Dacă am putea da timpul înapoi, nostalgicii regimului Ceaușescu ar fi obligați să îndure, măcar o săptămână, frigul, foamea, frica de Securitate și umilința de a sta la coadă pentru un litru de lapte.
De trei decenii și jumătate, introducerea în programa școlară a unei discipline prin care elevii să cunoască ororile regimului comunist a fost ignorată de toate guvernele, indiferent de culoarea politică. Miniștrii Educației nu au considerat că pentru o corectă așezare în prezent tinerii, în speță adolescenții, trebuie să afle atrocitățile unui regim de teroare, de reprimare a oricărei încercări de a protesta împotriva unei puteri discreționare care a umplut pușcăriile cu sute de mii de deținuți politici, dintre care mulți nu s-au mai întors niciodată acasă.
Doar Daniel Funeriu, fostul ministru al Educației, a introdus un curs de istoria comunismului, însă unul facultativ. Profesorii nu și-au bătut capul să-i atragă pe elevi spre cunoașterea celei mai negre perioade din istoria României, iar elevii nu au fost interesați să se mai „încarce“ cu încă o materie.
În ultimele zile ale mandatului, ministrul Educației Ligia Deca a anunțat aprobarea programei școlare pentru disciplina Istoria comunismului din România, începând cu anul școlar 2025-2026. Studierea materiei este obligatorie pentru elevii clasei a XII-a, cursuri de zi, respectiv clasei a XIII-a, cursuri serale sau cu frecvență redusă. Este singura decizie cu adevărat notabilă din mandatul fostului ministru al Educației.
Ligia Deca a vorbit despre „ignoranța și manipularea ce derivă din necunoașterea istoriei“ care lasă loc unor „distorsiuni care pot influența inclusiv comportamenul social și, am văzut, electoral“.
Potrivit unei cercetări sociologice realizate în octombrie anul trecut de GLOBSEC, un institut internațional de cercetare, 41% dintre tinerii români din categoria de vârstă 18-34 de ani sunt în favoarea unui regim totalitar, fără alegeri regulate. După cum s-a văzut la alegerile prezidențiale, mulți tineri au fost seduși de candidații partidelor de extrema dreaptă și de biblia în format TikTok a lui Călin Georgescu, o păcăleală care ne-a aruncat în cea mai mare criză politică după momentul decembrie 1989 și care era cât pe-aci să ne scoată pe tușa Europei.
Nesiguranța tinerilor în viitorul lor încă de pe băncile școlii, discriminarea la care sunt supuși la locul de muncă, hegemonia valorilor de mucava, clasa politică tot mai ancorată în jocuri de culise și frății de interese personale, îi fac să trăiască într-o realitate confuză și fără speranță.
Introducerea unui manual de istorie a comunismului ar putea fi însoțită de înființarea unui muzeu al comunismului despre care se vorbește de atâta vreme. Un muzeu de care nu doar tinerii au nevoie, ci și părinții și bunicii lor, dintre care jumătate spun că era mai bine în timpul comunismului. Ce-ar fi dacă am putea da timpul înapoi, iar nostalgicii regimului Ceaușescu ar fi obligați să îndure, măcar o săptămână, frigul, foamea, frica de Securitate, umilința de a sta la coadă pentru un litru de lapte, condițiile mizere din orfelinate, internarea disidenților în spitale de psihiatrie în timpul vizitelor oficiale din fostul lagăr comunist? Cred că ar fi începutul vindecării de lipsa de memorie.
Acasă nu se vorbește nici măcar în șoaptă despre acele grozăvii. Suntem tributari unei mentalități care ne dictează să îi ferim pe copii de aducerea aminte a acelor vremuri. Într-un interviu pentru DW din 2021, am întrebat-o pe Ana Blandiana, fondatoarea împreună cu Romulus Rusan a Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet, dacă s-a gândit să organizeze o școală de vară pentru adulți, pentru părinții care fie nu știu, fie ignoră să le vorbească copiilor despre tragediile pe care deținuții politici le-au trăit în închisorile comuniste. „Sigur, ideea ar fi minunată și nu le-ar strica deloc părinților, dar nu avem bani“, mi-a răspuns cu regret Ana Blandiana.
Nici un leu plătit pentru reîmprospătarea memoriei nu e un leu pierdut. Investiția în manualul Istoria comunismului din România nu e suficientă în condițiile în care profesorii care vor preda această disciplină vor trebui ei înșiși să învețe o istorie neromanțată a unei jumătăți de secol stăpânit de un regim totalitar.
Autor: George Arun