Toată ziua PNL și PSD se ceartă. Pe chestiuni mărunte, pe lucruri importante, nu contează, cele două partide se acuză cu sârg ba de una, ba de alta și țin agenda publică saturată de prezența lor.
AUR profită de orice mic scandal ca să mai vocifereze, ca să mai adune susținătorii la manifestaţii, ca să țină cald afișul și, iată, a crescut în preferințele alegătorilor dezamăgiți de prestația rușinoasei coaliții la 20%.
Numai USR tace și dă impresia unui boxer care, după ce și-a rupt nasul și maxilarul atunci când a fost ejectat de la guvernare, zace pe un pat de spital și nu-și mai revine.
Rareori mai apare pe la televiziuni câte un deputat sau europarlamentar care să mai spună ceva interesant. Conducerea URS, repet, este asemeni șoferului năuc ce, după ce a dat cu mașina în pom, nu-și poate reveni din șoc.
Drept este că impactul tragerii lor pe linie moartă a fost o lovitură pe care partidul nu a digerat-o. A urmat plecarea lui Cioloș cel sictirit că susținătorii lui Barna nu-l vor drept șef. După umilința alergatului pe la partide ca să arate că ar fi dispus să lupte pentru o himeră guvernamentală, Cioloș s-a retras acolo unde îi este locul și unde e bine să stea, în Parlamentul European.
Iar USR s-a trezit singur pe lume și mai mic decât fusese la alegerile din pandemie.
Nici propulsarea lui Drulă în fruntea partidului n-a reușit o redresare a situației.
USR pare că n-are poftă de luptă politică, nu are poftă să se spele de păcate și să urce din nou în arena politică. N-are tăria de a recunoaște greșeala capitală de a susține un ministru slab, ca Stelian Ion, înaintea unui președinte puternic și, deși tăcut, hârșit într-ale luptei de culise. Atât de naivi au fost Barna&comp. că șantajul cu ieșirea de la guvernare nu le-a ieșit și s-a întors împotriva lor.
Acum situația socială și politică este în favoarea lor: ascensiunea AUR și greșelile coaliției rușinii le dau apă la moară useriștilor din belșug. Subiectele pe care pot ataca inamicii politici sunt multe și suculente. Atât de multe și de grase sunt subiectele, încât e păcat să le pierzi și nici nu ai nevoie de cine știe ce pricepere de PR ca să câștigi ceva de pe urma lor.
Susținătorii partidului n-au dispărut, doar s-au retras dezamăgiți. Principiile proeuropene, statul de drept, justiție și anticorupție, temele lor principale sunt aceleași ca la alegerile anterioare, iar opiniile lor nu s-au schimbat.
USR ar trebui să iasă public și, în loc să înjure la Iohannis și la PNL, să explice ce și de ce au greșit când au țintit prea sus și de sus ce au țintit au căzut în țărână de și-au rupt limba.
Fără să treacă purgatoriul acesta, partidul nu poate emite pretenția unui discurs credibil. Dar lucrul acesta nu se întâmplă și tăcerea vinovată a partidului naște impresia neputinței și a vinovăției continui.
Nu știu dacă Drulă are puterea de a face asta. Poate că și el, deșirat între curentele din partid, a ajuns să gândească meschin și ține cu dinții de scaun. Dacă procede așa, nu poate reconstrui partidul, mai ales că are o mare problemă: așa cum se prefigurează situația politică la alegeri, vor urma pentru USR încă patru ani de secetă.
USR are nevoie de un lider cu viziune, care să pornească la drum cu scopul de a ajunge la guvernare peste 6 ani.
Dar USR, în loc să-și încalțe ghetele și să se pregătească de maraton, așteaptă nici partidul nu știe ce. Dacă cineva se bazează pe șansa să se destrame coaliția și USR să fie invitat la guvernare, acel cineva din partid se înșală amarnic și duce partidul la faliment.
USR a fost bolnav de naivitate politică și pare că nu se trezește. Nu oferă nimic, nu se bate nici cu AUR, nici cu PSD, nici cu PNL, pare pur și simplu intrat în metastază. Dintr-un actor important al scenei politice USR a ajuns o mare absență, tocmai acum când șansele revenirii sale sunt foarte bune.
Și este păcat pentru că, spre binele democrației, ar fi nevoie ca o contrapondere la USL să existe. Dar cine să trezească partidul din coma asta ce i-a fost indusă de Barna și Ciolos prin intermediul anestezistului șef, Iohannis?