Chivernisiții României de azi se împart în două categorii: cei care au pornit de la zero și au ajuns rapid la averi fabuloase numai trăgând tunuri, precum și cei care au pornit tot de la zero, demonstrând în politică un noroc chior, ceva foarte greu de explicat.
De la o vreme încoace, a început să apară însă și a treia categorie, a celor care au fost în politică sau mai sunt încă, au profitat de ea cât au putut, și-au făcut plinul și deodată au descoperit că nu le convine să tot stea în lumina reflectoarelor.
Mult așteptata desființare a DNA nu le-a reușit, schimonsirea legilor justiției nu mai poate continua și nimeni nu știe ce va mai urma de aici încolo.
Pe caniculă, este mult mai bine la umbră decât la soare
Fiecare simte o mică sabie a lui Damocles deasupra capului sau măcar o uriașă muscă pe căciulă, suficientă ca să-i dârdâie pantalonii pe el, când se gândește la câte a făcut până acuma și ce poate încă să mai urmeze.
Chiar dacă unii nu se simt vinovați cu nimic care să producă atâta dârdâială în pantalonii lor, tot și-ar mai putea face o socoteală în gând: ce-mi trebuie mie tevatură, când există la umbră locuri intangibile și călduțe, adevărate cazemate de care nu se atinge nici presa, nici Opoziția și adesea nici Justiția?
S-au adjudecat recent două asemenea locuri călduțe, într-un for de strictă specialitate, unde trebuie să fii cunoscător de înalt profesionism și expert în materie, ca să fii acolo exact omul potrivit la locul potrivit.
Pentru aceste locuri potrivite s-au găsit recent exact oamenii potriviți, respectiv cel de vicepreședinte al Curții de Conturi și cel de vicepreședinte al Autorității de Audit, unul atribuit fostului pesedist, devenit persoană apolitică, Ilie Sârbu, iar celălalt (încă) pesedistului Niculae Bădălău.
Specialiștii muncesc de zor. Ageamii conduc relaxat
Despre Curtea de Conturi, legea spune că „ are rolul de a controla folosirea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public”, iar noțiunea de audit o definește în două feluri Dicționarul Explicativ al Limbii Române:
- Audit = „Examinare profesională a unor informații cu scopul de a exprima o opinie responsabilă și independentă în raport cu un anumit standard” și
- Audit = „Control al evidențelor contabile, al situației financiare a unei societăți. Dare de seamă care reflectă rezultatul unui asemenea control”.
Mă întreb câtă expertiză are fostul teolog și politician Ilie Sârbu, ca să controleze folosirea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public și câtă are domnul Bădălău, fost șef de punct de lucru în construcții, fost șef de șantier, diriginte de șantier, administrator la o societate, subprefect, prefect și fost multe altele, orice altceva, în afara auditului, de care se va ocupa el de acum încolo la cel mai înalt nivel.
Nici unul nici celălalt nu s-au ocupat vreodată de contabilitate sau finanțe, n-au întocmit audituri (pun pariu că n-au auzit de așa ceva), nu și-au suflecat mânecile trebăluind pe la conturi și nu s-au obosit vreodată, cercetând resursele financiare.
Atunci, se întreabă oricine, de ce i-a votat majoritatea parlamentară pe acești doi ageamii în domeniul respectiv, să conducă tocmai ei înalte instituții de strictă expertiză?
Hoțul neprins e negustor cinstit
Dintr-un singur motiv: trebuiau căpătuiți. Bădălău le-a adus totdeauna șefilor săi grămezi de voturi de la Giurgiu, acolo unde dânsul este baronul județului, iar Ilie Sârbu, fost fruntaș PSD, căpătuise destul de mulți la timpul său, ca să-l căpătuiască acum și ei pe el.
Ilie Sârbu nu trebuie subestimat. El a fost mereu politician de vârf, iar PSD l-a gratulat cu funcția de ministru al Agriculturii, exact în perioada când mocneau scandaluri cu retrocedările de terenuri, de păduri, când se privatiza fraudulos ICA (cedată ulterior lui Dan Voiculescu), când se concesiona fără licitație Insula Mare a Brăilei unui cunoscut om de afaceri, tot client al PSD.
