La scurt timp după ce Parlamentul României a votat susținerea forțelor militare americane în conflictul din Iran, președintele și Ministerul Apărării au anunțat că am putea trimite militari pentru a participa la operațiunile de deminare ale strâmtorii Ormuz.
Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), condus de președintele Nicușor Dan, a decis că România va răspunde favorabil solicitării Statelor Unite de a utiliza bazele militare românești.
După decizia CSAT, Parlamentul României a aprobat solicitarea. Astfel, bazele militare americane și NATO din România au început să fie folosite de forțele Statelor Unite în conflictul cu Iranul. Cea mai importantă este baza Mihail Kogălniceanu, unde au fost staționate avioane-cisternă pentru realimentarea în zbor a bombardierelor. Aceste aeronave decolează și realimentează avioanele care execută misiuni deasupra Iranului.
O altă componentă-cheie a acestui sistem defensiv este scutul de la Deveselu.
Deveselu, o localitate mică la sud de Caracal și sud-vest de București, găzduiește din 2011 o bază aeriană cu un radar performant. Instalația funcționează sub autoritatea Marinei Militare a Statelor Unite și a NATO. Baza are un sistem de detectare a rachetelor balistice cu rază medie și lungă.
Încă de la construcție, scutul de la Deveselu a avut ca obiectiv detectarea lansărilor de rachete balistice din Iran. NATO și Statele Unite consideră Iranul un adversar potențial din cauza influenței sale destabilizatoare în Orientul Mijlociu.
De asemenea, trebuie precizat faptul că Vladimir Putin a văzut de la început scutul ca o amenințare la adresa Rusiei și o consolidare a NATO în spațiul de influență al Kremlinului.
Atacul militar al Statelor Unite și al Israelului asupra Iranului a avut un impact economic semnificativ. Prețurile combustibililor au crescut brusc, deoarece Strâmtoarea Ormuz, prin care trece peste 20% din petrolul mondial, este blocată. Peste 100 de petroliere sunt, de asemenea, blocate în Golful Persic, ca urmare a acțiunilor militare.
România, în Strâmtoarea Ormuz
Când Parlamentul României a votat în favoarea sprijinirii Statelor Unite în conflictul militar cu Iranul, au rezultat câteva consecințe importante.
Relațiile diplomatice cu Iranul s-au tensionat brusc, Teheranul anunțând că România va face față unor repercusiuni juridice și politice, fără a transmite o amenințare militară directă.
Președintele Nicușor Dan și mai mulți membri ai Guvernului au declarat că România nu este un participant activ în conflict, oferind în principal sprijin logistic.
Cu toate acestea, situația reală e un pic mai complexă. Documentul înaintat Parlamentului a fost unul secret pentru publicul larg, fiind consultat de aproximativ 100 de deputați înainte de vot.
Este important de menționat că decizia CSAT și votul Parlamentului s-au bazat pe un acord de cooperare de lungă durată între România și Statele Unite, iar angajamentele țării noastre sunt considerabil mai extinse în ce privește sprijinul pentru SUA.
Astfel, România, la scurt timp după decizia legală de susținere a SUA, s-a alăturat unei forțe internaționale care sprijină Statele Unite în operațiunile militare din Strâmtoarea Ormuz.
“Am decis să ne alăturăm declarației Regatului Unit, Franței, Germaniei, Italiei, Olandei și Japoniei privind asigurarea în Strâmtoarea Ormuz a libertății de navigație, principiu fundamental al dreptului internațional”, a anunțat Nicușor Dan, președintele României, în data de 20 martie.
“Alăturarea României la acest demers are loc pe fondul implicațiilor grave pe care închiderea strâmtorii le are asupra piețelor energetice globale, precum și asupra economiei mondiale”, a mai spus șeful statului.
Experiența din Marea Neagră
Implicarea depășește deja sprijinul logistic inițial, extinzându-se la o participare activă în regiunea Golfului Persic.
