Riscurile unui război mare în următorii ani, scenarii privind evoluția conflictului din Ucraina, influența Rusiei în România.
DW a stat de vorbă cu profesorul Cristian Nițoiu de la Universitatea Loughborough din Londra.
Riscul unui război extins în viitorul apropiat
DW: Diferiți reprezentanți ai serviciilor secrete occidentale, mai ales din Germania și din Franța, au vorbit despre riscul unui război mare în următorii 3-4 ani. Care ar fi elementele care ar contrazice această ipoteză și care sunt cele care ar putea să o confirme?
Cristian Nițoiu – În acest moment există o ipoteză în ceea ce privește un posibil război în Europa. Nu știu exact de ce serviciile de inteligență din diverse state europene ar indica acest fapt. Poate fiindcă una dintre ipoteze ar fi că este posibil ca un război cu Rusia să fie oarecum și în interesul Uniunii Europene.
UE este acum într-o oarecare criză financiară, iar sursele de dezvoltare economică sunt oarecum limitate, cel puțin pe partea de dezvoltare industrială: un război ar putea aduce noi surse, cel puțin pe partea de industrie militară, în așa fel încât să existe creștere economică.
Deja se vede că Uniunea Europeană, prin programul de înarmare SAFE care a fost anunțat la începutul anului, a încurajat creșterea productivității la nivelul industriei militare, iar statele din Uniunea Europeană vor avea acces la împrumuturi foarte ieftine pentru a dezvolta industria de armament și infrastructura strategică.
În același timp, e foarte posibil ca un război să nu fie de dorit. S-ar putea ca toate discuțiile acestea să fie doar un mod de a încerca și a justifica faptul că este necesar să investim mai mult în industria de apărare. Ideea că Rusia ar putea ataca anumite state din Uniunea Europeană sau că ne confruntăm cu un pericol iminent cu siguranță legitimează investiții mult mai mari în industria de apărare, inclusiv pornind de la faptul că multe programe sociale, chiar statul welfare se află în pericol: în statele europene, în Germania, de exemplu, în Franța, vedem cum există revolte sociale pe fondul lipsei locurilor de muncă sau a precarității sistemului de pensii.
E nevoie de un discurs care poate să legitimeze faptul că resursele de pe partea socială merg pe partea de apărare.
Dincolo de toate acestea, s-ar putea să fie informații credibile la care au acces serviciile de informații în urma cărora trag un semnal de alarmă foarte veridic. Sunt înclinat să cred că nu au astfel de informații și că mai degrabă a doua ipoteză ar funcționa pe baza intereselor factorului politic, pentru a justifica investițiile de apărare în detrimentul celor care ar ajuta dezvoltarea socială în societate.
DW: Totuși, o astfel viziune ar avea efect doar pe termen scurt, dacă ar fi vorba doar de un fel de propagandă care să mute atenția oamenilor spre alte subiecte decât cele sociale, nu?
Cristian Nițoiu - Da, dar politicienii gândesc pe termen scurt. De obicei, vor doar să rămână la putere și să se asigure că la următoarele alegeri vor fi și votați. Serviciile de inteligență sunt în mare parte sub controlul politicienilor. Nu știu dacă au un grad de autonomie atât de mare.
În schimb, liderii armatelor din Europa, principalul general din Marea Britanie, și sunt la curent cu ce spun și cei din Austria și Germania, care la rândul lor au infirmat ideea că în următorii ani vom avea un război mare cu Rusia.
Din punctul lor de vedere, Rusia nu are capacitatea de a lupta într-un război pe mai multe fronturi și mai ales cu o Europa unită. Cred că narațiunea aceasta privind un război iminent în următorii trei ani cu siguranță este folosită strategic pentru a legitima investițiile în zona militară.
Situația României după retragerea parțială a trupelor americane
DW: Cum vedeți situația din România, cu retragerea trupelor americane de elită, cu încercările Rusiei de intimidare a Bucureștiului pe diverse niveluri, pornind de la drone care survolează spațiul aerian până la alegerile prezidențiale de anul trecut, în care Rusia a fost amestecată destul de mult după cum arată diferite anchete.
Cristian Nițoiu - Retragerea trupelor americane e parte a urmei strategii mai largi a Statelor Unite de a se focusa cu precădere în Asia de Sud-Est. De mult timp au fost voci în Statele Unite care au spus că trebuie să creăm un fel de NATO în acea regiune, pentru că principala amenințare pentru Statele Unite din punctul lor de vedere este China, nu Rusia, care e doar un fel de soldat de lut.
Și președintele Trump a spus de multe ori asta despre Rusia, că nu ar avea capacitatea să lupte și că ar fi un tigru de hârtie.
DW: Așa e, dar americanii nu și-au retras trupele și din Polonia sau din țările baltice, doar din România, Bulgaria și Ungaria.
Cristian Nițoiu - Da, dar în principal trupele din România nu erau poziționate aici împotriva Rusiei, ci mai degrabă pentru a susține anumite operațiuni în Marea Mediterană și pentru a susține Israelul, în principal, sau anumite operațiuni împotriva Iranului.
Nu știu știu exact care este strategia Statelor Unite în privința Israelului și Iranului și care ar fi efectul retragerii trupelor din România asupra acestei strategii, dar cu siguranță nu trebuie să interpretăm retragerea trupelor ca lipsă a susținerii Statelor Unite în eventualitatea unei confruntări directe directe a României cu Rusia. Oricum, nu cred că așa ar trebui să gândim și până la urmă și numărul mic de trupe care erau până acum în România nu puteau descuraja un atac al Rusiei.
