Cu o zi înainte ca președintele Iohannis să se întâlnească cu noul său prieten Viktor Orban ca să mai pună la cale șefia NATO, SUA au transmis un mesaj fără echivoc și chiar cu o tușă de ironie la adresa președintelui candidat.
„Cred că sunteţi conştienţi de faptul că poziţia SUA este că îl susţinem pe deplin pe Mark Rutte ca viitor secretar general, dar avem cel mai mare respect şi pentru prietenul nostru, preşedintele Iohannis, şi apreciem că a intrat în competiţie şi îi dorim toate cele bune, în timp ce noi continuăm să dezbatem această problemă (alegerea viitorului secretar general – n.red) în cadrul Alianţei”, a declarat ambasadorul SUA la NATO, Julianne Smith.
„Îi dorim toate cele bune”? Pare o tușă de ironie, ca un mesaj de „la revedere și mult succes în viață”.
Ilustra companie proPutin
În aceeași zi, președintele Iohannis a pierdut și speranța că ar putea avea o susținere din zona baltică, după ce premierul eston Kaya Kallas, la rândul său, în cărți, la un moment dat pentru șefia NATO, a anunțat sprijinul țării sale pentru Mark Rutte.
Ambasadorul SUA avansează posibilitatea ca decizia să fie luată în următoarele două săptămâni. Deci consensul nu ar fi departe. Potrivit publicației olandeze De Telegraaf, Rutte este susținut de 28 dintre țările NATO și ar mai fi de convins doar 4. În mod cert, România, Bulgaria, Ungaria și, probabil, Turcia.
O companie remarcabilă, nimic de zis! Dar nici măcar cele 4 nu sunt ferm de partea lui Klaus Iohannis. Surse diplomatice spun că președintele Erdogan, prietenul lui Victor Ponta, nu are cine știe ce chimie cu Klaus Iohannis, ca să nu spunem de-a dreptul că nu-l înghite.
De altfel, Recep Tayyip Erdogan nu l-a respins pe Mark Rutte, ci i-a spus la telefon că Ankara va susţine pentru șefia NATO un candidat în funcţie de aşteptările şi nevoile sale. Ceva asemănător cu condițiile puse pentru acceptarea Suediei în NATO, pentru care Turcia a obținut prețul dorit.
Și nici măcar Orban, prietenul lui Putin, nu este sigur că va rămâne alături de Klaus Iohannis. Premierul maghiar și-a mai schimbat poziția pentru un preț consistent.
Așadar, se cam adeverește predicția crucișătorului Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ): Iohannis nu are nicio șansă, dar va întârzia alegerea lui Rutte, în plus divizează NATO într-un moment în care alianța nu își permite acest lucru.
Ce a avut în spate?
Când Klaus Iohannis și-a anunțat public candidatura, formulă fără precedent în istoria NATO, multă lume s-a întrebat ce garanții are în spatele anunțului. Puțini au putut concepe că cineva ar putea să se arunce astfel cu capul înainte, fără a avea terenul pregătit și o serioasă susținere în spate.
Este din ce în ce mai clar că nu avea nimic altceva decât disperarea de a nu rămâne fără dregătorie. Și s-o fi gândit că sucind la spate mâna aliaților tot va obține ceva, dacă nu NATO, atunci măcar o poziție europeană.
NATO pare că s-a cam dus, dar nici pe partea de dregătorie europeană semnalele nu sunt prea luminoase.
Nota de plată
Nu ar fi o problemă dacă dl Iohannis s-ar milogi pentru o funcție europeană pe persoană fizică. Dar strategia domniei sale, pentru a-și potența pretențiile, a fost să transforme o luptă personală într-o cruciadă a României însăși, de parcă nu dl Iohannis, pe persoană fizică, urma să se instaleze în funcția de secretar general NATO, ci cumva România ar fi urmat să dețină președinția NATO, ceea ce e complet fals.
În plus, cu România în spate, dl Iohannis, în interes personal, se așază pe contrasens cu SUA și restul partenerilor din NATO care au trimis soldați ca să ne apere. Se aliază cu prietenul lui Putin și, în timp ce în țară ne rupem hainele de pe noi pentru stabilitate, în alianță generează divizare, potrivit FAZ, deci instabilitate. Fix ce-și poate dori mai mult Vladimir Putin.
Dacă va fi o notă de plată pentru această iresponsabilitate, contează foarte puțin cât și cum va plăti Klaus Iohannis. Posibil să rămână complet în afara jocului pentru marile funcții. Contează dacă va fi o notă de plată pentru România, de care Klaus Iohannis s-a folosit fără scrupule.