”Vă rog să nu mai toleraţi ca angajaţi ai INSP să furnizeze informaţii publice care nu respectă deciziile noastre”, a spus premierul Orban din capul mesei Guvernului, după ce INSP și Grupul de Comunicare Strategică au furnizat date diferite privind rata de infectare în București.
Fraza aceasta nervoasă și cele ce au urmat în fapt sintetizează motivele pentru care neîncrederea în comunicarea și acțiunile Guvernului este la cote foarte ridicate și determină în bună măsură comportamentul imprudent și nerespectarea măsurilor antiCovid.
Ce transmite premierul? Că datele statistice și științifice trebuie să respecte deciziile politice, nu deciziile sunt luate în funcție de date statistice și științifice. În cazul concret, a fost vorba despre baza de calcul a ratei de infectare.
De când a început epidemia, calculul ratei de infectare se face în funcție de numărul rezidenților în fiecare localitate, după cum recomandă inclusiv Centrul European de Control și Prevenție a Bolilor. În momentul în care în București această baza de calcul a aruncat rata de infectare peste 3 la mie, brusc, Guvernul a decis să o schimbe și să ia în calcul numărul persoanelor domiciliate în București.
Adică până miercuri era în regulă calculul la rezidenți, de miercuri n-a mai fost. De ce?
”Faptul că autoritățile se joacă în București cu rezidenții și domiciliatii îmi spune că încearcă să împingă momentul trecerii în carantina cât mai departe astfel încât să coboare numerele", explică Răzvan Cherecheş, profesor de sănătate publică la Universitatea Babeș-Bolyai.
Joi n-a mai fost anunțată până spre seară nicio rată de infectare, adică acea cifra în funcție de care sunt stabilite o serie de masuri de restricție, pentru că metodologia de calcul a fost din nou schimbată și din calcul au fost eliminați infectații din focare, adică 447 de persoane.
Nu discut aici dacă e corect cu sau fără focare. Dar dacă e corect fără focare, de ce au fost comunicate rate mai mari atâtea luni de zile?
Fapt este că fără infectații din focare rata a crescut în continuare, e 2.89, deci va ajunge la 3 rapid, poate chiar vineri, dacă nu cumva se va schimba din nou modul de calcul până să scădem toți bolnavii și să raportam la toată populația Europei.
Guvernul trage cu dinții de cifre pentru că rata de 3 în București înseamnă şcoli în roșu, scenariu total nepregătit, carantină și, în general, mesajul că nu se pot tine alegeri. În ultima săptămână din octombrie ciclul primar intră în vacanță, deci o închidere naturală și o gură de oxigen.
De ce această încercare de tergiversare? Cel mai probabil, pentru campania electorală și alegeri.
Dar genul acesta de jonglerie cu cifrele subminează ceea ce ar trebui să fie fundamentul, motorul principal al strategiei antiCovid - respectarea voluntară a măsurilor pe bază de încredere. Al doilea efect, in oglindă, este propagarea tezelor conspiraționiste.
E foarte grav când transmiți oamenilor că evoluția pandemiei e o chestiune din pix. Pentru că este cea mai sigură metodă să îi convingi că din pix sunt și recomandările preventive. Ceea ce e noaptea minții.
Ceea ce spun de la începutul acestei crize este că statul trebuie să trateze cetățeanul ca pe un partener, cu care să fie sincer și onest, cu care să comunice corect, coerent, accesibil. Căruia să îi ofere o predictibilitate a acțiunii guvernamentale, care să fie logică și bazată pe credibilitate.
Să vă dau un exemplu: pe 7 octombrie au închis restaurantele de azi pe mâine, i-au lăsat pe oameni cu produsele perisabile pe stoc: musai, urgență! Acum, când numărul de cazuri a mai crescut substanțial, și ne ducem spre 3 la mie în București, cu domiciliați și fără focare, au decis să le deschidă la 30% din capacitate. Care e logica?
Dacă nu era urgentă în mod obiectiv închiderea, de ce a fost făcută brusc? Dacă era o urgență, cum se justifică redeschiderea după ce situația a continuat să se agraveze?
Decizia de a nu permite pelerinajul la Iași a fost corectă. Cât timp interzici evenimente private la care participă cu mult mai puține persoane decât se adună la moaște. Inacceptabilă a fost însă cedarea jandarmilor în fața presiunii fizice a mulțimii, transmițând mesajul unor autorități slabe și al unor reguli relative, nu în funcție de situația obiectivă, ci de enervarea electoratului.
În discuții off the record se vorbește deschis despre plafonarea artificială a cazurilor în jur de 5 mii, prin plafonarea numărului de teste sub capacitatea actuală de testare. Și dacă ne uitam pe cifre vedem că, în ultimele zile, întâmplător sau nu, numărul total de teste a tot scăzut.
Daca ajunsesem și la 35 de mii/zi, miercuri, 4.000 de cazuri noi au fost din 31.300 de teste, joi tot peste 4.000 au fost din 29.600 de teste. Diferența aceea de 5.000 de teste câte cazuri ar fi relevat?
În mod evident, capacitatea de testare nu este în acest moment complet folosită pentru că nevoia de teste la cerere, odată cu încheierea sezonului de concedii, a scăzut mult.
Rezerva aceasta, care după unele opinii s-ar duce până la 40 de mii teste în total, ar permite ajustarea strategiei de testare gratuită, astfel încât să îi cuprindă și pe contacții asimptomatici, care se pot testa doar pe banii lor, chiar în conformitate cu noile reguli ale INSP.
În plus, chiar în cazul simptomaticilor, sunt o mulțime de oameni care relatează că DSP nu îi baga în seamă.
Este o suspiciune întemeiată că există această plafonare? Nu știu, după ce s-a întâmplat în ultimele zile.
Faptul că premierul Orban nu renunță la fidelul său din fruntea Grupului de Comunicare Strategică, Andi Manciu, deși acesta este complet decredibilizat de faptul că nu are o pregătire universitară, nu ajută deloc la spulberarea suspiciunilor.
În martie, am sărit în starea de urgență direct din marșul spre anticipate. Discursul politic până la cel mai înalt nivel era și atunci extrem de relaxat până când a sărit direct în extrema cealaltă. Asta nu ar trebui să se repete.
Deși sunt indicii că exact asta se întâmplă. După cum punctează prof Cherecheș, a fost o vară pierdută sub aspectul pregătirilor pentru valul al doilea, din cauza politizării instituțiilor și funcțiilor tehnice, dar și a acțiunilor electorale în contradicție cu imperativele antiCovid, care au decredibilizat acțiunea și discursul autorităților.
Măcar acum, ”dacă ei ar declanșa mai repede măsurile, ar fi putea încheia mai repede ’lockdown’- ul. Impactul pe termen lung ar fi mai mic. Încearcă să amâne și cred că au o speranță irațională că lucrurile se vor rezolva de la sine.”
Eu sunt pentru organizarea alegerilor, dar nu cu orice preț. Și nu cred că ar folosi cuiva să galopăm spre ele ascunzând realitatea sub preș pentru ca ea să ne explodeze în față pe 7 decembrie.