Să-mi fie iertat, dar bate la ochi: tocmai în conducerea instituției care are rolul de a controla folosirea resurselor financiare este numită o persoană despre care se dusese faima că ar fi butoiul cu miere al PSD, cel în jurul căruia roiesc muștele și nu pleacă niciuna fără să guste.
Domnul Ilie Sârbu a fost cândva în atenția organelor de cercetare, nu l-a judecat nimeni, iar proverbul spune că hoțul neprins este negustor cinstit.
Corect, nu-i poți reproșa nimic. Singurul lucru care mă miră însă este că PSD n-a găsit să susțină pentru activitatea de control a resurselor financiare pe nimeni altul decât pe respectivul hoț neprins. Cel care, bineînțeles, este negustor cinstit.
Chiverniseala n-are culoare politică
N-aș vrea să spună cineva că am luat în vizor anume PSD. Să fim serioși, chiverniseala n-are culoare politică. Liberalul Bogdan Olteanu, fost vicepreședinte al Camerei Deputaților, a lăsat și el cândva liberalismul deoparte, găsindu-și un loc și mai călduț decât cel de la Curtea de Conturi: viceguvernator al BNR.
Dar degeaba s-a aciuat domnia sa la căldurică. Brațul lung al legii l-a dibuit și l-a condamnat în primă instanță la câțiva ani închisoare, acuzat de ar fi primit un bacșiș de 1.000.000 €, pentru facilitarea numirii unei persoane într-o funcție – dar asta este altă poveste.
Şi lui Eugen Nicolăescu, tot fost parlamentar liberal, i s-a părut că este mai atractiv să fii viceguvernator la BNR. Așadar, a dat liberalismul de o parte, a devenit brusc apolitic, neutru și echidistant, așa cum îi stă bine unui bancher de vârf.
Bancher? Să fim serioși, nici chivernisitul Nicolăescu, nici fostul său coleg Olteanu n-au lucrat măcar o zi în vreo bancă – cel puțin așa rezultă din propriile lor curriculum vitae.
Dar parcă ce fostul pesedist Sorin Grindeanu, in prezent președinte ANCOM, a lucrat veodată măcar un ceas undeva, în domeniul instituției pe care o conduce de la o vreme?
ANCOM înseamnă „Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii”, iar domnul Grindeanu a fost pe rând preparator și asistent la facultatea de sociologie și psihologie, director pentru tineret și sport în județul Timiș, director la un SRL, iar apoi la alt SRL, viceprimar al Timișoarei si, pentru câteva luni, prim ministru.
Ce legătură au toate acestea cu administrarea și reglementarea în comunicații? Exact aceeași pe care o are Sârbu cu controlul resurselor financiare, Bădălău cu auditul sau Olteanu cu banca. Adică, nimic altceva decât căpătuiala.
Hai să facem o instituție, ca să aibă Cutare funcție
Lista este lungă, dar nu mă uimește atât de mult lista, pe cât bănuiala că au fost înființate posturi sau chiar instituții, anume pentru căpătuirea unor asemenea clienți.
Să nu fie cu supărare, însă n-a explicat nimeni până acum de ce a avut nevoie PSD+ALDE de 27 ministere, când astăzi țara se descurcă cel puțin la fel de bine cu numai 17?
Evident, pentru căpătuirea clientelei lui Dragnea sau a lui Tăriceanu, unul care pentru asta a intrat în coaliție: ca să primească posturi și să le împartă la prieteni.
Dar tevatura cu ministerele e numai un mizilic. Te îngrozești citind lista cu organizațiile naționale guvernamentale. Nu am una recentă, dar ultima apărută pe site număra exact 57 asemenea instituții, toate conduse de demnitari, unii chiar cu rang de ministru sau secretar de stat.
Nimeni nu spune că activitățile n-ar fi necesare, ci doar că, așa cum au fost comasate ministerele, s-ar putea comasa și ceva Agenții, Autorități, Administrații, Centre Guvernamentale, Inspectorate, Oficii sau Institute Naționale.
Sunt multe, sunt costisitoare și mă îngrozește gândul că s-au cocoțat în vârf nu atât experți în materie, specialiști de profil, cunoscători sau somități în domeniu, cât ageamii descurcăreți, răsplătiți în stilul „na-ți și ție, că mi-ai dat și tu mie”.