România și-a dezvoltat expertiza în operațiunile de deminare în ultimii patru ani, mai ales ca răspuns la activitățile ostile ale Rusiei din Marea Neagră în conflictul cu Ucraina, care au necesitat intervenția forțelor armate române.
Președintele și ministrul Apărării au anunțat că mai mulți militari români ar putea ajuta la securizarea navigației în Strâmtoarea Ormuz. Nu au oferit detalii concrete despre participare.
“Analizăm, în funcție de disponibilitatea și a celorlalți parteneri, care este necesarul raportat la disponibilitatea noastră. Am căpătat ceva experiență cu deminarea în Marea Neagră pe parcursul ultimilor ani; putem participa cu ofițeri de stat major, eventual cu schimb de informații care pot ajuta la astfel de situații, inclusiv cu personal care a căpătat experiență în ultimii ani pe zona de deminare”, a declarat Radu Miruță, ministrul Apărării.
Declarațiile oficiale arată reticență privind implicarea activă în conflictul cu Iranul, dar realitatea din teren e schimbătoare. Oficialii spun că România nu are rol activ, întrucât nici SUA și nici Israel nu au trimis trupe pe teritoriul iranian.
Donald Trump, fără aliați
Evoluțiile din ultimele săptămâni, legate de poziția României în ce privește conflictul din Iran, confirmă relansarea parteneriatului strategic cu SUA.
Radarul de la Deveselu joacă acum cel mai important rol din istoria sa operațională. Din mai 2016, de când a devenit funcțional, nu a mai fost utilizat cu o asemenea intensitate.
Ministrul Apărării, Radu Miruță, a confirmat că există alerte active privind radarul de la Deveselu. Acesta intră în acțiune ori de câte ori există riscul ca Iranul să lanseze o rachetă balistică spre state NATO sau spre Europa.
Sprijinul oferit de România administrației americane vine într-un moment în care Donald Trump nu are mulți aliați. Președintele SUA a pornit atacul asupra Iranului doar alături de Israel. Din punct de vedere militar, pierderile celor două țări au fost limitate, în timp ce pagubele provocate Iranului au fost mari.
Totuși, modul în care a reacționat Iranul a generat o instabilitate globală. Regimul fundamentalist de la Teheran a încercat să escaladeze conflictul, atrăgând și statele arabe din regiune, precum Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Oman, Qatar, Kuweit, Irak și altele, cu unele având chiar relații de colaborare, cum ar fi Qatarul.
Ca urmare a crizei de securitate din regiune, prețul combustibilului a crescut cu peste 30% în doar câteva zile. Situația a creat o mare nervozitate pe piețele financiare și a pus guvernele într-o situație dificilă, deoarece nu au fost consultate în privința conflictului. Marea Britanie, Franța, Germania și Spania au refuzat să sprijine SUA chiar și logistic în conflictul din Iran, ceea ce a provocat furia lui Donald Trump.
Câștiguri și riscuri
România a anunțat sprijinul pentru SUA devreme, transmițând un semnal pozitiv către Washington. Decizia a trecut prin Parlament fără prea mult scandal politic, deși rețelele de influență proruse din România sunt destul de vocale.
România a reușit să relanseze relațiile cu SUA, intrate într-un con de umbră după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. Sprijinul oferit acum Statelor Unite și Israelului este consistent. Nu va trece neobservat la nivelul conducerilor politice ale celor două state. Totuși, acest sprijin nu vine fără riscuri. Pe lângă cele deja menționate - poziția ostilă a Iranului - există și un risc real de securitate.
România se află în raza de acțiune a rachetelor balistice cu rază medie ale Teheranului.
Probabilitatea ca una dintre acestea să atingă teritoriul românesc, trecând de sistemele antiaeriene ale statelor NATO, este, totuși, redusă. Dar riscul nu trebuie exclus în totalitate. Până acum, Iranul a lansat trei rachete balistice înspre Europa și NATO, niciuna nu și-a atins ținta, toate fiind distruse în aer.