Atacul lui Crin Antonescu la adresa conducerii PNL, cu forța retoricii specifice fostului lider liberal, este pe cât de corect, pe atât de imoral.
Este corect pentru că tot ceea ce a semnalat și acuzat dl Antonescu sunt chestiuni vizibile și de pe Lună: candidatura foarte slabă a lui Nicolae Ciucă, postura penibilă în care îl pune o campanie total inadecvată, lipsa de viziune a conducerii partidului și fundătura spre care îl îndreaptă.
Este imorală pentru că dl Antonescu are aceste revelații abia după ce și-a văzut sacii în căruță, adică după ce soția domniei sale a obținut un nou mandat de europarlamentar, pe lista PNL. Înainte de constituirea listelor și în campania din mai-iunie, discursul domniei sale era cu totul diferit.
De ce această ieșire vehementă a dlui Antonescu?
Fostul președinte liberal este un om politic cu mult prea experimentat pentru a crede sincer că în acest moment mai este posibilă o schimbare de candidat la prezidențiale, cu atât mai mult cu cât actualul candidat este chiar președintele partidului.
Nici măcar răul făcut prin inepta abordare a campaniei de până acum, cu cartea și „ciucii” pe bani publici care au împânzit țara, nu mai este remediabil, cel puțin nu în totalitate.
A schimba acum candidatul ar însemna o destabilizare potențial letală a PNL, pentru că ar presupune și o inevitabilă punere în discuție a președinției partidului, deci o păruială generală internă în plină campanie electorală.
Dl Antonescu invocă două nume de candidați potențiali. Ilie Bolojan este, într-adevăr, cel mai credibil și valoros dintre liberali, dar nu a manifestat niciodată vreun interes pentru funcția prezidențială, deci am mari îndoieli că își dorește așa ceva.
În plus, personal cred că dl Bolojan ar fi cel mai bun premier posibil al României, adică o funcție executivă cu puteri extinse.
În ceea ce îl privește pe dl Hellvig, domnia sa a comunicat repetat că nu este interesat de revenirea în politică, cel puțin nu anul acesta, deci ar fi pus în situația să marcheze intrarea în cursă cu o răzgândire. Iar notorietatea domniei sale, dincolo de publicul interesat de politică, nu este suficient de extinsă pentru a-i asigura un sprint de succes pe ultima sută de metri.
Iar în țara obsedată de „securism” mai mult ca niciodată, nu știu dacă funcția de director SRI relativ recent părăsită după 8 ani de mandat este un avantaj sau dimpotrivă.
Nu am indoieli că știe asta și dl Antonescu. În aceste condiții, mizele ieșirii domniei sale ar putea fi mai degrabă altele.
Ținta cea mare
Este perioada în care se fac listele electorale pentru parlamentare. Deci este un moment-cheie pentru presiuni din partea diferitelor tabere din PNL care doresc să își plaseze candidații pe poziții eligibile. Și bătălia aceasta se poate duce și cu lingușeală, dar și sub șantajul unei operațiuni demolatoare de imagine exemplificată de Crin Antonescu.
Este posibil ca aceste poziții să nu fie multe, având în vedere riscul major ca, din motivele corect invocate de Crin Antonescu, dl Ciucă să nu intre în turul al doilea al prezidențialelor. Asta ar însemna ca după o săptămână, la parlamentare, PNL să înregistreze o contracție importantă.
Și apoi în PNL va începe marea răfuială pentru putere în care opoziția la actuala conducere, afirmată explicit de Crin Antonescu, să revendice preluarea și reconstrucția PNL.
Așadar, Crin Antonescu a tras primul tir de artilerie în ceea ce se anunță marele război din PNL.
Iar țintă nu este, de fapt, Nicolae Ciucă. Domnia sa nu este un lider, nici măcar un om politic autonom. Dl Ciucă este strict o prelungire a dlui Iohannis, care dorește să păstreze astfel cât mai multă putere și după încheierea mandatului.
Nu pentru că dl Iohannis ar fi avut vreodată măcar un proiect pentru Romania pe care l-ar dori continuat, ci, la fel ca în cei 10 ani de mandat, strict în interes personal, în primul rând, acela de a fi propus și susținut mereu de statul român pentru funcții externe cu mult protocol.
Ceea ce anunță implicit Crin Antonescu cu atacul său este că o parte din PNL, rămâne de văzut cât de mare, nu mai acceptă dominația lui Klus Iohannis, care a distrus partidul.