DW: Dincolo de toate aceste detalii, a avea trupe americane pe teritoriul țării este o garanție, fiindcă Rusia nu vrea să intre într-o confruntare cu SUA.
Cristian Nițoiu - Foarte multe lucruri ipotetice sunt aici și în principal nu cred că schimbă în vreun fel poziția României față de Statele Unite. Chiar săptămâna trecută președintele Trump a spus că are o părere foarte bună despre români, când a avut discuția cu prim-ministrul Viktor Orban. Din punctul americanilor de vedere, e o problemă de strategie internă.
Pe de altă parte, numărul de trupe pe care Statele Unite le pot staționa în România sau Bulgaria este limitat de anumite înțelegeri pe care le-au făcut cu Rusia în anii '90, când președinții Bill Clinton și Boris Elțîn au discutat modul în care se va extinde NATO și s-au înțeles că numărul de trupe americane care pot fi staționate, mai ales în România și Bulgaria, va fi limitat.
Așa că, din punctul ăsta de vedere, din nou nu cred că este o problemă majoră, deși putem discuta și despre dezvoltările interne din România și toate speculațiile privind anularea alegerilor și modul în care sunt tratate forțele de extremă dreaptă din România. Eu nu cred că administrației americane îi pasă atât de mult de România încât să se uite la lucrurile acestea.
Influența Rusiei în România
DW: Sunt câteva indicii că Rusia are pârghii importante de influență în România: Guvernul a continuat să cumpere combustibil de la Lukoil și după invazia rusă în Ucraina, a permis diferitelor afaceri rusești să funcționeze și chiar să se dezvolte, iar la prezidențialele din 24 noiembrie 2024, un candidat pro-rus a câștigat primul tur. Cât de periculoasă credeți că e această influență?
Cristian Nițoiu - E greu de speculat. Cu siguranță sunt mai multe paliere. E palierul politic pe care nu cred că Rusia are influență atât de mare.
DW: Deși era să pună un președinte la Cotroceni?
Cristian Nițoiu - Am citit și eu toate documentele care au fost făcute publice de serviciile secrete românești. Dacă un student din anul întâi ar veni cu argumente de acest fel, n-ar trece. Mi-ar fi rușine să fiu în locul celor de la serviciile românești care au produs așa ceva.
DW: Nu e vorba doar despre textele trimise la Consiliul Suprem de Apărare a Țării de serviciile secrete înainte de anularea alegerilor. E vorba despre o serie de anchete jurnalistice, inclusiv internaționale, care scot la iveală legături între conturile lui Călin Georgescu pe rețelele sociale și Moscova. Apoi, e și raportul făcut de serviciul francez VIGINUM - Vigilență și protecție împotriva interferențelor digitale străine - care a explicat cum s-a produs interferența rusă în România. Raportul TikTok a adus, de asemenea, date relevante, iar statele occidentale consideră că România ar putea fi un exemplu despre cum Rusia va interveni cu niște metode noi în alegerile viitoare din Europa și în slăbirea democrațiilor consolidate.
Cristian Nițoiu - Cu siguranță, una dintre strategiile Rusiei e să profite de tendințe populiste anti-europene, anti-globaliste, să spunem, eurosceptice din fiecare stat membru. Cu siguranță sunt anumite unelte pe care le folosește pentru a ajuta mai mult sau mai puțin cu acordul celor care sunt sprijiniți în campaniile electorale. Știm foarte bine că în foarte multe state bani din Rusia au ajuns la astfel de grupări de extremă dreaptă populistă și de extremă stângă.
Trebuie să ne gândim că legăturile dintre Rusia și România nu au apărut peste noapte, ci sunt legături care au fost create în perioada comunistă. După căderea regimului, s-a schimbat natura acestor legături, dar ele nu se pot distruge ușor. Și cred că astfel de legături sunt pe mai multe niveluri, e foarte posibil ca și unii politicieni români să aibă o atitudine duplicitară față de Rusia.
Pe partea economică sunt legături mult mai puternice, aș spune, sunt încrengături foarte mari, mai ales în zona energetică. Nu o să intru în detalii, dar sunt multe mecanisme prin care se spală bani prin ambele țări, sunt legături importate între organizații de criminalitate transfrontalieră, care au fost documentate înainte de începerea războiului.
În Rusia, dacă ne gândim, aceste grupări sunt în mare parte legate de sistemul politic, nu pot acționa în afara lui. Deci putem spune că sistemul politic din Rusia folosește organizațiile acestea de crimă organizată cu legături economice în România în propriul interes. Sunt implicați oameni de afaceri din ambele țări, dar, din nou, toate aceste date sunt circumstanțiale și nu avem dovezi clare.
Merită să subliniem și că Rusia nu are, prin comparație cu Statele Unite sau China, o putere de atracție prea mare. Nu prea are ce să le ofere altor state ca să le atragă cooperarea sau bunăvoința. Nu are o putere economică atât de mare și nu poate să vină cu investiții. De aceea, pentru a-și promova interesele și a crea un context favorabil în alte țări, trebuie să recurgă la metode subversive. Practic, nu prea are alte metode la dispoziție.
Nu este cu nimic surprinzător că, nu numai în România, dar și în alte state, astfel de metode sunt folosite pentru a crea dezordine în societate. În Occident, după ce a început războiul, foarte multe astfel de legături au fost făcute, mai ales în Marea Britanie și în Franța, mulți oligarhi ruși nu au fost expulzați, dar li s-a spus, pe un ton politicos, că ar trebui să-și vândă toate proprietățile, inclusiv acțiunile sau companiile pe care le au.
Citeşte integral interviul România și cel mai dramatic scenariu în Ucraina pe Deutsche Welle