Declarațiile președintelui Dan la Haga despre chestiunea justiției pun sub un mare semn al întrebării fie onestitatea domniei sale, fie înțelegerea corectă a rolului și atribuțiilor președintelui. Una dintre ele este grav deficitară la noul președinte.
În primul rând, președintele ne spune că a fost ales pentru 60 de luni, din care prima lună a fost dedicată deficitului. De fapt, dl Nicușor Dan a pierdut prima lună din mandat cu o problemă în privința căreia nu are nicio atribuție legală și constituțională.
Deficitul e treaba Guvernului și a Parlamentului, iar cea mai bună metodă prin care Nicușor Dan putea lucra la ea era să facă rapid o propunere de premier care să negocieze majoritatea, programul și echipa, după care să lupte cu deficitul.
Lupta eroică cu deficitul a dlui Dan ce efect a avut, în afară de a asigura o victorie confortabilă a PSD în negocieri, de unde partidul a plecat cu tot ce a visat? De fapt, lucrurile s-au mișcat abia după desemnarea premierului, care a pus capăt unei băltiri inutile.
Lupta aceasta cu deficitul a fost dansul de putere al lui Nicușor Dan, care a maximizat cât a putut perioada în care cărțile erau în mâna lui. S-a bucurat de noua jucărie.
Oare cum putea ști precis cât vor dura negocierile, dacă nu le-a setat el însuși să dureze atât, fără a încerca să dea drumul la joc imediat? Dacă o făcea, mai era însă primadonă la portiță dimineața? Avea timp să se ocupe de Justiție, de exemplu, dar îl preocupa?
Majoritatea nu se creează la Cotroceni, ci în Parlament, în jurul premierului desemnat de președinte în vederea creării majorității. Iar audierile în Parlament nu au fost gândite caricatural, pentru că oricum nu mai contează. Acesta e jocul politic normal.
Atât subsemnata, cât și colegul Dan Tăpălagă am scris despre faptul că în această lună dedicată deficitului tema Justiției a fost abandonată de Nicușor Dan, deși în campanie a fost unul dintre pilonii discursului domniei sale. Au curs numiri extrem de controversate, în privința cărora dl Dan ne spune că nu are nicio atribuție constituțională:
„Potrivit legii, atributul de numire a președintelui ICCJ este al Secției de Judecători a CSM. Președintele nu poate mai mult decât să asiste la ședințe”.
Așa este, nu are nicio atribuție directă. Exact asta scriam eu în campanie când dl Dan pretindea că președintele României este parte a CSM, poziție din care multe ar putea să facă. Între timp, a ajuns la concluzia că președinte doar asistă, deci de ce și-ar mai bate capul, înțelegem.
Adevărul este între cele două extreme nicușoriste, cel din campanie și cel actual. Desigur că președintele nu e parte din CSM, ci poate doar prezida ședințele la care participă, fără drept de vot.
Dar această participare nulă ca valoare de decizie nu este cu totul lipsită de importanță. Nu împărtășesc opinia lui Sorin Ioniță care îi cerea președintelui să bată în masa CSM, deși ea este în linie cu atitudinea promisă în campanie.
Dar de la aceste ședințe, din conferințe de presă, prin postări de Facebook, președintele transmite niște mesaje către societate, o poziționare. Cheamă societatea să pună presiune într-o direcție sau alta, alături de el, ridică teme pe agendă. Pasivitatea președintelui sugerează că fie este pe deplin de acord, fie a capitulat fără lupta.
Despre numirea lui Mihai Busuioc la CCR, dl Nicușor Dan a răspuns extrem de evaziv.
“Există într-un echilibru de putere între președinte, Parlament și Guvernul care este o creație a Parlamentului și prin atributele pe care le am că președinte încerc să optimizez aceste lucruri care preocupă societatea. Optimizare înseamnă că pe anumite decizii comune, decizia finală nu e la tine și atunci prioritizezi și o prioritate a fost obținerea unei majorități stabile și rezolvarea problemei deficitului”.
Deci dl Nicușor Dan a procedat fix precum Klaus Iohannis. Și fostul președinte a binecuvântat majoritatea PSD-PNL cu rotativă în numele stabilității.
Cu diferența că măcar dl Iohannis încercase cu un an înainte formula fără PSD, iar în criza guvernamentală a vrut în mod sincer, afirmă surse convergente direct implicate în acel moment, să îl desemneze pe Dacian Cioloș premier, dar s-a izbit de opoziția lui Florin Cîțu, de unde și ruptura totală dintre cei doi.
Prioritizare înseamna că dl Dan a vândut tot din casă, cum ar veni, ca să obțină stabilitatea. Dar ce a vândut nu era cumva mai important decât stabilitatea însăși? Acest guvern va dura cât va dura, mai precis cât va vrea PSD, însă mandatul lui Mihai Busuioc la CCR are 9 ani.
Dl președinte recunoaște practic că a fost de acord cu numirea lui Mihai Busuioc judecător la CCR, ceea ce a fost clar având în vedere votul disciplinat al USR pentru acest impostor toxic.
La președinție nu poți să iei lucrurile pe rând, după ce te concentrezi exclusiv pe câte una, ca la primărie. Cât timp o rezolvi sau nu, restul nu stau pe loc. Și până ajungi la ele, există riscul să nu mai fie nimic de făcut. Micromanagementul practicat de președinte poate fi letal.
Rămâne o întrebare, cum spuneam. Este dl Dan pierdut în Cotroceni cu cartela la primărie în buzunar și bâjbâie prin palat și prin mandat, fără consilier pe politică internă și fără consilier pe justiție? Sau nu dorește decât puterea pe persoană fizică, adică un fel de Iohannis 2.0?