Din păcate, România a devenit frontul luptei secrete dintre Rusia și Occident. Folosesc termenul „Occident”, referindu-mă la o alianță mai largă de agenții de informații din Uniunea Europeană, Marea Britanie, dar și SUA, deși în acest moment activitatea CIA este profund afectată de administrația Trump, o confruntare dusă cu agențiile Kremlinului.
Cum a ajuns Bucureștiul într-o astfel de situație e o poveste lungă, care a început în decembrie 1989, odată cu impunerea lui Iliescu la conducerea țării de către elita liberală a Uniunii Sovietice de atunci, fiind urmată de o infiltrare, reactivare și refacere a rețelelor de informații coordonate de Kremlin.
În 1991, după prăbușirea URSS, România o ia spre Vest, dar rețelele rămân, unele în „adormire”, e termenul folosit în spionaj, altele funcționând la turația minimă, urmând a se activa la momentul considerat oportun de către Moscova. Și nu au avut prea mult de așteptat.
Din acel moment, politica, economia și apărarea României intră într-o zonă schizofrenică, fiind împărțită între o tendință puternică venită dinspre societate de a occidentaliza țara și frâna pusă din umbră de Rusia, care influența lideri politici, de opinie, jurnaliști, scriitori, oameni de afaceri, agenți de informații, ofițeri, generali etc.
Pentru cineva atent la evenimentele istoriei recente, această confruntare tensionată, dură și lungă, în care și-au pierdut viața sute de oameni, e vizibilă, începând cu prima chemare a minerilor în București de către Ion Iliescu, 28 ianuarie 1990, și până astăzi.
România, de importanță strategică și pentru Rusia
În ciuda acestei frâne din societate care a încurajat o corupție endemică, a dus la infiltrarea partidelor politice, promovarea unor lideri mediocri în poziții de decizie la multe nivele, blocaj cronic al sistemului de justiție și stagnare în domeniile educației și sănătății, România s-a integrat în Uniunea Europeană și a devenit membră NATO, fiind avantajată de poziția geostrategică, devenită importantă mai ales după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, dar și datorită presiunii sociale, care dorea o distanțare cât mai mare de Rusia.
Din păcate, nici partenerii occidentali și nici măcar cei mai luminați și bine intenționați lideri politici din România n-au reușit să elimine rețelele de influență ale Rusiei din țară.
Începerea războiului din Ucraina a determinat Moscova să ia rapid decizia de a tura la maximum toate resursele de spionaj, propagandă și influență politică pe care le aveau în Occident, iar această „activare” a fost vizibilă în SUA, în Marea Britanie și în Uniunea Europeană. În unele locuri, confruntările din umbră au fost câștigate, altele pierdute. Unele victorii au fost importante, altele mai puțin, la fel ca și în cazul înfrângerilor.
Dar, din nou, din cauza poziției geostrategice, România, de data asta, a devenit importantă din perspectiva Rusiei.
Un analist din Moscova spunea, la un moment dat, că prima greșeală pe care o fac comentatorii occidentali când se referă la Rusia e că se uită la hartă de la vest la est. El indica o soluție simplă pentru a înțelege mai bine perspectiva Kremlinului, aceea de a privi harta lumii de la est la vest, adică dinspre Rusia, și, într-adevăr, Europa, Marea Neagră și Mediterană, Oceanul Atlantic par a fi mai degrabă obstacole în calea Imperiului decât reprezentări geografice și sociale.
România a devenit o țintă majoră din perspectiva Kremlinului pentru că:
- Susținea militar Ucraina;
- Era stat-cheie pe culoarul sudic de transport al cerealelor din țara vecină, culoar prin care veneau arme și bunuri din statele aliate.
- Susținea integrarea Moldovei în Uniunea Europeană, sprijinind-o politic, economic și militar.
- Stabilitatea Moldovei a reprezentat, de asemenea, stabilitatea vestică a Ucrainei, acolo unde bombele Rusiei ajungeau mai greu și unde Kievul putea dezvolta industria de apărare.
- Ieșirea la Marea Neagră a țării noastre a oferit Ucrainei un port strategic, Constanța, dar și posibilitatea de manevre și operațiuni militare împotriva flotei ruse, care în final a fost alungată din zonă.
Când au activat rețelele din România, reprezentanții Kremlinului n-au luat-o de la zero. Existau mii de site-uri, agenți de influență, campanii media, lansate încă din timpul pandemiei, atunci când, de asemenea, propaganda Rusiei a fost activă pentru a crea senzația de nesiguranță și slăbirea sistemelor democratice.
Decodificarea unei mișcări rare
Comunicatul SVR, în contextul conflictului din Ucraina, este unul ieșit din comun. Agenția de informații externe a Rusiei rareori comunică public și, în general, pentru a dezinforma și nega, obligații esențiale în fișa postului.
„Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a jucat un rol-cheie în recunoașterea ca nevalabile a rezultatelor primului tur al alegerilor prezidențiale din România, a cerut autorităților actuale de la București să îi interzică lui Georgescu să participe la cel de-al doilea scrutin, în luna mai. Ea a avertizat că, dacă acest reprezentant al forțelor antisistem își continuă campania electorală, Uniunea Europeană va restricționa accesul României la fondurile sale”, se arată în comunicatul SVR, publicat de agenția TASS.
Dacă sintetizăm informațiile din citatul de mai sus avem următoarele enunțuri:
- Călin Georgescu e susținut de serviciile de informații din Rusia;
- Evoluția și influența sa politică au fost stopate, în urma unui efort conjugat al statelor din Uniunea Europeană.
