• De obicei, când ajung acasă de la serviciu, dau drumul la televizor, să văd ce şi cum s-a mai schimbat pe scena politică. De vreo două săptămâni, când ajung acasă de la serviciu, nu mai dau drumul la televizor decât vreo cinci minute, apoi mă dau în fotoliu cu vreo carte. Îi mulţumesc domnului Florin Cîţu pe această cale că, plictisindu-mă copios cu voltele sale veleitare, mi-a redeschis apetitul pentru citit.
• M-am plictisit grozav şi de articolele care încearcă să re-explice situaţia prin considerente politice, după ce lumea jurnalistică a stabilit cu nume şi prenume şi motive vinovaţii crizei. Cred că este plictisitor şi peste mână şi pentru dumnealor să mestece iar şi iar în ceaunul cu tocană din carne politică putrezită pentru a scoate pe platou un fel politic nou.
• Mă plictiseşte grozav discursul „responsabil” al celor ce s-au înjurat ani în şir ca să lingă acum scuipaţii trecuţi. Că o fac pentru că mirosul banilor este pentru ei mai puternic decât mirosul sângelui pentru un prădător e un lucru de notorietate care nu mai trebuie demonstrat. Că discursul lor de acum e o manipulare crasă este un alt lucru de notorietate, de ce ne-am mai uita la tv sau am citi articole despre asta?
• Vorba unui scriitor, pentru Florin Cîţu nu sunt decât două soluţii, una cu amortizor şi alta cu lunetă, amândouă la îndemâna Cotrocenilor. Iar preşedintele nu le foloseşte, ca atare m-am plictisit să aştept ora 18 ca să apară preşedintele ca să anunţe că… va urma până ce Cîţu va…
• Ieri m-am dus la peşte pe lacul de la Moşteni. Am momit, am aşteptat, n-a mişcat niciun vârf de undiţă. Un mucalit a zis ca peştii sunt adunaţi la un tv subacvatic să vadă dacă se va urni vreo vorbă la Iohannis. Mai mult, umbla vorba pe baltă că o ştiucă ar fi zis că dacă eu trag de undiţă cu rapiditatea şi cadenţa cu care preşedintele se exprimă, neamul lor are viitorul asigurat. Vorbe de ştiucă proastă care mă plictisesc.
• Apa lacului de la Moşteni era mai plată ca apa plată, iar în depărtare hidrocentrala de la Strejeşti o sorbea lacomă ca să producă curent electric. Nici acolo şi nici pe pontoanele de pe malul lacului nu era urmă de criză politică. Aşa că m-am plictisit privind vârful undiţelor ce nu voiau să se mişte, deşi negocierile tumultoase au născut valuri în peisajul politic.
• Nici măcar de discursul antipandemic al Dianei Şoşoacă nu mai am parte, acum că individa a intrat pe mâna procurorilor pentru că s-a opus, într-o biată comună, vaccinării nevaccinaţilor. Dragă madam, să găvereşti prostii (silogism?) pentru proştii care vor să creadă în ele este pentru mine un motiv de veselie, te rog din suflet să continui zicerile, că daravela Cîţu mă plictiseşte de moarte.
• Mi-a zis un prieten, mă nea Mihai, nu ştiu cum să-ţi zic, PNL pentru Cîţu e prea mare, iar Iohannis este cam mic. Mai taci mă, l-am repezit, la tine mişcă pluta, mişcă la fel ca la matale, mi-a zis, pescuitul pe lacul de la Moşteni e înghețat la fel ca situaţia politică. Nu mai am nevoie de frigider ca să ţin peştii în el, mi-a zis, atâta vreme cât prietenul dumitale, Florin Cîţu, îngheaţă la negocieri orice posibilitate de dezgheţ. Ba pe a mamii dumitale, am spus eu plictisit de glumele astea fără miez pe care le fac pescarii pe seama mea, de când e, mă, Florin Cîţu prietenul meu? De dinainte, de anul trecut, mi-a zis amicul, cine a scris pe la Spotmedia că individul era bun de premier? Eu, am acceptat plictisit, bineînţeles că eu. Ei vezi, a râs amicul, d-aia nu trage peştele şi râd şi ştiucile de ăia cu opinii nepotrivite, care cred că o trăsătură de undiţă e un monstru prins în cârlig…
• Am ajuns acasă şi soţia a sărit din fotoliu, schimb programul, mi-a spus eram pe Antena Stars, dar îţi dau pe Realitatea, pe Antena 3 sau pe România TV. Tot un drac, i-am spus, ăştia mă plictisesc, măcar ăia de pe Antena Stars sunt mai oneşti în botoxarea lor. Aş bea un pahar de vin i-am spus şi am deschis uşa frigideului. Vezi că sticla cumpărată în septembrie de la Eforie Nord s-a trăzvit la fel ca liberalii tăi, mi-a zis, dacă n-ai băut-o la vreme. Caută în debara, mai am una rămasă acolo de acum doi ani, de pe vremea lui Dragnea, a râs. Am pus sticlele una lângă alta pe masă şi le-am privit lipsit de poftă. Vezi să nu le amesteci, mi-a zis soţia, dacă un vin e trăzvit îl strică şi pe celălalt, iar eu am privit plictisit şi supărat cele doua sticle neînţelegând de ce lumina becului din bucătărie reflectată pe lichidul din ele nu le făcea apetisante. Minciuna etichetelor mă plictisește, mi-am zis şi am simţit nevoia imperioasă să mă aplec peste chiuvetă ca să vomit…