În după amiaza zilei de 4 martie, un comunicat misterios nu atât prin conținut, cât prin autorul lui e distribuit întregii lumi de către agenția de presă TASS din Rusia.
Autorul este SVR, serviciul de informații externe al Kremlinului, condus de Serghei Narîșkin.
„Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a jucat un rol-cheie în recunoașterea ca nevalabile a rezultatelor primului tur al alegerilor prezidențiale din România, a cerut autorităților actuale de la București să îi interzică lui Georgescu să participe la cel de-al doilea tur, în luna mai.
Ea a avertizat că, dacă acest reprezentant al forțelor nesistemice își continuă campania electorală, Uniunea Europeană va restricționa accesul României la fondurile sale”, se spune în comunicat, ceea ce nu a fost în niciun moment adevărat. Dar ce om normal la cap în lumea asta se așteaptă ca SVR să spună adevărul?
„După un atac asupra lui Georgescu, este foarte probabil ca mainstream-ul liberal european să facă noi încercări de a înăbuși disidența în UE. Principala lor țintă va fi Ungaria, ca bastion al conservatorismului european, iar un bun pretext vor fi viitoarele alegeri parlamentare din această țară de anul viitor”, se mai arată în comunicatul SVR.
Mesajul transmis de Serghei Narîșkin, un vechi colaborator al lui Putin și șeful agenției de informații externe, reprezintă un punct de cotitură în ce privește modalitatea de acțiune a spionajului rus în statele din Uniunea Europeană.
Retragere fără glorie
În articolul publicat în data de 6 martie „Prăjirea unui spion. Un război din umbră care a slăbit România și pe care nu știe dacă l-a câștigat” indicam, după analiza comunicatului SVR și a modalităților de acțiune a serviciilor ruse de spionaj, că mesajul transmis de SVR înseamnă, de fapt, un anunț pentru agenții ruși implicați în operațiunile de susținere a lui Călin Georgescu în România să se oprească și să se retragă.
Comunicatul SVR a fost dat cu o zi înainte ca Ministerul de Externe din România să-i declare „persoana non-grata pe teritoriul României pe atașatul militar, aero și naval al Federației Ruse la București, precum și pe adjunctul acestuia, pentru desfășurarea de activități care contravin prevederilor Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice din 1961”.
Cei doi erau implicați în extinse operațiuni de spionaj și coordonau mai mulți agenți, susțineau campanii pentru Călin Georgescu, fiind în legătură și cu Horațiu Potra.
La scurt timp după mesajul SVR, se observă o scădere în intensitate a bombardamentului cu informații false de pe rețelele sociale.
Mai mulți utilizatori vizați de trolii ruși anunță că aceștia și-au redus semnificativ prezența.
Dar cea mai semnificativă dispariție din peisaj e a însuși candidatului pro rus Călin Georgescu, care după invalidarea de către BEC și-a întrerupt „operațiunile politice”.
În data de 11 martie a publicat un mesaj pe Facebook în care îi anunță pe susținătorii săi, pe ocolite, că refuză să aleagă un continuator al programului său.
De ce ar rata un candidat la prezidențiale, care tocmai a adunat o zestre de peste 2 milioane de voturi, să-și continue activitatea politică?
De ce Călin Georgescu nu a cerut să devină președintele unui partid extremist parlamentar cum ar fi POT sau AUR, dacă forța sa politică e reală?
Și, apoi, la scurt timp după retragerea lui Georgescu, a început haosul în interiorul mișcării extremiste din România.
Haos printre extremiști
Liderii AUR și POT și-au depus candidaturile la președinție, anunțând că unul dintre ei se va retrage în situația în care ambele vor fi validate.
Apoi, a intrat în scenă Anton Pisaroglu, un personaj controversat, fost consilier al lui Călin Georgescu, care s-a lăudat că va candida.
Dar cu puține ore înainte de limita legală impusă de BEC pentru înscrierea în cursa prezidențială acesta dă un comunicat neașteptat pe pagina sa de Facebook: „…am decis că e mai bine pentru mișcarea noastră să nu merg mai departe”.
La toate aceste mișcări și decizii dezordonate se adaugă tensiunile din interiorul AUR, acolo unde Claudiu Târziu, fost co-președinte al partidului, contestă poziția lui George Simion, actual lider la formațiunii.
De asemenea, relația dintre Anamaria Gavrilă, președinta POT, și șeful AUR nu merge bine, cei doi având o serie de conflicte nerezolvate, venite din trecut, atunci când erau colegi de partid.
Validarea candidaturii domnului Simion e semnalul că planul de fragmentare a început. E un semn că nici George Simion, nici doamna Gavrilă n-au înțeles ce urmează. N-au înțeles nimic din pact. N-au înțeles strategia cea adevărată. Urmează fragmentare, demonizare, antagonizare fără oprire. Mișcarea suveranistă anti-sistem nici nu va ajunge în finală. Iar turul 2 care contează, cel care ne-a fost furat, va fi șters din istorie. Nici măcar nu va fi recunoscut că a existat. Nu vreau și nu trebuie să fiu complice la asta. Nu avem voie sa fim!
Anton Pisaroglu, consilier Călin Georgescu
Singura explicație logică ce poate descrie această mișcare browniană din rândul extremismului românesc e indicată chiar de comunicatul SVR, agenția rusă de spionaj, care și l-a asumat, printr-un gest fără precedent, pe Călin Georgescu.
Deconspirarea reprezintă și stoparea fondurilor venite de la Moscova către rețelele din România, iar haosul e un semnal că nu mai există coordonare de la Kremlin, realizată, în principal, prin Ambasada Rusiei din România și infrastructura creată de reprezentanța diplomatică în ultimii ani.
Fără bani și fără strategie, mișcarea extremistă din România se va fragmenta și transforma din cauza conflictelor interne.
Acum, sunt greu de sesizat motivele care au dus la reducerea în intensitate a operațiunilor politice ale Kremlinului în România. În viitorul apropiat vor fi mult mai clare, în funcție de derularea evenimentelor.
Mai jos listez unele dintre posibilele cauze din care una sau mai multe puteau să ducă la decizia SVR:
- Rusia și-a atins obiectivele în România, reducând influența țării în regiune și slăbind semnificativ procesele politice și electorale.
- Serviciile de informații ale Kremlinului își schimbă strategia de acțiune după venirea la Casa Albă a lui Donald Trump, un lider apropiat de Vladimir Putin.
- Reacția întârziată, dar extinsă a serviciilor de informații din România a pus în pericol rețelele construite aici în ultimul deceniu, iar Kremlinul a decis să salveze ce se mai poate salva.
- Costul foarte ridicat al operațiunilor desfășurate atât online cât și offline, comparat cu rezultatele obținute a fost interpretat ca disproporționat în contextul economic complicat al Rusiei.
- Faptul că la nivelul Uniunii Europene și Marii Britanii s-a declanșat un adevărat război din umbră împotriva spionajului rus.
Nu e clar care sunt cauzele, dar ultimele evenimente indică una sau mai multe din cele enumerate mai sus.
Analizând rapoartele serviciilor secrete din România, pe cele din Franța, date publicității, dar și costul campaniilor desfășurate de influencerii pro ruși din SUA, cotația estimativă a operațiunii „Călin Georgescu, președinte” a depășit 100 de milioane de euro, ceea nu e puțin pentru un candidat care a raportat zero cheltuieli.