La prima vedere, pare o competiție electorală obișnuită, așa cum se întâmplă la fiecare patru, respectiv cinci ani, pentru noile mandate. Nimic deosebit. Am mai trecut prin asta, se poate spune. Avem alegeri de 35 de ani și de fiecare dată ne-am descurcat cumva și am mers înainte, nu înapoi.
Dincolo de hainele electorale uzuale, de lozinci și sloganuri, anul acesta s-a declanșat și, iată, escaladează teribil, un război cultural profund al societății românești. Plin de ură, patimă și ipocrizie revanșardă deghizată în „patriotism”, războiul nostru ideologic intern face parte dintr-o confruntare mult mai amplă a „plăcilor tectonice”, la nivel global. Iar rețeaua chinezească Tik-Tok, făcută pentru cei care nu pot citi mai mult de 10 cuvinte, a lucrat intens pentru candidatul pro-rus, așa cum ne spune oficial CSAT.
Demult nu am mai văzut atât de clar divizarea României în opțiuni cultural-ideologice opuse, care nu se referă la programe electorale concrete și măsuri specifice, pe care aproape nimeni nu le mai citește în prezent, ci la direcții fundamentale, viziuni esențiale asupra modelului de țară și valori definitorii. Nimeni nu strigă astăzi pentru un procent în plus sau în minus la impozite, pentru vreo modificare anume în administrație sau justiție, nici măcar pentru salarii sau pensii, ori pentru vreun proiect de lege în agricultură, sănătate sau transporturi, ci pentru modul general de abordare a viitorului politic al țării. Este în joc însăși direcția fundamentală a României.
Prin „schimbarea” de care vorbesc revizioniștii lui Călin Georgescu se înțelege resetarea completă – strategică, politică și sistemică a României, ceea ce ar fi și imposibil, și extrem de dăunător, și incoerent (de exemplu, nu poți să interpretezi teatral rolul de continuator mistic al lui Corneliu Zelea Codreanu și să fii pro-Rusia în același timp, decât dacă vrei să te îngropi în ridicolul unor conspirații și baliverne fără sens, căci prima trăsătură a legionarilor din anii 1930-1940, care erau niște brute criminale dar aveau conducători coerenți pe linia lor naționalistă de extremă-dreapta, a fost tocmai atitudinea profund anti-URSS).
Să înțelegem deci cine se înfruntă acum pe scena politică. Avem nu două, ci trei mari Românii politice (trei culturi politice majore), între care două („România Liberal-Europeană” și „România naționalist-suveranistă”) au ajuns în finală. Înainte de a se grupa în jurul unor partide, adepții acestora se confruntă în primul rând cultural, în sensul cel mai larg al termenului.
Două mari etosuri divergente, fiecare de 35-40%, își dispută supremația politică (cel pro-integrare-modernist-liberal-prooccidental și cel antimodernist-antioccidental-antiliberal-suveranist), în timp ce un al treilea (social-conservator-asistențial, moderat naționalist și moderat prooccidental, reprezentat de PSD), eliminat din cursă la primul tur dar încă robust ca opțiune politică (20-25%), este așteptat să se pronunțe urgent și să anunțe ce direcție sprijină. În primul model de gândire politică, se înscriu oamenii educați ai acestei țări (și nu mă refer doar la cei cu diplome de carton, ci la toți cei realmente educați, care citesc cărți de calitate și au cariere profesionale reușite, fiind și corect informați politic). Sunt, în general, oamenii care au reușit.
În al doilea, modelul alegătorului Tik-Tok revoluționar, sunt trei subcategorii distincte, alimentate de câte un factor determinant, dar pe care platforma chinezească i-a unit în ura lor: ignoranța (sfertodocții, foarte periculoși, pentru că nu știu mai nimic dar au impresia că știu totul), derapajul mintal conspiraționist și anti-știință, respectiv frustrările economico-sociale. Unul din cei trei factori reprezintă motorul acestui tip de vot.
Al treilea fenotip cultural-politic al României, „pesedistul debusolat”, care nu știe ce să mai creadă, fiind cu mintea de o parte și cu sufletul de cealaltă parte, va fi așadar arbitrul marii finale.
Se înfruntă în aceste săptămâni România tradiționalistă, antioccidentală și retrogradă, aflată într-o puternică și zgomotoasă ofensivă revizionistă, în special pe Tik-Tok, cu România culturii europene și a valorilor liberale, aflată în defensivă și în degringoladă politică, pe fondul „aterizării dure” -să nu spunem chiar prăbușire- de la finalul epocii Iohannis, despre care am scris recent.[i]
Partidele liberale, centriste (de centru-dreapta), adună cu greu 35%, din mai multe fragmente (PNL în curs de reformare sub conducerea lui Bolojan, USR ridicat de calificarea Elenei Lasconi în finală, UDMR condus de liderul echilibrat și rațional Kelemen Hunor), ceea ce ridică oricum problema formării majorității parlamentare și coaliției de guvernare pro-Vest, mult mai dificilă și mai importantă decât chestiunea președintelui.
Citește integral articolul Războiul cultural profund al României, alimentat de Rusia scris de Valentin Naumescu pe centrulpolitic.ro.