După ce a folosit blocada Strâmtorii Ormuz ca instrument de presiune în timpul războiului, Iranul își îndreaptă atenția spre o altă infrastructură critică, aflată tot sub această rută strategică: cablurile submarine de internet prin care circulă volume uriașe de date între Europa, Asia și Golful Persic.
Teheranul vrea să taxeze marile companii tehnologice pentru folosirea cablurilor submarine care trec prin zona Ormuz și transmite, prin oficiali și publicații apropiate regimului, avertismente vagi privind posibila perturbare a traficului digital dacă firmele nu se conformează, relatează CNN.
Miza este mult mai mare decât viteza internetului. Cablurile submarine sunt coloana vertebrală a conectivității globale: prin ele trec tranzacții bancare, servicii cloud, comunicații militare, infrastructură pentru inteligență artificială, muncă la distanță, streaming, gaming și trafic de date folosit zilnic de companii, guverne și utilizatori obișnuiți.
Iranul vrea taxe, licențe și control
Un plan discutat săptămâna trecută de parlamentari de la Teheran ar putea viza cablurile submarine care leagă statele arabe de Europa și Asia. Purtătorul de cuvânt militar iranian Ebrahim Zolfaghari a transmis pe X că Iranul „va impune taxe pentru cablurile de internet”.
Presa apropiată Gardienilor Revoluției a prezentat și mecanismul: companii precum Google, Microsoft, Meta și Amazon ar trebui să respecte legislația iraniană, iar operatorii cablurilor submarine ar urma să plătească taxe de licențiere pentru trecerea prin zonă. În plus, drepturile de reparații și mentenanță ar urma să fie acordate exclusiv companiilor iraniene.
Unele dintre aceste companii au investit în cabluri care traversează Strâmtoarea Ormuz și Golful Persic, dar nu este clar dacă respectivele cabluri trec prin apele teritoriale iraniene. La fel de neclar este cum ar putea Teheranul să oblige giganții tehnologici să plătească, în condițiile în care sancțiunile americane stricte le interzic companiilor să facă plăți către Iran.
Din acest motiv, este posibil ca firmele vizate să trateze declarațiile Teheranului mai degrabă ca pe o demonstrație de forță decât ca pe o politică aplicabilă imediat. Totuși, avertismentele venite dinspre presa afiliată statului iranian au fost suficient de dure pentru a ridica miza: perturbarea cablurilor ar putea afecta o parte din trilioanele de dolari în trafic global de date și conectivitatea digitală la nivel mondial.
Ormuz nu mai este doar despre petrol
Strâmtoarea Ormuz este cunoscută mai ales ca rută vitală pentru petrol și gaze. Dar actuala amenințare arată că valoarea ei strategică este și digitală. Pe sub această cale maritimă trec cabluri submarine care conectează Asia, Orientul Mijlociu și Europa.
Iranul încearcă astfel să transforme poziția sa geografică într-o sursă de putere economică și strategică pe termen lung. Dina Esfandiary, specialistă pe Orientul Mijlociu la Bloomberg Economics, spune pentru CNN că amenințările Teheranului fac parte dintr-o strategie prin care regimul vrea să arate că poate impune un cost uriaș economiei globale.
„Vrea să impună un cost atât de mare economiei globale încât nimeni să nu mai îndrăznească să atace Iranul”, a explicat aceasta.
Într-un context în care există temeri că războiul s-ar putea relua după întoarcerea președintelui american Donald Trump din China, Iranul semnalează că are la dispoziție și alte instrumente de presiune, nu doar forța militară clasică.
Riscul unei „catastrofe digitale în cascadă”
Mai multe cabluri submarine intercontinentale importante trec prin Strâmtoarea Ormuz. Din cauza riscurilor de securitate asociate Iranului, operatorii internaționali au evitat, în general, apele iraniene și au grupat cele mai multe cabluri într-o fâșie îngustă de-a lungul părții omaneze a strâmtorii, potrivit lui Mostafa Ahmed, cercetător la Habtoor Research Center din Emiratele Arabe Unite, citat de CNN.
Există însă și excepții. Alan Mauldin, director de cercetare la TeleGeography, spune că două cabluri, Falcon și Gulf Bridge International, trec prin apele teritoriale iraniene.
Iranul nu a spus explicit că va sabota cablurile. Dar oficiali, parlamentari și publicații apropiate regimului au transmis în repetate rânduri că Washingtonul și aliații săi din regiune pot fi pedepsiți. CNN notează că aceasta pare să fie cea mai nouă formă de război asimetric prin care Teheranul încearcă să pună presiune pe vecinii săi și pe Occident.
Gardienii Revoluției au capacități care pot face această amenințare credibilă: scafandri de luptă, mici submarine și drone subacvatice. Mostafa Ahmed avertizează că un atac asupra cablurilor submarine ar putea declanșa o „catastrofă digitală în cascadă” pe mai multe continente.
Cine ar fi afectat
Cele mai expuse ar fi statele vecine Iranului din Golful Persic. O perturbare a cablurilor ar putea afecta conexiunile de internet, dar și sectoare critice precum exporturile de petrol și gaze sau sistemul bancar.
Dincolo de regiune, India ar putea fi lovită puternic, pentru că o parte importantă a traficului său de internet trece prin acest coridor digital. Asta ar putea afecta inclusiv industria de outsourcing, cu pierderi de ordinul miliardelor, potrivit evaluării citate de CNN.