- Statele Unite nu au jucat niciun rol în stoparea candidaturii lui Călin Georgescu.
- România a fost constrânsă să-l blocheze pe Georgescu în urma unor presiuni politice.
Acum, dacă aplicăm celor patru enunțuri de mai sus obiectivele fundamentale ale agenției, acelea de a nega și dezinforma, și le interpretăm, avem:
- Călin Georgescu, deși Rusia a investit enorm în formarea și susținerea sa, nu mai este de interes pentru atingerea obiectivelor strategice.
- Deși SVR a obținut o serie de victorii, acțiunile serviciilor de informații din România, susținute și de alte servicii occidentale, ne determină să renunțăm, luând în considerare o altă strategie, odată cu revenirea lui Trump la Casa Albă.
- Acțiunile de curățenie care se desfășoară acum în România pun în pericol întreaga rețea de informații de acolo.
- Statele din Uniunea Europeană se pregătesc de un consens în ce privește finanțarea operațiunilor de contraspionaj de pe continent.
În momentul în care o agenție de spionaj dă un comunicat public și se poziționează de partea unui candidat sau agent de influență, în cazul acesta Călin Georgescu, înseamnă că respectivul a fost „prăjit”, un termen folosit de scriitorul John Le Carre în cărțile sale despre confruntările secrete din perioada Războiului Rece, adică agentul a fost deconspirat și nu mai are nicio valoare informativă pentru serviciul respectiv.
SVR, anunț către propriii agenți: Operațiunea Georgescu s-a încheiat
Dar comunicatul SVR mai are o importanță majoră de care s-a vorbit mai puțin, acesta fiind și motivul pentru care a fost asumat de agenție. Altfel, o parte din ce a apărut acolo puteau să transmită fără probleme Peskov sau Zaharova.
Comunicatul este, în primul rând, un mesaj către propriii agenți, coordonatorii de noduri de rețea, finanțatorii și toți cei implicați, prin care li se cere să se retragă, să intre în „adormire”, pentru că operațiunea „Georgescu” s-a încheiat.
De exemplu, în acest sens, e interesantă poziția lui Cozmin Gușă, un influencer filo-rus, care a anunțat public: „Călin Georgescu, capăt de drum. Sistemul din Securistan, care l-a creat, acum l-a tocat, reacțiile și acțiunile sale au fost necorespunzătoare”.
În al doilea rând, din comunicatul respectiv se înțelege că încheierea operațiunii are legătură și cu schimbarea administrației din SUA, iar unele obiective ale Rusiei se speră a fi atinse pe alte căi, orice ar însemna acest lucru.
Într-un astfel de război din umbră e greu de aflat pe moment cine a câștigat sau a pierdut, dar se poate observa că România a fost slăbită semnificativ.
Sunt semne concrete că serviciile secrete din Rusia au penetrat Ministerul Apărării, prin Direcția Generală de Informații a Armatei.
Horațiu Potra a fost implicat în operațiuni de recrutare a unor militari activi pentru a lupta în străinătate, a organizat transporturi de arme, explozibil și bani. De asemenea, un agent DGIA a fost recrutat de Rusia și s-a asociat, apoi, cu Călin Georgescu, iar un important general, implicat în avizarea contractelor de achiziții de armament, este anchetat și acuzat de corupție.
„În mod normal, noi avem o structură care se ocupă de securitate şi protecție internă, contrainformații. Ar trebui să știe”, a declarat generalul în rezervă Ștefan Dănilă, într-un interviu acordat News.ro, referindu-se la problemele cu recrutările de militari pentru operațiuni de mercenariat.
„Deci în mod firesc ar trebui să știe! Cum ar fi trebuit să știe şi alte nereguli care s-au întâmplat în Armata României şi nu au fost raportate. Dar aţi văzut, banii din fonduri operative ale Direcției Generale de Informații au fost folosiți în alt scop”, a mai spus generalul Dănilă, fost șef de Stat Major.
O vedere din Dubai
De asemenea, investigațiile, reținerile și descinderile făcute de procurori în ultimele luni, inclusiv informațiile apărute public, indică faptul că autoritățile din România au compromis cel puțin o parte a rețelei construite de Rusia, fiind divulgate numele unor spioni implicați, dar arătând și cum se face finanțarea rețelei.
Contactul dintre Potra și o agentă a Rusiei în Dubai este exemplar în acest sens. Scena arată mai ales faptul că partea română a reușit nu numai să desfășoare o acțiune sub acoperire într-un teritoriu considerat sigur de către Kremlin, dar să și compromită un agent de legătură al Moscovei, probabil destul de valoros și de încredere din moment ce distribuia sume mari de bani.
Din semnalul dat de Kremlin, operațiunea „Georgescu” s-a încheiat, urmând ca acesta să iasă din scenă la fel de rapid cum a apărut în lipsa resurselor și a operațiunilor ilegale de promovare.
Cel mai probabil, foarte curând va pleca din țară, fiind un sfârșit comun al acțiunii unui agent de influență, alegând astfel să evite un proces în care pot să apară în spațiul public noi dezvăluiri și riscul unei pedepse cu închisoarea.
Despre cât de mari au fost pierderile României în atacul fără precedent desfășurat de Rusia nu se poate vorbi acum, acestea fiind greu de cuantificat, dar cea mai importantă întrebare la care trebuie să răspundă autoritățile e cât de departe sunt dispuse să meargă cu curățenia.