Stimate domnule primar general,
Îmi permit să mă adresez direct domniei voastre în calitatea mea de simplu cetățean, locuitor de peste opt decenii în București, dezamăgit de prestația altor primari generali, anteriori, dar încă încrezător în speranțele care m-au determinat să vă votez, cu peste un an în urmă.
M-a atras atunci programul candidatului Nicușor Dan, care nu promitea marea cu sarea, așa cum fusesem obișnuit de alți candidați, dar promitea ca bucureștenilor să le fie puțin mai bine decât în trecut.
Mă întreb, așa cum poate se întreabă și alții: oare ne este mai bine acum?
La ora când îmi pun această întrebare s-au încălzit caloriferele și aud cum gâlgâie robinetele în apartamentele vecine, căci toată lumea s-a repezit la dușuri. Nu se știe cât va dura „apa caldă”.
Săptămâna trecută, respectiva apă n-a curs deloc, caloriferele erau reci, iar în casă simțeam o atmosferă ca de pivniță. O avarie gravă afecta mulți, foarte mulți bucureșteni. Avaria s-a reparat, apa caldă curge, dar deocamdată numai pentru spălat pe mâini, nu și pentru duș.
Oare asta înseamnă că este puțin mai bine, stimate domnule primar general? Nu sesizez că ar fi altfel decât pe vremea doamnei Firea, a domnului Oprescu, a altor domni numeroși și chiar decât pe vremea acelui domn din trecut, care își spunea tovarăș.
Am citit în presă că ar trebui înlocuite conducte cu diametrul enorm de aproape un metru și cu lungimea uriașă de aproape o mie kilometri. Asta vine aproape cât distanța București-Viena, parcursă direct, cu avionul.
Poate n-ar fi toate conductele de un metru în diametru, dar oricum cifrele sperie.
Cifrele l-au speriat și pe deputatul Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei, care a extrapolat cu o precizie de matematician actualul ritm de lucru în rețeaua de termoficare și i-a rezultat că: „Reparația țevilor prin care curge apă caldă în București se va termina în 89 ani, 8 luni și 16 zile”.
Unii au socotit că-i o butadă, dar asta sună mai mult ca o sfidare la adresa matematicianului ajuns edil șef, care ar trebui să fi făcut el un calcul exact, un planning pe etape, un grafic general, ceva din care să rezulte în câți ani de acum încolo, în câte mandate de primar sau chiar în câte decenii calendaristice s-ar putea încheia aventura termoficării bucureștene.
Am rămas dezamăgit văzând cum matematicianul încărcat cu diplome grele obținute în Orașul Luminii de altădată, Parisul de azi, se lasă învins fără luptă de un adversar încărcat și el tot cu diplome obținut tot la Paris. Căci tot acolo și-a urmat domnul Drulă toate studiile sale.
Ce frumos le-ar sta amândorura să se fi prezentat în fața telespectatorilor, fiecare cu calculul său, fiecare cu optica sa, cu varianta proprie, să le fi disputat ca doi intelectuali de marcă, într-un limbaj elevat, din care noi ceilalți ne-am mulțumi să înțelegem măcar concluzia: atâția ani – cu o eroare de plus/minus un trimestru!
Am avut și încă mai am încredere în promsiunea fostului candidat devenit între timp primar general, care se angaja astfel, în programul său electoral:
„Înlocuirea a 300 km de conductă din rețeaua principală, cu alocări financiare prioritare (acest proiect s-a derulat până acum într-un ritm extrem de lent, iar investițiile reale au fost mult sub cele asumate în mod oficial chiar de către municipalitate)".
Trei sute de kilometri într-un mandat înseamnă 75 km pe an. În varianta când anul trecut s-au executat 15 km conductă (așa declara chiar domnia voastră), restanța de recuperat în următorii ani este de 60 km. Va fi, oare, în stare CMTEB să înlocuiască în 2022 cei 75 + 60 km sau se pregătește pentru o nouă restanță, rostogolită mai departe, ca un fel de moștenire a trecutului pentru viitor?
Politic așa ar trebui, logic se pare că nu, iar tehnic mi se pare aproape imposibil: dacă, până acum, n-am făcut față nici la cei 75 km angajați, cum să facem, deodată, aproape dublu?
Ca cetățean cu drept de vot, m-aș fi așteptat ca domnia voastră, știind cât îi doare pe bucureșteni inconfortul termic și cât suferă ei atunci când e frig în dormitor, să le fi oferit o explicație, pornind chiar de la programul la care m-am referit și pe baza căruia v-am votat eu.
Cu 300 km într-un mandat, rețeaua de aproape 1.000 km s-ar putea termina în trei mandate, dacă bucureștenii vă vor vota iarăși în fruntea primăriei.
Bucureștenii sunt oameni răbdători, știu că nu se pot face minuni peste noapte, dar percepția generală le sugerează că termoficarea a rămas până acum în voia hazardului, un fel de laissez faire, laissez passer, cum spune zicala, în țara unde dvs ați învățat atâta matematică.
