În episodul precedent al campaniei noastre v-am arătat cât de mulți bani în plus riscați să scoateți din buzunar de la 1 iulie 2020, dacă nu negociați corect un nou contract pentru gazele consumate acasă.
De astăzi, vă explicăm pe larg cum se formează prețul gazelor, dar și ce componente ale sale putem negocia noi, consumatorii casnici. Totodată, vă spunem și pe cine trebuie să convingem să ne dea un preț mai bun.
Drumul gazului, din zăcământ până la noi acasă
Mare parte din gazele pe care le consumăm sunt extrase din zăcăminte din România, de către producători mari – cum sunt Romgaz și OMV Petrom – sau de către producători mai mici, printre care Amronco Energy, Toreador și Wintershall Mediaș. Consumăm, totuși, și gaze din import, produse de ruși și aduse prin conducte până la frontierele României.
De la producători sau de la punctele de intrare în țară, gazele sunt preluate printr-o rețea de conducte de transport administrată de societatea Transgaz. Practic, oricine poate folosi conductele Transgaz pentru a transporta prin ele gaze naturale, dacă plătește o taxă pentru asta.
Din conductele Transgaz – după ce sunt supuse unui proces tehnic numit condiționare – gazele ajung în alte rețele de conducte, pe care le administrează societăți numite ”distribuitori”.
Prin țevile acestor distribuitori, gazele ajung până la noi acasă.
Cu toate acestea, noi nu plătim gazele pe care le consumăm nici către producător, nici către transportator și nici către distribuitor. I le plătim furnizorului de gaze naturale.
Furnizorii sunt, de fapt, firme care cumpără gazele de la producător și care se asigură că ele ajung apoi la noi, trecând prin conductele de transport ale Transgaz și prin țevile distribuitorilor.
Noi dăm banii pe gaz furnizorului pentru că așa e mai simplu pentru toată lumea. Furnizorul nu ține, însă, toți banii pentru el, ci plătește producătorul, transportatorul și distribuitorul cu ajutorul cărora ne-a livrat resursa acasă.
Expert: Ca să înțelegeți mai bine, comparați călătoria gazului natural cu o ieșire pe litoral
Expertul în gaze naturale Dumitru Chisaliță - președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI) - spune că, pentru a înțelege și mai bine drumul gazului, îl putem compara cu o excursie la mare. Iată cum să procedăm.
De multe ori, înainte să plecăm în vacanță - ca să fim siguri că totul e pregătit în detaliu - apelăm la o agenție de turism, căreia îi plătim sejurul.
Iar agenția, pentru prețul convenit, se va ocupa de planificarea detaliilor vacanței noastre. Așa că tot ce ne mai rămâne nouă de făcut este să ne așternem la drum pe șosele, ca să ajungem la mare și să ne bucurăm de sejur.
Cam așa se întâmplă și atunci când vrem gaze pentru acasă. Plătim un furnizor (echivalentul agenției din turism - n.red.) care se ocupă de toate. Cumpără gazele pentru noi de la producător și se asigură că acestea iau drumul corect - prin conductele Transgaz și prin cele ale distribuitorilor - către casa noastră (numită, în limbaj mai tehnic ”locul nostru de consum al gazelor”).
Mai clar, atunci când achităm o factură de gaz, plătim: gazul marfă, dar și transportul acestuia până la noi prin conductele Transgaz și apoi prin cele ale distribuitorului.
Iar dacă vrem să nu plătim cât nu face, ar trebui să știm câți bani ia fiecare dintre firme. Cum ne ajută asta?
Ne-a explicat pe larg președintele Ascociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisaliță, în următorul material video:
Pe scurt: nu putem influența în niciun fel prețul la care furnizorul cumpără pentru noi gazele de la producător. Iar motivul e simplu: nu luăm parte la respectiva tranzacție (în cadrul căreia firma producătoare vinde către firma de furnizare). Așa că nu avem niciun cuvânt se spus.
Tarifele de transport și de distribuție variază în funcție de zona țării în care ne aflăm și de alți parametri. Dar și aceste două tarife - încasate de Transgaz și de distribuitori - sunt stabilite tot de stat, prin intermediul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).
Așa că - deși putem afla cuantumul acestor două tarife - nu-l putem influența.
Ce putem totuși negocia este cuantumul adaosului comercial pe care îl încasează furnizorul (adică suma pe care acesta ne-o percepe în plus față de cea de care are nevoie ca să cumpere gaz și să plăteasca transportul, până la noi - n.red.).
În episodul următor vă vom explica modul în care putem afla ce adaos comercial are furnizorul, dar și ce reducere avem șanse să obținem.