Inflație colosală, 70% numai raportările oficiale, o reorientare spre Est, pierzând astfel influența, și un regim de putere care nu se poate liberaliza fără a expune vinovații abuzurilor din ultimii ani. Și, totuși, cât de mult a pierdut Erdogan?
Profesorul Dragoș Mateescu, fost lector în Departamentul de Ştiinţe Politice şi Relații Internaționale la Universitatea Economică de la Izmir (2002-2020), spune că rezultatele alegerilor locale din Turcia, cu înfrângerea lui Erdigan și a partidului AKP, nu sunt neapărat șocante.
Partidul Republican al Poporului (CHP, social-democrat), înfrânt în alegerile prezidenţiale din 2023, a obţinut victorii în cele mai mari oraşe din ţară - Istanbul, Ankara, Izmir, Adana, Antalya -, inclusiv la Bursa, considerat un fief conservator, dar şi în alte oraşe considerate ca ”deţinute” de putere.
Potrivit unor observatori, aceasta este cea mai mare înfrângere a preşedintelui Recep Tayyip de când se află la putere.
Recep Tayyip Erdogan a recunoscut în noaptea de duminică spre luni, în timpul numărării voturilor, o ”cotitură” şi a promis să ”respecte decizia naţiunii”.
Dragoș Mateescu a fost lector în Departamentul de Ştiinţe Politice şi Relații Internaționale la Universitatea Economică de la Izmir (2002-2020). Este specializat în politica minorităților, politica turcă şi studii europene și este consilier în cadrul Institutului Diplomatic Român.
"Rezultatele nu sunt o surpriză. Mie nu-mi place că se bate moneda în media, chiar și cei de la Reuters, despre cum Erdogan a fost înfrânt. Erdogan și AKP au fost înfrânți și în 2015 la alegerile parlamentare din acel an, a refuzat să facă guvern cu Opoziția, președinte fiind atunci, a repetat alegerile și după ce a reînceput luptele cu PKK și-a folosit discursul naționalist și așa a recâștigat.
A mai pierdut și în 2019 orașe mari din Turcia, iar acum este un trend de pierdere a popularității regimului, nu neapărat a persoanei lui Erdogan, a felului în care funcționează – și mai ales cum nu funcționează – acest sistem prezidențial de guvernământ".
Se va schimba sistemul de putere după Erdogan?
Asta rămâne de văzut pentru că, așa cum a spus Erdogan, în prima sa declarație după acest insucces, este un punct de cotitură în viața politică din Turcia.
Este posibil să aducă, într-adevăr, o abordare diferită din partea sa, personală, se spune și că este bolnav. Dar cum anume?
Eu aș lega și de promisiunea făcută că se lucrează la o noua direcție, o nouă Constituție. În contextul acesta, este posibil să se revină la sistemul parlamentar, dar nimeni nu poate să știe acum.
Și-a asigurat Erdogan succesorul? În general, asta e o problemă pentru autocrați.
Cei apropiați de Erdogan s-au ridicat prin el, pentru că nimeni nu a avut charisma necesară.
Deocamdată, văd că presa apropiată palatului prezidențial îl promovează pe acest Uluç Bayraktar, care coordonează fabricarea dronele turcești, susținător de-al lui Erdogan, un om calificat, de succès, dar care nu știu cât de charismatic ar fi ca om politic, nu are experiență politică.
Ar mai fi Hakan Fidan, actualul ministru de Externe.
Influențează în vreun fel rezultatele din Turcia situația geopolitică a regiunii?
Turcia nu este un actor global, ci un actor care dorește să se afirme ca putere regională spre Asia, spre țările și popoarele turcice de acolo, și spre Africa și Orientul Mijlociu.
Doar că o politică externă eficientă și activă se susține prin mijloace economice și mijloace financiare importante. În condițiile în care în Turcia inflația, după cifrele oficiale, este de 70%, iar cele neoficiale indică peste 80%, se poate spune că asta ajută exporturile, dar nu se poate trăi din exporturi, pentru că de fapt tu ca să produci lucrurile care te interesează, ai nevoie de importuri masive, inclusiv de capital și de tehnologie.
Or, problema regimului actual este una de credibilitate, numărul susținătorilor din țară iată scade, deciziile inclusiv din sectorul financiar-bancar au fost contradictorii sau au dus la blocaje, inclusiv la această problemă a inflației, pe care administrația prezidențială nu reușește să o rezolve.
Asta împiedică Turcia să fie actor global?
În primul rand, Turcia s-a reorientat spre Est, în teorie, dar și în practică, uitând că puterea sa regionala și influența sa regională, în mai multe relații, derivă tocmai din apropierea pe care o avea de Uniunea Europeană și de NATO.
Or, renunțând de bună voie la această apropiere, își diminuează influența.
Populația s-a reorientat și ea dinspre Vest spre Est? Seduce Vestul mai puțin?
De foarte mult timp, de vreo două-trei generații se întâmplă asta în Turcia, iar regimul Erdogan/AKP a lăsat aceste lucruri să ajungă foarte departe.
Însă a-ți întoarce ochii doar către Est și a refuza Vestul înseamnă, în Turcia, și a renunța la libertățile pe care regimul anterior le promova, cel puțin declarativ. Am văzut în vară proteste și reacția populației, arată o dorință pentru învățământ laic și o viață laică.
Putem vorbi despre o liberalizare a regimului? Scriitorul Ahmet Altan, arestat după tentativa de puci eșuat, a fost eliberat.
Poate este o încercare de întoarcere la normalitate, doar că ce s-a întâmplat în acești ani, toți oamenii inculpați și condamnați fară probe, a dus la multe dosare și decizii ale Curții Europene de Justiție pe care Turcia ar trebui să le implementeze.
A repara acest lucru va presupune, neapărat, identificarea oficială a vinovaților. Și vinovații, cum știm, nu vor fi apropiații lui Erdogan și Erdogan personal, ci judecătorii, și aici vor fi probleme mari.
Vedem tot felul de lideri autocrați încercând să-și facă un culoar, dacă Rusia, prin absurd, ar câștiga în Ucraina. Liderul chinez, liderul de la Budapesta. Are de câștigat Erdogan dacă Putin câștigă?
Nu cred asta și cred că atât Turcia, cât și China, la nivel regional, percep și vor continua să perceapă Rusia drept un rival periculos.
Dar pentru acești autocrați din Europa, cum este Viktor Orban, și pentru formațiunile naționaliste din Occident în general ar fi altceva, ei s-ar bucura nu atât pentru victoria lui Putin în Ucraina, ci pentru succesul ideologiei anti-occidentale pe care o promovează inclusiv Putin.