Strâmtoarea Ormuz este, de asemenea, o rută digitală importantă între hub-uri de date din Asia, precum Singapore, și puncte de conectare din Europa. O avarie majoră ar putea încetini tranzacțiile financiare și schimburile transfrontaliere între Europa și Asia, iar părți din Africa de Est ar putea suferi întreruperi de internet.
Riscul ar fi și mai mare dacă grupările proxy ale Iranului ar folosi tactici similare în Marea Roșie. În 2024, trei cabluri submarine au fost tăiate după ce o navă lovită de rebelii houthi, aliați ai Iranului, și-a târât ancora pe fundul mării în timp ce se scufunda. Incidentul a perturbat aproape 25% din traficul de internet din regiune, potrivit companiei HGC Global Communications.
Impact mare regional, dar limitat la nivel global
Există totuși o nuanță importantă: deși efectele ar putea fi severe în Orientul Mijlociu și în unele țări asiatice, TeleGeography estimează că aceste cabluri care traversează Strâmtoarea Ormuz reprezintă sub 1% din lățimea de bandă internațională globală în 2025.
Asta nu înseamnă că riscul este minor. În rețelele globale, unele perturbări pot fi compensate prin redirecționarea traficului. Dar dacă avariile sunt multiple, simultane sau au loc într-o zonă de război, reparațiile devin mult mai dificile, iar efectele se pot extinde rapid.
Războiul complică inclusiv intervențiile tehnice. Navele de mentenanță trebuie să rămână staționare mult timp pentru a repara cablurile, ceea ce le face vulnerabile. Potrivit lui Alan Mauldin, dintre cele cinci nave de mentenanță care operează în mod normal în regiune, doar una se mai află în interiorul Golfului Persic.
Războiul cablurilor nu este nou
Cablurile submarine au fost ținte strategice încă din secolul al XIX-lea. Primul mesaj telegrafic transatlantic a fost transmis printr-un cablu submarin în 1858, de la regina Victoria a Marii Britanii către președintele american James Buchanan. Avea 98 de cuvinte și a avut nevoie de peste 16 ore ca să ajungă.
De atunci, importanța cablurilor a crescut enorm. Astăzi, o singură fibră optică dintr-un cablu submarin modern poate transporta date echivalente cu aproximativ 150 de milioane de apeluri telefonice simultane, la viteza luminii, potrivit International Cable Protection Committee.
Sabotarea sau întreruperea comunicațiilor submarine nu este o tactică nouă. La începutul Primului Război Mondial, Marea Britanie a tăiat cablurile telegrafice ale Germaniei, izolând comunicațiile acesteia cu forțele sale. Diferența este că lumea actuală depinde aproape total de fluxurile continue de date, iar consecințele unei avarii majore ar fi incomparabil mai mari.
Modelul invocat de Iran: Canalul Suez
Presa iraniană prezintă planul de taxare a cablurilor submarine ca fiind compatibil cu dreptul internațional și invocă Convenția ONU privind dreptul mării. Iranul a semnat, dar nu a ratificat convenția, însă multe dintre prevederile sale sunt considerate parte a dreptului internațional cutumiar.
Articolul 79 din convenție prevede că statele de coastă pot stabili condiții pentru cablurile și conductele care intră pe teritoriul sau în marea lor teritorială.
Publicațiile iraniene invocă și exemplul Egiptului, care a transformat Canalul Suez într-un punct strategic pentru cablurile submarine ce leagă Europa și Asia și obține venituri importante din taxe de tranzit și licențe.
Comparația are însă limite clare. Canalul Suez este o cale navigabilă artificială, săpată pe teritoriul Egiptului, în timp ce Strâmtoarea Ormuz este o strâmtoare naturală, guvernată de un cadru juridic diferit.
Irini Papanicolopulu, profesoară de drept internațional la SOAS University of London, spune pentru CNN că, în cazul cablurilor existente, Iranul trebuie să respecte contractele încheiate la momentul instalării lor. În schimb, pentru cablurile noi, orice stat, inclusiv Iranul, poate decide dacă permite instalarea lor în marea sa teritorială și în ce condiții.
O armă de presiune, chiar și fără sabotaj
Deocamdată, Iranul nu a trecut de la amenințare la acțiune. Nu a anunțat oficial sabotarea cablurilor și nici nu este clar dacă poate impune efectiv taxe marilor companii tehnologice, mai ales în contextul sancțiunilor americane.
Dar mesajul politic este important. Teheranul arată că poate extinde logica presiunii dinspre petrol spre infrastructura digitală. Chiar și fără să taie un cablu, simpla amenințare poate pune presiune pe companii, guverne și piețe.
Pentru Iran, Ormuz nu mai este doar un robinet strategic al petrolului. Este și un potențial comutator al economiei digitale globale. Iar în războaiele actuale, astfel de infrastructuri invizibile pot deveni la fel de importante ca porturile, conductele, bazele militare sau rutele maritime.
România va avea din această vară un nou port. Mizează pe cerealele Ucrainei și pe reconstrucția de după război: „Nu avem concurent”
Cum arată acum frontiera României, după patru ani de război în Ucraina: „Polițiștii au altfel de misiuni”
La B9, europenii au întrebat de ce România nu doboară dronele rusești. N-au primit niciun răspuns - Exclusiv
FCSB, înapoi pe teren: Schimbări majore în echipa de start
