Declarația nu este a premierului Orban, ci a cancelarului german și ea nu include vreo burzuluire la Tribunalul din Berlin, care a suspendat interdicția pentru localuri de a funcționa între 23:00 și 06:00.
Ce spune premierul nostru? ”Vă rog să nu mai toleraţi că angajaţi ai INSP să furnizeze informaţii publice care nu respectă deciziile noastre”.
Aici e toată diferența. În interesul care primează, politic sau sanitar, și în modul de comunicare.
Cancelarul Merkel nu culpabilizează pe nimeni pentru acest nou val. Nici oamenii indisciplinați care trebuie rupți cu amenzile. Nici justiția care anulează deciziile incorecte legal, constituțional sau procedural.
Romanii nu sunt nemți, veți spune. Așa e! Și nici nu vor fi cât timp, în primul rând, conducătorii lor nu vor încerca să fie.
În august, la noi, veselia electorală era în toi și se făceau planurile pentru alegerile din decembrie, de aceea, nici nu am avut practic o pauză între valuri. În Germania, Angela Merkel avertiza că din toamnă va fi din nou rău.
Cancelarul Merkel nu cosmetizează realitatea și nu oferă proiecții luminoase de evoluție epidemiologică bazate pe acțiunile inspirate ale Guvernului. Vorbește cu oamenii, nu le recită sloganuri, eventual incriminatoare, nu contrazice evidențele, e coerentă în decizii și discurs.
Și de aceea oamenii o cred. Ca dovadă, cariera politică despre care mulți spuneau că e încheiată pare să fi renăscut. Și unul dintre secrete e că acest lucru a părut să o intereseze pe Angela Merkel cel mai puțin.
La noi, principala grijă a întregii clase politice, nu doar a PNL, sunt alegerile.
Opoziția instrumentalizează electoral criza, în timp ce la nivel local lideri PSD se comportă complet iresponsabil, iar ”negaționiștii” Covid și protestatarii anti-mască sunt vedete ale televiziunilor de casă ale PSD, unde combat cot la cot cu liderii partidului.
Guvernul umblă nepermis la numerele epidemiei prin tot felul de schimbări ale modului de calcul valabil din martie până acum. Nu mai raportăm socoteala la rezidenți, cum face toată Europa, ci la domiciliați. Scădem focarele din total, de parcă aceia nu ar fi tot infectați, tot bolnavi.
Covidul din pix în noaptea minții
Și dacă sunt decizii legitime, de ce au fost luate abia acum, după ce din martie se calculează cu focare și raportat la rezidenți?
Așa am ajuns la situația ridicolă în care numărul cazurilor e tot mai mare, dar rata de infectare, calculată în tot felul de moduri, inițial a scăzut. Iar acest dans al cifrelor are un efect dramatic asupra încrederii în autorități, în mesajul și deciziile lor.
Acum, Ministerul Sănătății intenționează să treacă la un mod cu totul nou de contabilizare a testelor și cazurilor zilnice. Motivul invocat de secretarul de stat Baciu pentru SpotMedia.ro (domnia sa s-a abținut de la detalii tehnice, lăsate pentru a fi anunțate de ministru) este o eficientizare a transmiterii rezultatelor către persoanele testate.
Ceea ce ar fi excepțional dacă nu s-ar referi, potrivit surselor noastre, doar la extinderea și la ”negativi” a metodei de notificare folosită acum pentru ”pozitivi”. Dacă nu ar fi făcută cu prețul sufocării totale a DSP-urilor și așa depășite care nu vor avea de gestionat zilnic doar CNP-urile ”pozitivilor”, ci toate cele cel puțin 30.000 de CNP-uri ale tuturor celor testați. Și dacă laboratoarele ar avea toate aceleași softuri compatibile cu ale sistemului central.
Vom vedea cum va răspunde ministrul acestor îngrijorări, dar teama celor care lucrează în domeniu este că noul sistem va fi precum cardul de sănătate, o idee bună în principiu, dar care din cauza limitărilor tehnice și a improvizațiilor va duce la dezastru.
Totul pare menit să dea un fals mesaj că Guvernul controlează, face bine ce trebuie să face, deci una peste alta, e bine.
În orice boală, măsurile sunt cu atât mai eficiente cu cât sunt luate mai devreme. Asta spuneau președintele și Guvernul când au decis în martie starea de urgență, adică pe când aveam 100 de cazuri în total.
De aceea, mi se pare de o gravitate extremă faptul că Guvernul trage cifrele în jos, cel puțin în București - unde, din informațiile mele, aproape zilnic rămân cate 100-150 de cazuri neraportate, iar rata de 3 la mie fusese încă din timpul săptămânii trecute depășită, chiar și pe noul mod de calcul - transmițând astfel un fals mesaj că nu e chiar atât de rău.
Dacă întâi închizi restaurantele și după câteva zile le redeschizi, mesajul e că e mai bine sau mai rău? Dacă rata oficială de infectare scade, mesajul e că e mai bine sau mai rău? Și dacă e mai bine, vigilența, precauția, nivelul personal de alertă cresc sau scad?
Iar când cu toate eforturile pixului n-au mai putut ține rata sub 3, prefectul ne spune că tot nu e grav, nu e panică, vom vedea ce-o mai fi, de ce atâta grabă?
Dar adevărul dăunează grav interesului electoral și se pare că el primează.
Eu cred că un guvern responsabil, cum este cel german, admite situația reală, în primul rând în București, nu doar pentru a lua măsurile necesare, ci pentru ca oamenii să aibă dimensiunea gravitații situației și să intre chiar ei, mental, într-o stare de pericol, mai eficientă decât orice amendă.
Psihologic, nu poți să fii cu adevărat în alertă în timp ce datele oficiale ale Guvernului au ajuns subiect de bășcălie generală.
Care este pericolul a explicat foarte clar prof. de sănătate publică Răzvan Cherecheș - cu cât mai târziu, cu atât mai greu și mai scump: ”dacă ei ar declanșa mai repede măsurile, ar putea încheia mai repede ’lockdown’- ul. Impactul pe termen lung ar fi mai mic. Încearcă să amâne și cred că au o speranță irațională că lucrurile se vor rezolva de la sine”.
Dar cât de scump și cât de greu nu mai contează, dacă au trecut alegerile.