Dacă statul australian va capitula în fața intereselor financiare din jurul lui Novak Djokovic rămâne de văzut. Impactul ar depăși însă granițele Australiei și, dincolo de falia momentului pe tema vaccinului, cel mai nociv ar fi validarea exemplului oferit de sârb fanilor săi copii și tineri: dacă ai bani și dacă minți, nu poți să pățești nimic.
Pentru că au fost vehiculate foarte multe informații parțiale, dacă nu chiar total false, cred că se impun niște precizări factuale.
1.Pe teritoriul statului australian se poate intra fără carantină doar vaccinat cu schemă completă. Excepțiile de la vaccin se admit doar pentru situații certe, menționate precis, în care vaccinul este contraindicat. Este specificat expres că infectarea anterioară cu acealași patogen nu este un motiv de scutire.
Novak Djokovic a invocat tocmai infectarea anterioară cu Sars Cov 2.
2.Scutirea medicală i-a fost acordată strict pentru participarea la turneu, dar nu avea niciun impact asupra intrării în țara guvernată de regulile federale.
Atât organizatorii, lacomi după banii din jurul lui ND, cât și el însuși au mizat pe faptul că niciun polițist de frontieră nu va avea tupeul să-l oprească.
3.Scutirea lui ND se bazează pe faptul că a fost infectat, conform unui test realizat pe 16 decembrie, și deci nu ar fi indicat să se vaccineze imediat după infectare.
Dar înainte de 16 decembrie?
Cronologia este foarte ciudată. ND era pe lista celor înscriși la Australian Open la începutul lui decembrie, înainte de a ști că pe 16 decembrie se va infecta și în baza acestei infectări va primi o scutire medicală de la organizatori. Remarcabilă premoniție, putem spune.
4.Asupra infectării, venită la țanc în mijlocul lui decembrie, planează mari suspiciuni.
a. Der Spiegel și New York Times au verificat codul QR al certificatului publicat și acesta arăta inițial rezultat negativ, apoi, prin minune, s-a pozitivat.
b.Testul a fost făcut în 16 decembrie la ora 13.05 după ce, potrivit propriilor afirmații, ND ar fi avut suspiciunea că s-ar fi putut infecta la un meci de baschet. Rezultatul, teoretic pozitiv, a venit tot pe 16 decembrie, ora 20.19, ceea ce nu l-a împiedicat pe ND să participe la evenimente publice, inclusiv în prezența unor copii.
Spune ND că nu aflase de rezultat când a interacționat cu copiii. Greu de crezut că dacă ai cerut un test cu suspiciunea sinceră a infectării nu îl aștepți cu sufletul la gură.
Și, chiar dacă să zicem că nu știai încă rezultatul, dacă aveai suspiciunea infectării, cea care te-a împins la testare, nu era normal ca până la clarificare să stai izolat pentru a nu pune în pericol pe nimeni?
În cazul interviului cu un jurnalist francez, de la L’Equipe, a doua zi după test, ND nu a mai putut nega că știa de test. Ceea ce, dacă statul sârb ar fi la fel de exigent pe cât e de vocal, ar trebui să se lase cu dosar penal și pușcărie de până la 5 ani, conform legii din Serbia.
Din două una. Fie ND știa că rezultatul e fals, servit doar ca să îi obțină scutire de la organizatorii cu care aranjase deja blatul. Fie testul era corect și ND a pus în pericol niște oameni. Știau ei că sportivul este infectat sau că are măcar suspiciunea aceasta?
A recunoscut, probabil, a doua variantă pentru că, din punct de vedere penal, este de competența Serbiei, unde știe că are imunitate.
ND revendică dreptul de a alege pentru propria persoană în privința vaccinului, dar nu le-a respectat acestor oameni dreptul de a alege dacă vor sau nu să interacționeze cu un infectat sau potențial infectat.
5.Viza pe care a primit-o ND, acordată online, strict pe baza propriilor declarații, este un acord de principiu. Ea poate fi confirmată sau infirmată de polițistul de frontieră. Cei care aplică, la fel că în cazul SUA, de exemplu, sunt informați că viza este confirmată la frontiera de unde pot fi oricând întorși.
6.Judecătorul australian nu a luat nicio decizie pe fondul cauzei. El a infirmat soluția poliției de frontieră, strict pe motive procedurale.
Mai precis, pentru că lui ND nu i-a fost respectat timpul cerut de el pentru aducerea de noi probe și acordat de primul polițist de frontieră cu care a interacționat.
Chestiunea de fond rămâne deschisă și informații ulterioare au complicat-o.
7.Este un fapt deja recunoscut de însuși ND că formularul de intrare în Australia conține date false în privința călătoriilor pe care le făcuse cu 14 zile înainte.
Ca un adevărat Spartacus, lider al lumii libere, ND nu își asumă fapta și dă vina pe un angajat.
Legal, îl privește pe cine a pus să bifeze căsuțele. Răspunderea îi aparține, ca în cazul oricărei declarații pe proprie răspundere, care îl avertizează explicit de altfel despre consecințele minciunii.
Altfel, oricine ar putea pune pe altcineva să mintă pentru el, fără să riște niciun fel de consecințe legale, ceea ce practic ar anula forța juridică a declarației pe proprie răspundere: Minți tu pentru mine, eu zic că ai scris tu, tu spui că nu ai știut și gata!
De fapt, ceea ce se profilează e o poveste derizorie: ND nu are nicio contraindicație medicală la vaccinare, e doar antivaccinist, ceea ce e dreptul lui, desigur. Dar pentru a înfrânge consecințele legale ale alegerii sale, recurge la minciuni, chiar infracțiuni, ceea ce nu mai e deloc dreptul lui.
A aranjat cu organizatorii lacomi de bani o scutire, și-a cumpărat un test pozitiv și a mizat pe faptul că de el nu se poate atinge nimeni, că e deasupra regulilor. Și a fost atât de sigur și arogant încât a făcut o mulțime de greșeli și a lăsat multe urme.
Acum nu e decât un mincinos și un infractor care poate scăpa doar dacă interesele financiare vor prima din nou.
Povestea aceasta se încadrează perfect în comportamentele care ne oripilează periodic în România.
Când o beizadea dă cu mașina peste oameni și apoi scapă pentru că e șmecher, nu e la fel? Când vreun corupt scapă de pușcărie pe scutire medicală, nu e la fel? Când infractorul iese din pușcărie pe cărți scrise de altul, nu e la fel?
Experimentăm periodic acest gen de umilire din partea șmecherilor de toate felurile și totuși, de la începutul acestui scandal, exact cei striviți în România de șmecheri mincinoși, lași, iresponsabili iau apărarea vehement unui om care face exact același lucru.
Ar putea fi un fel de sindrom Stockholm sau faptul că, de fapt, nația aceasta urăște hoții, ticăloșii, mincinoșii doar atunci când îi lezează direct pe oameni sau le provoacă mari emoții. În rest, îi admiră.