Totuși, în ultimele zile, pare că am văzut lumina de la capătul tunelului. Pare că vom avea un guvern în persoana lui Igor Grosu. O persoană demnă de această funcție și mai ales integră, cu o experiență politică în spate, ocupând mai multe funcții publice în perioada 2003-2012, printre ele se numără mai multe funcții la Ministerul Economiei Republicii Moldova, iar în prezent ocupă funcția de președinte al fracțiunii PAS în Parlamentul RM și președinte interimar PAS.
Între timp, socialiștii în frunte cu Igor Dodon atacă propunerea lui Igor Grosu la Curtea Constituțională, ca să nu pară evident că au făcut înțelegere, pentru a se mai afla în continuare în Parlament cu majoritate parlamentară.
Și ca Igor Dodon să nu își supere stăpânii de la Moscova, acesta l-a înaintat la funcția de prim-ministru pe Vladimir Golovatiuc, ambasadorul Republicii Moldova în Federația Rusă. Bun semnal, nu?
Nu degeaba Ministerul Rus de Externe a atenționat ambasada SUA la Chișinău să nu se amestece în treburile interne ale Republicii Moldova, acum au intrat și rușii în ecuație, ca să ne arate că niciun eveniment important din Republica Moldova nu se întâmplă fără implicarea Federației Ruse.
Apropo, aceast Vladimir Golovatiuc nici măcar nu cunoaște limba oficială a statului, limba română. Totuși, această propunere nu va trece, pentru că din punct de vedere constituțional propunerea Maiei Sandu în persoana lui Igor Grosu este una legală. Pe această chestiune s-a pronunțat astăzi și Curtea Constituțională de la Chișinău, care a respins cererea de suspendare a acțiunii decretului președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu, privind desemnarea lui Igor Grosu, în calitate de candidat pentru funcția de premier.
Totuși, eu nu am certitudinea că guvernul Grosu va avea o longevitate atât de mare. Guvernul va activa maximum până în toamnă, iar apoi situația va continua să fie la fel, adică vom vedea iarăși o criză politică.
Să nu uităm că Republica Moldova este o republică parlamentară, adică majoritatea deciziilor importante se iau în Parlament. Prin urmare, alianța Dodon- Șor urmărește să se țină cât mai mult în Parlament, pentru a vota cât mai multe legi absurde, dar și pentru că parlamentarii au imunitate și sunt protejați în fața justiției.
Dacă, săptămâna trecută, Partidul Socialiștilor a anunțat în mod repetat că „rămâne ferm pe poziția de a susține un guvern în frunte cu Mariana Durleșteanu, candidatul propus de majoritatea politică formată la nivelul Parlamentului pe 11 februarie și va iniția noi acțiuni zilele următoare pentru a asigura desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru”. Atunci, în momentul de față, observăm cum avem un nou candidat la funcția de prim-ministru al Republicii Moldova, în persoana lui Igor Grosu.
Cu siguranță majoritatea parlamentară Dodon - Șor va vota propunerea Partidului Acțiune și Solidaritate, pe actualul președinte interimar al PAS, Igor Grosu.
Dacă într-adevăr candidata majorității parlamentare Dodon-Șor, la funcția de prim-ministru al Republicii Moldova, Mariana Durleșteanu, avea intenția serioasă de a se retrage, aceasta ar fi trebuit să se retragă înainte de consultările Maiei Sandu cu fracțiunile politice.
De aceea constatăm că retragerea acesteia s-a făcut în mod intenționat și totul a fost plănuit dinainte. Această retragere în ultimul ceas nu a fost altceva decât un plan bine-gândit și o înțelegere a lui Igor Dodon cu ambasadorul Statelor Unite, Dereck Hogan de a mai domoli apele și desigur de a-și negocia securitatea sa și a familiei sale.
De aceea nu ar trebui să ne îmbătăm cu apă rece că nu vom avea un guvern condus de un reprezentant al lui Dodon, pentru că asumarea guvernării de către Partidul Acțiune și Solidaritate în momentul de față nu reprezintă altceva decât o poziție vulnerabilă, dacă este să ne gândim în ce situație delicată se află sistemul sanitar din Republica Moldova.
Cu 2 mii de cazuri pe zi, guvernul Grosu va fi nevoit să își asume și declararea unui nou lockdown. Iar aceste restricții de limitare a răspândirii virusului vor taxa guvernul Grosu și implicit partidul PAS. Iar în urma acestor măsuri, PAS va pierde destul de mult capital politic.
De asemenea, în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru, Igor Grosu deja și-a luat nominalizarea destul de în serios și a declarat că guvernul pe care îl va conduce va avea 3 priorități:
1) lupta eficientă cu criza pandemică și economică, campania de vaccinare, revenirea la viață normală pentru toți cetățenii;
2) curățarea rapidă de scheme și corupți a instituțiilor, agențiilor și întreprinderilor de stat și cu participare de stat;
3) declanșarea alegerilor anticipate.
Din retorica Maiei Sandu de “vrem cu orice preț anticipate”, observăm că discursul referitor la anticipare e pe plan secundar, iar guvernul cu siguranță va fi votat, totuși acesta va avea o durată scurtă, iar criza politică de la Chișinău va continua să persiste.
De aceea nu sunt de părere că Maia Sandu a câștigat foarte multe din această nominalizare și Dodon a fost în pierdere, pentru că pe termen lung vom vedea cum Igor Dodon va replica scenariul cu guvernul Maiei Sandu și anume va lăsa guvernul Grosu să funcționeze câteva luni, până în toamnă, apoi va recurge la tactica din 2019 unde va arăta că guvernul într-o perioadă atât de scurtă nu a reușit să facă schimbări majore în societate.
Și nu în ultimul rând, să nu uităm că atâta timp cât Igor Dodon are o majoritate confortabilă în parlament, Maia Sandu va depinde de acesta pentru că guvernul Grosu poate cădea în orice moment.
Doar alegerile anticipate pot reseta întreaga clasă politică și pot aduce acele schimbări pe care cetățenii Republicii Moldova le doresc cu atâta ardoare.
Acum vedem un moment de respiro al bătăliei dintre Maia Sandu și Igor Dodon, dar această pauză va dura până în toamnă, când se va instala din nou o criză politică, iar Igor Grosu, viitorul premier, va fi lăsat să plece.
