Este evident că Guvernul are acum cel puțin două mari probleme: PNRR, care se îndreaptă spre blocare din cauza legii pensiilor speciale, și primele semne că bugetul a fost construit pe previziuni nerealiste, mai ales după ce OMV nu a picat în plasa suprataxării.
Ce face ‘ăst timp coaliția? Se bate pe scaunele de pe Titanic.
Rotativa ar trebui să aibă loc, la termen, la finalul lui mai și totuși, de la începutul lui februarie, coaliției numai la ea îi stă capul.
Dl Ciolacu acuză talciocul. Așa e, dar pesediștii au fost primii care au invocat posibilitatea să nu fie schimbați miniștrii cuprinși în rotativă, adică să păstreze cumva Transporturile și Finanțele.
Deși, la cum evoluează lucrurile, Finanțele devin un cartof clocotit de care mai bine scapi. Dar să iei în schimb Justiția? Pentru PSD ministerul acesta e o traumă. Ar fi un risc inutil cât timp treaba în domeniu nu se mai face cu politicul, ci cu CSM.
E drept, cel dintâi a dat semnalul un “lăutar” al președintelui Iohannis, deputatul Alexandru Muraru, care pleda anul trecut pentru menținerea dlui Ciucă până la alegeri.
Una peste alta, de atunci toată lumea e ocupată cu declarațiile, replicile, contrareplicile, scenariile.
Între timp, în mod tradițional, în ministere treaba e lăsată la ralanti. Și nu numai în cele patru vizate de rotativă. Pentru că este invocată și varianta unor schimburi mai ample, de ministere între partide sau de miniștri de la același partid.
La Interne, dacă președintele Iohannis mai are un dram de autoritate în PNL, schimbarea este inevitabilă.
Când toate astea? Tocmai când motoarele ar trebui turate mai tare pentru fiecare țintă, fiecare jalon PNRR, pentru evitarea recesiunii, pentru stimularea investițiilor.
Cum atrage Guvernul investitorii? Arătându-le cum le poate schimba regulile de 10 ori într-un an până nu mai înțelege nimeni nimic și îi poate lovi oricând cu suprataxări retroactive.
Cum se mișcă Guvernul pentru creșterea independenței energetice a României? În loc să îi stimulezi să învestească, îi jupoi și apoi te enervezi că fac tot ce pot să se sustragă.
Legile Educației sunt și secrete, și blocate.
Cu pensiile speciale nu e treabă de Einstein. Intangibile sunt doar ale magistraților, iar cele în plată e greu să fie atinse, a dat CCR deja semnale clare în sensul acesta. Dar nimic nu împiedică raderea celorlalte pentru viitor.
Este strict o chestiune de voință politică, care nu există nici la PNL, nici la PSD pentru că beneficiarii sunt clienți politici. Iar primarilor, am mai spus, nu le faci așa pocinog în prag de alegeri.
Suntem pe buza prăpastiei și singura obsesie a politicului este cum reîmparte guvernarea și vina.
Cine e de vină că OMV nu plătește suprataxa? Mi se pare irelevant. Relevant ar fi cine e de vină că România nu pune OMV în situația să direcționeze acei bani spre investiții masive.
După cutremurul din Turcia am avut și în România două, nu la fel de grave. Am aflat că suntem buni la salvare. Dar nimeni nu e preocupat să fie nevoie de cât mai puțină salvare. Nici măcar inventarierea clădirilor cu probleme nu e clară. La Târgu Jiu, cea mai avariată a fost chiar primăria.
Și coaliția se ceartă pe scaunele de pe Titanic. Și dacă acum e așa, cum va fi în anul superelectoral 2024? Se sperie gândul.
Cine va fi premier din mai? Pentru România nu contează câtuși de puțin. Contează doar pentru orgoliile și foamea lor.
Coaliția e aceeași, deciziile se iau în coaliție, deci ce se va putea atunci se poate și acum, ce nu se poate acum nu se va putea nici atunci, indiferent câte populisme livrează unii sau alții.
Pentru România contează ca această coaliție să priceapă, cât o duce capul, că ratăm șanse imense, că la un cutremur ca în Turcia va fi cel puțin la fel de rău ca acolo.
Pentru România ar conta ca instituțiile să muncească la randament maxim fără obsesia rotativelor.