Păcatul originar. Istoriei puțin îi pasă dacă va fi făcută pesedistă pe Facebook

Păcatul originar. Istoriei puțin îi pasă dacă va fi făcută pesedistă pe Facebook

Morala zilei de marți când Florin Iordache ”altă întrebare”  a devenit președintele Consiliului Legislativ? A zilei în care PNL și USR se acuză reciproc de blat, de joc pe sub masa? Morala e că, după toate cele întâmplate, PSD face fix ce vrea.

De ce a ajuns Florin Iordache, tatăl tuturor mizeriilor din Justiție, într-o sinecură pe viață, cu 12 mii de lei salariu/lună, de unde predecesorul a plecat când nici măcar nu mai putea vorbi coerent, la propriu? Pentru că Marcel Ciolacu avea nevoie să facă schimbarea de gardă din partid fără scandal, ceea ce USR de exemplu nu a reușit.

Garda lui Dragnea trebuia eliminată de pe liste fără tensiuni, ceea ce un partid cu aparat, cum este PSD, se pricepe să facă. De aceea, evacuații primesc compensații, ca Florin Iordache.

Cine decontează votul pentru Iordache? PNL și USR, ai căror susținători se încaieră acum pe acuzația de blat cu PSD. PNL și USR care ar trebui să fie aliați la guvernare din decembrie.

Cum a primit Florin Iordache, demolatorul statului de drept, un post public pe viață cu complicitatea PNL și dezorganizarea USR

Câștigul lui Marcel Ciolacu este cvadruplu: a scăpat de Iordache fără scandal; a transmis partidului un mesaj că nimeni nu este lăsat în urmă indiferent de schimbările de viziune; a transmis din nou un puternic mesaj de blat cu Opoziția, unul care, cum spuneam, încaieră susținătorii PNL și USR; și-a plantat un om într-o poziție din care poate crea dificultăți de imagine viitoarei guvernări.

Între timp, de pe margine, tot felul de șoricei încearcă să marcheze la imagine.

De exemplu, un proiect de lege pentru limitarea mandatului președintelui Consiliului Legislativ – idee de altfel lăudabilă ca orice limitare de mandat inclusiv la șefia SRI – dar care ar fi aplicabil abia după finalul mandatului nelimitatat al lui Florin Iordache,  guvernat de legea în vigoare când a început.

Eu nu cred că PSD și-a propus să guverneze în 2020-2024. Calculul matematic simplu arată că nu are cum. Cel mai probabil, ținta pe următorii 4 ani a PSD este să obțină un scor suficient de bun încât să toace mărunt vreme de 4 ani guvernarea PNL, alcătuită din alianțe complicate cu elemente incompatibile. Pentru ca în 2024 să vină din nou pe cai mari, ca Năstase după guvernarea CDR.

Am să rămân la părerea că păcatul originar a fost în noiembrie anul trecut, când PNL s-a înfipt într-o guvernare minoritară extrem de riscantă doar pentru ca dl Iohannis să intre în turul al II-lea al prezidențialelor cu victoria împotriva Guvernului Dăncilă.

Dacă procedura anticipatelor începea atunci, am fi avut alegeri anticipate prin martie, când în România erau o sută de cazuri de Covid în total și când PSD o avea pe Dăncilă lipită de siglă. Am fi putut avea acum o guvernare stabilă, care să poată înfrunta criza Covid fără presiunea electorală.

Pentru că cea mai mare problemă nu sunt acum alegerile în sine, ziua scrutinului. Ci campania electorală în care măsurile impopulare, oricât de necesare, sunt eludate sistematic pentru că nu convin și provoacă pierderi de voturi.

Sigur că nimeni nu avea cum să știe în noiembrie ce va urma și că planul agreat transpartinic al anticipatelor va fi spulberat de Covid. Dar e o lecție că genul acesta de socoteli cu prea multe necunoscute poate oricând să explodeze.

Și, pentru că lecția aceasta a fost ratată, PSD a primit încă o șansă să-și tragă sufletul și să se așeze în tranșee, în timp ce PNL și USR își scot ochii. Trebuie o minune pentru ca din asta să nu iasă fix ceea ce e previzibil să iasă. 

Pentru că istoriei puțin îi pasă dacă va fi făcută pesedistă pe Facebook.

Citește și alte texte de analiză și opinie pe SpotMedia.ro:

Vezi şi un interviu eveniment realizat de Magda Grădinaru cu Norman Manea: Corupția și demagogia sunt vii în România, la fel cum vii au rămas calitățile românești