Percepția s-ar schimba însă dacă bucureștenilor le-ar explica însuși primarul general sau un înalt specialist girat de dânsul cum se desfășoară actuala fază de pregătire și execuție a lucrărior. Bucureștenii au dreptul să știe la zi cum se lucrează, ce eforturi se depun, în ce stadiu ne găsim față de țelul final sau față de etapele intermediare.
Care țel, care final? Nicio autoritate din primărie, nici primarul general nu s-a încumetat să estimeze vreun termen pentru funcționarea corectă a termoficării în Capitală.
Este atâta bâjbâială în primărie, încât în locul organelor abilitate s-a pronunțat ironic un fost ministru, calculând în batjocură termenul de 89 ani, 8 luni și 16 zile.
Îl mai țineți minte pe fostul ministru Cătălin Drulă, domnule primar general? Era doar un anonim. Dar, când a ajuns în Guvern, le-a demonstrat telespectatorilor cum urmărește personal țintele programului său, cum procedează pentru desființarea chioșcurilor și tarabelor din stațiile de metrou si cum impulsionează personal lucrările pe autostrăzi.
Filmate de pe teren, din elicopter, avion, de pe dronă, lucrările arătau pe viu cum avansează ele pe drumul expres Sebeș-Turda sau pe cel dintre Craiova și Pitești.
Urmăream ca într-un film serial episoadele uriașului pod și nod rutier de la Brăila, poate cea mai impresionantă lucrare inginerească transfluvială din țara noastră.
Toată țara privea înmărmurită de admirație uriașul pilon dinspre Brăila, care va susține podul pe partea stângă a Dunării.
Ce v-a oprit, stimate domnule primar general, să-i țineți la curent pe bucureșteni cu spectacolul avariilor care opresc încălzirea, cu uriașele pierderi de apă fierbine (mii de tone, comparate de unii cu debitul Dâmboviței, multiplicat), cu condițiile supraomenești în care se intervine la avarii, cu montarea „din mers” a unor noi conducte, cu elaborarea caietelor de sarcini, pregătirea licitațiilor, desfășurarea lor, contractarea, tot ce trebuie să știm din momentul când s-a stabilit ce trebuie făcut, până la recepția finală a lucrărilor?
Îmi permit să revin la cazul domnului Drulă, al cărui spirit de inițiativă îl admir și a cărui pricepere în arta comunicării l-a ridicat rapid, din poziția de aproape anonim, în cea de personalitate notorie. Nici în problema autostrăzilor nu se pot face minuni peste noapte, dar măcar știm ce se petrece și simțim că nu ne ascunde nimeni nimic.
Ar fi în avantajul celui care a preluat administrarea termoficării să demonstreze pe viu că ceea ce face el este incomparabil mai bine decât ceea ce făceau niște predecesori precum Cuc, Șova, Stroe și alții, de pe urma cărora n-au rămas decât linii groase, trase cu creioane carioca, pe harta țării.
Vremea vorbelor a trecut, stimate domnule primar general. Știu că există fapte. Știu că se intervine la avarii mai alert ca în trecut, știu că CMTEB informează populația operativ prin site, cu privire la apariția avariilor și la termenele estimate de terminare a lucrărilor și știu că Primăria Capitalei a lansat anul acesta licitaţia pentru reabilitarea conductelor pe un traseu de 105,969 km (211,94 km conducte efective), la o valoare de peste un milliard de lei.
Cu o asemenea lucrare, aveți tot dreptul să afirmați că ne va fi „puțin mai bine” și chiar ceva mai mult.
Dar – vai! – termenul propus pentru elaborarea proiectelor și execuția lucrărilor este de 48 de luni. Adică peste patru ani, nu de astăzi, nici măcar de la data când se va conforma licitatorul câștigător, nici de la data încheierii contractului și de la data când primăria îi va preda acestuia amplasamentul liber de orice sarcină.
Căci, deși traseul este deja existent și deși amplasamentul se află în posesia CMTEB, nu este exclus ca, după elaborarea proiectului, să rezulte necesitatea unor noi spații pentru lucrări sau, cel puțin, pentru organizarea de șantier. Nimeni nu știe câți ani mai trebuie adăugați în acest caz la cei patru, prevăzuți deocamdată.
Firește, sunt în joc mulți parametri necunoscuți, dar un bun cunoscător al investițiilor, experimentat în arta licitațiilor, informat cu privire la tehnologiile noi, știe să prefigureze evoluția oricărui obiectiv, oricât de complicat ar fi el și oricâte necunoscute ar avea în față.
Un bun cunoscător al investițiilor ar trebui să pună la îndemâna primăriei un planning maximal și unul minimal. Cu acest cadru general și cu informarea permanentă privind evoluția lucrărilor, bucureștenii vor avea senzația că situația este ținută sub control de către primarul general.
Fără toate acestea, bucureștenii ar rămâne tot mai dezamăgiți, stimate domnule primar general.
Ar fi ca o minge, ridicată de dvs la plasa doamnei Firea, stimate domnule primar general.