Principala diferența dintre o aniversare și o comemorare este prezența sărbătoritului.
Absența stridentă a lui Călin Georgescu de la manifestațiile organizate de ziua domniei sale, o formă de cult al personalității pe care nu am mai văzut-o din epoca Ceaușescu, a transformat dorita aniversare în comemorarea unui mort politic, ținut în geam pentru că succesiunea nu a fost atribuită, e bătaie mare pe ea, iar “decedatul” nu a lăsat testament politic.
Sigur, asta nu trebuia să îl împiedice pe dl Georgescu să vină alături de susținătorii săi cei mai pasionali. Dar, după cum cei mai realiști dintre ei au înțeles deja, subiectul adorației are oroare de adoratori.
Dl Georgescu nu se simte bine printre oameni, coboară la prostime rar, flancat de mercenari, are dese grimase de disconfort și o șterge cât de repede poate. Acum, că nu mai are niciun interes direct, evident că nu are de ce să se spună supliciului.
Asta cu atât mai mult cu cât susținerea publică pentru domnia să este sub așteptări. Invalidarea candidaturii nu s-a lăsat cu mult dorite proteste masive, cu milioane de oameni în stradă. Iar câteva mii nu fac diferența. Nici la comemorarea politică nu a fost mare aglomerație.
Am mai spus, dincolo de metaforele și simbolurile din mesajele pe care le mai transmite din izolarea autoimpusă, pentru că nu e legată de controlul judiciar, pentru dl Georgescu principala problemă a devenit nu supraviețuirea politică, ci supraviețuirea în libertate.
Dosarele penale care îl vizează nu sunt simple, informațiile despre finanțarea ilicită a campaniei se adună în alte dosare, iar pe susținerea populară, dincolo de văicăreala, nu se poate baza.
Lupta pe moștenire
Pe moștenirea electorală a dlui Georgescu se bat în principal doi candidați, George Simion și Victor Ponta, amândoi cu mari dificultăți de a convinge pentru că sunt percepuți, pe bună dreptate, ca oameni ai sistemului, în timp ce electoratul orfan este preponderent antisistem.
George Simion nu a reușit să îi adune în Piața Victoriei pe toți cei strânși în Piața Constituției. Este o expresie cât se poate de clară a situației electorale.
Este greu de crezut că George Simion poate rata intrarea în turul al doilea, la scorul pe care îl are acum în sondaje. I s-ar putea totuși întâmpla acest lucru doar în cazul unei disocieri explicite de el a lui Călin Georgescu, care să-l binecuvânteze explicit pe Victor Ponta, ceva greu de crezut că se va întâmpla fără apariția unui eveniment seismic.
Dar pe lângă intrarea în finală, ceea ce îl interesează pe Simion este să nu cumva să se trezească acolo cu Victor Ponta adversar, pentru că acesta are potențial mai mare să atragă voturi din alte zone, în primul rând din PSD.
Asocierea intensă pe care George Simion o face cu Georgescu îl va duce probabil în turul al doilea, dar acolo îl va bloca fără potențial de a lua voturi de la candidații ieșiți din cursă. Campania furibundă de acum va face dificil să ia susținători și de la Victor Ponta, de aceea, singura șansă e să îl lase de pe acum cu câți mai puțini.
Doar că Victor Ponta este cu mult mai experimentat, mai abil și mai puțin disperat. Multe nu are de pierdut spre deosebire de George Simion. Principalul său adversar este el însuși și, dacă pe acesta îl va controla, cum nu a reușit anul trecut Mircea Geoana, ar putea să-i provoace pierderi importante lui Simion.
Dar nu numai cei doi vor electoratul lui Georgescu. Crin Antonescu face eforturi mari să atragă cât mai mulți simpatizanţi cu declarații dintre cele mai aiuritoare, unele taxate inclusiv de Kelemen Hunor, cel care a venit cu ideea candidaturii sale. Și Nicușor Dan semnalizează către electoratul conservator refuzând orice asumare bărbătească pe teme sensibile.
Vrea Georgescu victoria altui extremist?
Călin Georgescu tace. Este transmisă voința lui de către Simion și Gavrilă, deși ar putea-o afirma şi singur. E drept, nici nu o infirmă.
Întrebarea este dacă dl Georgescu chiar are interesul ca un extremist să câștige. Teoretic, Simion promite revenirea la turul doi din decembrie. Adică ar demisiona și ar organiza noi alegeri? Cine poate crede așa ceva?
Călin Georgescu știe că oricine ar câștiga din zona extremistă prima grijă a acestuia ar fi să-l îngroape definitiv, pentru că nimeni nu-și crește singur rivalul.
Și nici nu ar fi greu să-l îngroape pentru că victoria, măcar în turul I, ar însemna în mod natural înscăunarea unui nou lider suprem al zonei extremiste și uitarea definitivă a regelui mort politic.
Interesul lui Georgescu este să arate că fără el nu se poate, dar nici nu poate pune piedici evidente. Și atunci, precum găina, se împiedică, adică nici nu confirmă, nici nu infirmă susținerea pentru vreun alt extremist.
Doar că mortul de la groapă nu se întoarce. Cu un nou președinte și extremiștii înfrânți, va fi foarte greu ca mișcarea atât de volatilă și dependentă de emoții extreme să fie revigorată.
Scindarea și măcinarea extremiștilor ar fi o veste bună dacă pe partea non-extremistă lucrurile nu ar arăta rău. Mă întreba o doamnă de la care cumpăr regulat mere cu cine să voteze, că ea nu mai știe. Și i-am răspuns că, sincer, nu știu ce să îi spun pentru că nici eu nu am luat o decizie. Nici măcar decizia dacă voi vota.
Dar tristețea, să le zicem, pro-europenilor merită o discuție separată.