cea mai bună ofertă de gaze, trebuie să avem inițiativa.
Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI) Dumitru Chisaliță spune că firesc ar fi să îi cerem mai întâi - telefonic sau prin email - o ofertă furnizorului de la care cumpărăm și acum gaze.
Găsim datele de contact ale furnizorului și pe site-ul acestuia, dar și pe factură.
Totodată, pentru comparație, intrăm pe site-ul ANRE și verificăm ofertele adunate în Comparatorul de oferte pentru gaze. Acolo putem afla ce alte oferte există pe piață.
Din următorul video puteți afla cum ne sfătuiește expertul Dumitru Chisăliță să folosim acest comparator.
Întrebarea este: ce putem negocia din prețurile trecute în tabel? Și ce reduceri să cerem?
Citiți în continuare sfaturile expertului consultat de SpotMedia.ro.
Primul preț afișat în comparator este cel la care furnizorul ne vinde gazul natural (marcat cu roșu în imaginea de mai jos). In coloanele următoare sunt trecute tarifele de transport și distribuție (stabilite de stat) și prețul final pe care ni-l oferă furnizorul pentru gaz.
În prețul gazului din prima coloană, furnizorul își include și marja.
Cât din preț e marja furnizorului nu putem stabili cu precizie, din cauză că în România legea permite ca aceste informații să rămână confidențiale. Așa că tot ce putem face este să deducem și să aproximăm.
Într-un tutorial publicat recent, președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisaliță, ne-a recomandat să alegem ca etalon al treilea cel mai mic preț din comparator.
În cazul ofertelor de pe 25 iunie din centralizatorul ANRE, acest al treilea cel mai mic preț este 71 de lei per MWh. Așa că am ales ca etalon acest preț.
Potrivit lui Dumitru Chisaliță, putem considera că această sumă le este suficientă tuturor furnizorilor pentru a cumpăra gaz. Ce e peste acest preț e în mod clar doar marja furnizorului.
Un exemplu de calcul pentru determinarea cu aproximație a acestei marje puteți observa în imaginea următoare.
Dacă nu negociem, îi plătim furnizorului întreaga marjă. Dacă negociem, putem obține o reducere a ei.
Potrivit lui Dumitru Chisăliță, reducerea pe care am putea-o obține ajunge până la 50% din marjă.
Câteva sfaturi pentru o negociere reușită și un preț corect la gaze
După ce aproximăm marja furnizorului nostru de gaze, putem să îi telefonăm și să îi scriem un email solicitându-i să o înjumătățească. De vreme ce alți furnizori dau mai ieftin, e normal să ne dorim și noi un preț mai bun!
Dacă în două sau trei zile nu obținem un răspuns, normal ar fi să nu pierdem timpul și să contactăm un alt furnizor.
De asemenea, când alegem din comparatorul ANRE un furnizor de gaze căruia îi cerem ofertă, trebuie să fim atenți și la alte detalii. Dacă, spre exemplu, furnizorul menționează că lucrează doar cu clienți dintr-o altă zonă a țării decât cea în care locuim noi, n-are sens să pierdem vremea așteptând oferte de preț.
Iată câteva sfaturi ale expertului consultat de SpotMedia.ro pentru o interacțiune de succes cu furnizorii.
La ce să fim atenți, înainte să semnăm un contract?
De ce să mai negociem marje și să nu ne ducem direct la furnizorul cu cel mai mic preț de pe piață? Ei bine, e posibil ca nici acea ofertă nu fie neapărat avantajoasă din toate punctele de vedere. Nu știm până nu verificăm.
De fapt, chiar dacă un furnizor ne-a făcut o ofertă avantajoasă pe care am hotărât să o acceptăm, nu înseamnă că negocierea noastră s-a încheiat. Tot mai rămâne să citim cu atenție contractul pe care urmează să-l semnam cu furnizorul și să încercăm să evităm eventualele capcane.
Într-un alt tutorial pentru consumatori publicat recent, Dumitru Chisăliță ne sfătuiește să-i cerem furnizorului:
- să exprime toate prețurile din contract în lei (mai ales la contractele pe termen scurt)
- să elimine din contract orice clauze care i-ar permite să stabilească modificări ale prețului în perioada de valabilitate a contractului. Singurele care ar trebui să poată crește sunt tarifele, când le modifică statul și taxele (cum ar fi TVA), tot când le modifică statul
- să nu includă în contract clauze care ne-ar împiedica să ne schimbăm furnizorul
- să nu modifice prețul gazului în funcție de cursul valutar sau inflație, în cazul în care contractul de furnizare e încheiat pe durata mai scurtă de un an.
- să nu prevadă termen de plată mai mic de 30 de zile.
În episodul următor, revenim cu răspunsuri ale președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI) la întrebările adresate de cititorii SpotMedia.ro despre negocierea contractelor la gaze, după data de 1 iulie.
Puteți adresa în continuare întrebări la adresa redacția@spotmedia.ro.